Danut Ungureanu & Marian Truta-MineralÎntâlnirea aniversară a cenaclului Prospect Art (30 de ani!) a avut loc vineri, 27 noiembrie, fără prea multă pompă, dar cu multă bună dispoziție, cu o discuție animată în jurul proiectelor nou-apărutei edituri Hecate și cu un fragment din mult-așteptatul roman Mineral (apărut în colecția Nautilus a edituri Nemira) în lectura unuia dintre autori, Marian Truță (Dănuț Ungureanu a lipsit motivat).

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Și, cum la această ediție a târgului Gaudeamus au apărut multe cărți din domeniul mai larg al fantasticii, în ediția de mâine, joi 3 decembrie, a rubricii noastre vom vorbi în continuare și despre ele.

De fapt, m-am gândit să vă povestesc și eu câte ceva despre cărți, din când în când, mai ales despre cele care nu încap în puținele minute ale Exploratorilor. Nu am pretenția de critic, nu vreau să fac recenzii sau cronici serioase, vreau să scriu aici doar impresii personale, pe care le puteți împărtăși sau nu. Partea proastă a acestei intenții este că nu merge să copiez textul de pe coperta a patra sau articolul din Wikipedia, chiar trebuie să citesc cartea respectivă și, din păcate, deocamdată n-am prea mult timp. Așa că nu promit să fac asta cu regularitate, nici urmând un alt plan în afară de cheful meu de a citi o carte sau alta, dar uitați-vă la anunțul nostru săptămânal și-o să găsiți uneori la coada lui câteva gânduri despre vreuna dintre aparițiile recente.

John Scalzi-Razboiul batranilorDupă această introducere, am să încep cu o carte pe care am citit-o deja, în urmă cu câțiva ani, la prima ei ediție, cu ochii silitori ai cuiva care s-a trezit în postura de a traduce următoarele volume din serie: Războiul bătrânilor de John Scalzi. Traducerea îi aparținea (ca și acum) aceluiași Marian Truță pe care l-am pomenit mai sus și care demonstrează că, dacă n-ar fi fost atât de bun ca scriitor, ar fi putut face o carieră frumoasă ca traducător. A trebuit să adopt soluțiile lui de traducere, dar recunosc că nu cred că aș fi găsit altele mai bune.

N-am să vă povestesc subiectul, ca să nu vă stric plăcerea. Premisa este cel puțin interesantă: ce-ar fi dacă, la vârsta de 75 de ani, în loc să ne pregătim de marele final, am avea șansa unui nou început, într-un trup nou-nouț, „îmbunătățit” genetic și cu câteva implanturi foarte folositoare? Dar (pentru că întotdeauna există și un dar, nu?) toate acestea vin și cu un preț: zece ani de serviciu în Forțele Coloniale de Apărare, armata Pământului în spațiu. Iar spațiul nu este deloc prietenos: prea multe rase inteligente, dintre care unele găsesc foarte gustoasă carnea de om, prea puține planete locuibile și o luptă crâncenă pentru fiecare dintre ele, alianțe și dușmănii despre care pașnicii pământeni de rând nu știu nimic înainte de a se înrola. De aici pornește o space opera în stil pur și dur, chiar foarte dur uneori, în care clișeele genului se îmbină cu idei foarte originale.

I s-a reproșat lui Scalzi că e prea „grăbit”, și nu e departe de adevăr. Acțiunea curge aproape prea repede, e plină de extratereștri stranii și intrigi complicate; mi s-a întâmplat să mă întreb la un moment dat „stai puțin, cum am ajuns aici?” și să arunc o privire pe pagina dinainte să văd ce mi-a scăpat, mai ales dacă era seara târziu și cam începeam să moțăi. Știu vreo câțiva scriitori care ar fi spus aceeași poveste în 800 de pagini în loc de mai puțin de 300, dar, dacă mă întrebați pe mine, prefer așa. Și nu cred că sunt singura care crede astfel, având în vedere premiile la care a fost nominalizat (doar atât, din păcate, dar nu e puțin lucru să ajungi în primii cinci dintr-un an de zile pentru cel mai important premiu din domeniul SF&F, cum e Hugo).

Au fost cumpărate și drepturile de ecranizare, dar deocamdată nu se întrevede nimic. Având în vedere performanțele la care a ajuns tehnologia cinematografică, ne așteaptă, cred, o nouă serie de blockbustere în anii viitori.

Cam asta a fost pentru azi. Nu uitați să deschideți mâine radioul (sau site-ul Radio România Cultural) și să ascultați la ora 13:20 emisiunea Știința în cuvinte potrivite, în cadrul căreia se va difuza rubrica voastră favorită (sper J), Exploratorii lumii de mâine. În arhiva emisiunii veți găsi și edițiile trecute (căutați-le pe cele din zilele de joi).

Pe curând și audiție plăcută,

Cristina Ghidoveanu