Cum orice eveniment are (inevitabil) un început și un sfârșit, iată-ne ajunși duminică, 21 iulie, la finalul FESTIVALULUI SCIENCE & FICTION (EDIȚIA I) – Râșnov, 2013. Organizatorii au prevăzut această zi ca pe una destinată ședințelor foto, contactelor finale, pregătirilor de plecare, eventual vizitării locurilor interesante din interiorul și din afara localității. Pentru râșnoveni, gala de filme SF a continuat cu proiecția unor succese precum Super 8 (2011) și The Incredible Hulk (2008), începând cu orele 18, la același cinematograf unde s-a desfășurat întregul program destinat cinefililor. (Amănunte despre aceste două titluri puteți găsi pe IMDb.com sau pe Wikipedia.)

Logo-SFF-front

Nu ne-am trezit chiar de dimineață, dar când am făcut-o am ieșit în aceeași atmosferă extraordinară cu a cărei prezență abia începuserăm să ne obișnuim, dar pe care – ce păcat! – aveam s-o părăsim peste câteva ore…

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Foto 04

Foto 05

???????????????????

Foto 07

DIGITAL CAMERA

Cum spuneam, trezitul mai târziu ne-a costat participarea la poza de grup finală – care oricum n-ar fi fost foarte completă însă, pentru că unii dintre participanți au plecat din noaptea de sâmbătă ori duminică dimineața devreme. Păcat, pentru că ar fi meritat să avem o amintire comună de la această primă ediție a unei manifestări extrem de reușite. Am aflat însă că exact în duminica respectivă era ziua de naștere a patroanei Pensiunii Rem’s, doamna DANIELA BONTA, o persoană admirabilă, extrem de prietenoasă, comunicativă și săritoare la toate nevoile clienților – genul de manager modern care știe că un turist mulțumit de serviciile primite va fi un turist care va reveni și data următoare, ba va face recomandări de vacanță și altora, prin urmare toată lumea va fi mulțumită. Ca la orice aniversare adevărată, doamna Dana și-a servit musafirii – adică pe noi, câți mai rămăseserăm – cu tort de ciocolată, unul dintre cele mai bune pe care le-am mâncat în ultimii ani. I-am mulțumit, i-am urat „la mulți ani” și afaceri prospere, apoi am hotărât că a sosit momentul să vizităm Cetatea Râșnov! Zis și făcut. În mașina lui Eugen, pe lângă șofer, am mai urcat eu, Cristina, Loredana și Ionuț. Apoi am pornit pur și simplu la drum…

rosenau

Înainte de a vă arăta fotografiile făcute la fața locului de către cei amintiți mai înainte (dar în principal de Băbutza SF, îngerul meu păzitor – și fotograf pe deasupra!🙂 ), să vă dau câteva amănunte de ordin istoric. (Le găsiți, altfel grupate, și pe Wikipedia.)

« Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de cavalerii teutoni la începutul sec. al XIII-lea.

Cetatea Râșnov controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci.  Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania.

În anul 1427, împăratul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Râșnov, pe care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg.

Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului.

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335, când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care – fiind puternic fortificate – au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor.

Dezvoltarea orașului Râșnov a avut mult de suferit din cauza poziției sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era și o importantă cale de invazie pentru oștirile dușmane: pătrunzând în Țara Bârsei, acestea întâlneau ca primă așezare mai importantă orașul Râșnov pe care deseori îl jefuiau.

În timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei (1211-1225), au fost aduși în această regiune primii coloniști sași, dintre care o parte au fost așezați la Râșnov alături de populația românească băștinașă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi așezări. Din această perioadă datează și porțiunea cea mai veche a cetății.

Atunci când aflau de apropierea unei armate dușmane sau de izbucnirea unui incendiu, paznicii alarmau populația târgului prin bǎtǎile clopotului din turnul de pază. Și astfel de situații nu au fost rare în istoria Râșnovului. Dupǎ invazia din 1335, remarcǎm în anul 1421 primul asediu executat de către o armată otomană. Cetatea rezistă eroic și turcii ridică asediul, îndreptându-se spre Brașovul încă nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fărǎ succes cetatea din Râșnov și în campaniile din 1436 si 1441.

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

În anul 1612,  cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura dată când cetatea Râșnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrânge libertățile comunității saxone transilvănene, a organizat o campanie militară în Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era apărată de locuitorii din Râșnov, Ghimbav, Cristian și un detașament de ostași români, care fǎcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Șerban. Deși tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricăciuni zidurilor cetății, asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte dintre trupele inamice au ocupat panta estică, blocând accesul apărătorilor cetății la izvorul tăinuit de unde se aprovizionau cu apă.

Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntașii comunității râșnovene au predat cetatea, cu condiția ca vechile privilegii ale râșnovenilor sǎ fie respectate, iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Însă, a doua zi dupǎ predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și a instalat o garnizoană formată din ostașii săi. În vara anului 1612, râșnovenii, ajutați de brașoveni, au încercat de două ori să recucerească cetatea, dar fără succes. Râșnovul a reluat stăpânirea cetǎții în iunie 1613, în urma unei înțelegeri cu Gabriel Bathory, prin care sașii plǎteau acestuia o răscumpărare în valoare de 3.000 florini pentru predarea cetăților Râșnov și Bran.

Luptele din 1612 au dovedit necesitatea săpării unei fântâni în cetate. Situatǎ în centrul fortificației și având o adâncime de 98 m, aceasta a fost sǎpată direct in stâncă, în perioada 1623-1640. Deși există legenda sǎpǎrii fântânii de cǎtre doi prizonieri turci, cǎrora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrǎrii, fântâna a fost amenajată în realitate de un grup de meșteri sași, tocmiți de primaria Râșnov.

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Perioada 1658-1661, campania trupelor turcești (însoțite de armata lui Constantin Brâncoveanu) din 1660, răscoala „curuților” – toate au marcat pentru râșnoveni o cronică neagră în care scenariul era același: refugierea în cetate și apoi refacerea așezării. Mai mult, în anul 1718, Râșnovul a fost afectat de o puternică epidemie de ciumă. Au murit, conform listelor magistratului brașovean, 1.161 persoane. Râșnovul a fost depǎșit doar de Brașov (4.509 victime), Prejmer (1.871) și Săcele (2.961). În același an, un incendiu a distrus întregul oraș și a ajuns până la cetate, distrugând case din curtea interioarǎ și capela. După reparații, cetatea a mai fost folositǎ în secolul al XVIII-lea, dar în 1802 un cutremur a distrus o parte dintre turnuri.

Ultima „pagină de arme” a cetății Râșnov avut loc în timpul revoluției din 1848-1849.

Deoarece localitatea a fost străbătută de armatele revoluționarilor maghiari, dar și de trupele imperiale austriece si țariste, râșnovenii au preferat sǎ se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folositǎ și ca loc de instruire al gărzilor naționale sǎsești. Prima victima săsească a revoluției din 1848 a fost un „miliționer” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cetatea a fost pǎrǎsită și a ajuns în paragină. În cetate era menținut doar un singur paznic care trebuia să anunțe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Înfățișarea cetății a cunoscut pânǎ în prezent numeroase modificǎri. Imaginea contemporanǎ pǎstreazǎ totuși elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusǎ. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafațǎ; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cǎrămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere si unul poligonal.

Accesul în cetatea propriu-zisă nu se face direct, ci printr-o incintǎ înconjuratǎ de un zid de piatrǎ,incintă aflatǎ în prezent în ruină, având în extremitatea de rǎsărit un turn de plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi – sud, vest, nord-vest – zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m. Zidurile dinspre  nord- vest și est erau apǎrate de o galerie continuǎ formată din 2 anteforturi și 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a acesteia, construită numai din piatrǎ, spre deosebire de cetatea propriu-zisă, unde întâlnim și cărămida.

 Cetatea are douǎ curți: exterioară și interioarǎ. În curtea exterioară („curtea din fața cetății” sau „grădina cetății”), situatǎ în partea esticǎ, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente și o alta, pe sub turnul pǎtrat, pentru vite. În incinta cetății („curtea interioară”) erau căsuțele locuitorilor, care serveau drept adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țǎrǎnești: „a școlii”, „a preotului” etc. Pe vârful colinei a fost construită o școală iar în anul 1650 a fost ridicatǎ o capelă ale cǎrei ziduri se mai vǎd și astăzi. Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a devenit „a doua vatră a Râșnovului”.

Neajunsul principal al acestei așezări din cuprinsul cetății l-a constituit, multǎ vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apǎ. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apǎ erau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei. Pentru o apǎrare eficientă, pantele dealului cetății au fost defrișate, iar acolo unde ascensiunea se putea face ușor, au fost săpate șanțuri în stâncă.

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

În prezent, turiștii mai pot vizita în interiorul cetății si muzeul de artă feudală, în care sunt expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epocǎ, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. În muzeu mai sunt expuse și câteva obiecte neobișnuite pentru secolul nostru, și anume: o masca de tortură și un jug care folosea la transportarea prizonierilor.

În casele ocupate de vechii locuitorii ai Râșnovului, cu secole în urmă, s-au amenajat acum buticuri de unde turiștii pot achiziționa diferite suveniruri, pietre semiprețioase, obiecte de artă, cǎrți în care sunt prezentate istoria si tradiția locului etc. În centrul cetății a mai fost amenajat și un bar-terasă, unde turiștii se pot odihni după lunga plimbare printre ruine. Trebuie sǎ amintim și de tirul cu arcul, unde doritorii își pot exersa priceperea și precizia.

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

În cetatea Râșnov au fost turnate mai multe scene ale filmelor Nemuritorii (1974) în regia lui Sergiu Nicolaescu, Dacii (1967), Mihai Viteazul (1971) sau Columna (1968), orașul câștigându-și astfel titlul binemeritat de „cetate a filmului istoric românesc”. În 2002, zona Râșnovului ajungea celebră după ce regizorul american Anthony Minghella a ales să filmeze aici pelicula Cold Mountain, în care protagoniști au fost Jude Law și Nicole Kidman. Într-un rol secundar din aceeași producție, Renée Zellweger a fost premiată cu Globul de Aur și chiar cu un Oscar, în 2004. O parte dintre scene au fost trase și în cetatea țărănească.

Peste 60 de filme, un târg de carte sau diferite concerte sunt doar câteva dintre tentațiile Festivalului de Film Istoric de la Râșnov, ajuns în acest an la a șasea ediție și care se desfășoară chiar în aceste zile în frumoasa așezare de la poalele cetății… »

Și – aș mai adăuga eu – s-au mai dat și interviuri pentru diverse televiziuni și posturi de radio (în poza ce urmează, subsemnatul vorbește despre SF telespectatorilor RTT – Radioteleviziunea Transilvania din Brașov):

Foto 81

N-am putut pleca înainte de a admira titicarul (să fie oare trenuleț? habar n-am cum e corect!) care aduce turiștii până la poalele dealului cetății și apoi îi duce înapoi, la punctul de îmbarcare. (Și, atenție, mai e unul – ceva mai puțin fioros – care aduce cu mutrițele pe care le punem noi în comentariile de pe internet! Ăsta însă era un berbec adevărat…)

DIGITAL CAMERA

După această primă parte a zilei absolut fascinantă, ne-am întors – unde în altă parte? – decât în locul care ne-a servit drept casă timp de aproape cinci zile: Pensiunea Rem’s...

DIGITAL CAMERA

Unde – în așteptarea plecării diverselor grupuri – ne-am întâlnit din nou cu prietenii. Ba chiar am făcut anumite rocade, pentru ca noi (adică Loredana, Băbutza SF și cu mine) să plecăm ultimii, pe la opt și jumătate, nouă. Oricum, luni aveam o zi mai lejeră…

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Imaginea lui Rolex așteptând să fie scărpinat strămoșește și temeinic pe burtă este ultima pe care am împărtășit-o cu prietenii. El fusese primul care ne întâmpinase la venire (ne și speriaserăm atunci, văzând cum se năpustește spre noi ditamai vițelul de câine – dacă-mi permiteți  un asemenea joc de cuvinte!), el avea să fie ultimul de care să ne despărțim. Ciudată e viața câteodată…

Iar în restul orelor până la plecare am avut senzația stranie că ne aflăm în universul unuia dintre jocurile noastre preferate, și anume seria MYST. Fotografiile ce urmează vor ilustra mult mai bine această idee, pentru cei care știu despre ce este vorba. Pentru ceilalți există – indubitabil – Wikipedia…🙂

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Apoi am plecat. Prin amabilitatea lui MIHAI DRAGOMIR, președintele Asociației MIORITICS și coordonator al Festivalului, care ne-a dus cu mașina la București, la miezul nopții eram acasă. Care – în mod paradoxal – devenise A DOUA CASĂ! Și chiar ne-au trebuit câteva zile bune să ne revenim, să reintrăm în cotidianul sistem „bielă-manivelă” care guvernează viața oricărui ins din capitală.

Dar inima noastră a rămas, indubitabil, acolo, la poalele munților și ale cetății Râșnov… Pe strada Cetății, la numărul 13. Un număr norocos, dincolo de orice închipuire… Și unde sperăm să ne întoarcem și la anul!

???????????????????

** SFÂRȘIT **