Am să încep prin a divaga (prietenii foarte apropiați știu de ce!)…

Mi se întâmplă destul de des în ultima perioadă – grație unor motive care țin în principal de modul meu de viață ușor diferit de al majorității (lucrez noaptea și dorm ziua!) – să nu fiu de față în persoană la o seamă de evenimente importante (sau suficient de importante) pentru un anumit domeniu și cu toate astea să știu exact tot ceea ce s-a petrecut în ocaziile respective. Nu spun asta ca o scuză (nu te poți scuza în fața unor oameni care așteaptă să apari la un eveniment, iar tu nu ești acolo!), ci pur și simplu ca un fapt relativ divers. Este greu să mai fii vreodată așa cum ai fost înaintea unor întâmplări care nu numai că ți-au marcat viața, dar ți-au și zguduit-o din temelii (deși tu nu vrei să accepți asta!). Chiar dacă faci eforturi să păstrezi lucrurile la un nivel rezonabil, vine un moment când trebuie să accepți (vorba prietenilor de la Craiova) că ești obosit și mai mult sau mai puțin defazat vizavi de ceea ce se întâmplă. Este exact ceea ce mi s-a întâmplat mie și înainte, dar și la întoarcerea de la Râșnov, dintr-un motiv pe care mulți dintre voi s-ar putea să-l considere paradoxal: mi-a fost atât de bine acolo, încât – odată revenit duminică noaptea, târziu,  în București – am preferat să stau ore (chiar zile) bune să analizez toate clipele frumoase oferite de o manifestare pentru care m-am dedicat trup și suflet, cu riscul de a-mi supăra unii prieteni, în timp ce-i mulțumeam pe alții. Dar ce să-i faci, așa e viața: până la urmă, sunt convins, lucrurile se vor așeza și de o parte, și de alta, dar mai ales – sper cu tărie – și pentru mine însumi…

Când spuneam că știu destul de precis ce se petrece în anumite cazuri, la anumite evenimente, mă refeream la ajutorul neprețuit pe care mi-l acordă prietenele mele Loredana Frățilă și, respectiv, Băbutza SF (ultima făcându-mi și onoarea de mă suporta ca soție sub numele de Cristina Ghidoveanu) prin fotografiile realizate la fața locului, dar și prin relatarea în amănunțime a tot ceee ce s-a întâmplat,  în cazul situațiilor în care eu nu pot să ajung la manifestarea cu pricina. Pentru că până la urmă, nu-i așa?, cineva trebuie să-și asume răspunderea pentru materialul publicat!

Iar dacă vă întrebați ce legătură are tot ce v-am povestit mai sus cu titlul articolului de astăzi, am să vă răspund doar atât: una esențială pentru mine, dar probabil foarte puțin importantă pentru majoritatea dintre voi… Așa că am să trec direct la

Logo-SFF-front ZIUA ARTELOR PLASTICE

Din punctul meu de vedere, a fost ziua cea mai interesantă și tocmai de aceea îmi pare rău că nu am putut fi prezent decât parțial la cele întâmplate pe parcursul său, dar asta nu înseamnă că nu puteți lua de bun ceea ce veți vedea în continuare… (Cum spuneam, în ziaristică este foarte importantă vedeta, dar și mai important e lucrul în echipă! Iar cum eu nu sunt vedetă, care credeți că a fost soluția finală?)

S-o luăm cu începutul…

Dimineți ca la Râșnov n-am mai întâlnit de pe vremea cînd eram pionier și mergeam în tabără la munte, la Posada ori la Soveja. Când însă te trezești în 2013 și vezi ceea ce te înconjoară, prin comparație cu distopia din București, te apucă amețeala. Mai folosește oare la ceva să spun că ultimul concediu adevărat l-am avut în 1992 ?!?

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

După care, ce faci? Te duci liniștit la locul de adunare unde Indiana Jones al nostru, dom’ profesor FLORIN PÎTEA, ce crezi că așteaptă? Nici mai mult, nici mai puțin decât să te învețe cum stă treaba cu Scrierea creativă. De parcă ariditatea subiectului în sine n-ar fi fost de ajuns, am înțeles că în ziua cu pricina s-a ocupat de cum putem scrie cu toții scenarii de bandă desenată! (Sau mi-au șoptit mie greșit cocoșii din ogradă?) Iaca poze…

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Ce credeți că a urmat? Micii velociraptori din Craiova (membri fondatori, membri de onoare, membri de rând, membri cotizanți ș.a.m.d. – dar membri în orice caz ai unei inițiative de excepție numite SFVA – și nu, nu e vorba de Societatea fanilor ”Victor Anestin”, cum credeam și eu până de curând în virtutea principiului „old habits die hard”, ci de Science Fiction Visual Arts !!!)  au stat cu ochii, cu gura și cu pixul (markerul, pensula, naiba știe?) pe noi mai rău decât pe butelia de aragaz, cu un singur scop: să ne convingă că BD-ul (adică banda desenată, mai pe larg) este un domeniu la fel de respectabil al artelor plastice ca oricare altul. Sau mă înșel eu? Fiindcă, în ceea ce mă privește, sunt convins de asta de vreo 50 de ani, adică de prin copilărie! Dar cum nu despre mine este vorba aici. De aceea, cred că la ediția viitoare a Festivalului banda desenată merită un spațiu mult mai generos și mai bine gândit, cu ținta îndreptată în special în afara fandomului SF. Este doar o sugestie, înainte de a vă arăta următoarele fotografii de la fața locului…

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Dacă vă întrebați cine sunt „micii velociraptori”, iată-i (în ordinea prim-planului din poza ce urmează) : VIOREL PÎRLIGRAS și MARIAN MIRESCU.

Foto 010L

Dumnezeule, ăștia doi sunt la fel de 30 de ani de când îi cunosc !!! Iar dacă-l mai adaug și pe MIRCEA LIVIU GOGA (vorbim despre el mai târziu), sunt o combinație de-a dreptul letală… E oare de mirare că vorbirăm timp de cinci zile câte-n lună și în stele și pân’ la urmă tot uitai să le cer măcar numerele de telefon??? Halal să-ți fie, Ghidovene!

Ce-au făcut cei trei crai de la sud-vest? Păi, întâi și întâi ne-au „lovit” cu un număr special al revistei BDC (nr. 7) dedicat exclusiv science fictionului. Vorba Pîrligrasului: „Paradoxal, deși multă lume face oarecum confuzie între cele două, SF-ul este cu totul altceva decât BD-ul. (…) Așa că la prima ediție a Festivalului S&F de la Râșnov era normal ca Banda Desenată (SF, desigur), să-și afle locul meritat și să reînnoade tradiția coabitării. Acest număr din BDC este dedicat evenimentului.” Păi, o făcură, iar eu, ca un oportunist ce sunt, n-o să vă arăt coperta numărului cu pricina (sunt convins că-l veți găsi pe internet!), ci o să aștept să adun toată colecția și apoi o să vă propun un articol adevărat, cu toate elementele necesare pentru a vă putea face o părere cât mai completă și mai exactă. Dar niște fotografii care să vă arate impactul atacului „velociraptorilor”, tot mă simt obligat să pun…

Foto 011L

Foto 012L

Foto 013L

Foto 014L

Foto 015L

Foto 016L

Foto 017L

Foto 018L

Ca să nu stea degeaba în timp ce lumea le admira revista (apropo, BDC sunt inițiale de la Banda Desenată Craioveană – ai naibii Juvete și ai lui, sunt tari în alfabet!) „velociraptorii” au pus la cale (în pofida sfatului meu advers, dar cu acordul lui Eugen Lenghel) Gazeta de perete SF (ptiu, drace!). Cum nimic nu s-a mai putut face (ca și în cazul Universității Craiova) ne-am resemnat și iată ce-a ieșit (cel puțin în prima zi de existență a noii „publicații”):

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Foto 024L

Până la urmă, toată chestia chiar și-a dovedit utilitatea – după cum veți vedea în cronica zilelor următoare…

Ei, și dup-aia totul a luat o altă amploare, ne-am/s-au mutat cu arme și bagaje la cinematograful din Râșnov (Dumnezeule, deci Ministerul Culturii chiar mai are bani pentru renovarea instituțiilor culturale, dacă știi pe ce bătătură să-l calci !!!), loc unde artiștii și-au continuat expunerile – una mai interesantă ca alta.

MIRCEA LIVIU GOGA ne-a explicat cum stau lucrurile cu Cea mai veche bandă desenată din lume ( în speță Columna lui Traian). Bine că n-a avut ambiția să ne aducă și vreo două-trei casete, să ne dăm seama de „greutatea” problemei…

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

IONUȚ BĂNUȚĂ, în schimb, cu aplombu-i binecunoscut, a convins pe toată lumea că subiectul fundamental la ora asta în arta plastică este Tehnici grafice: de la clasic la digital painting. Și a făcut-o folosind mijloace moderne, precum videoclipul comentat pe viu…

Foto 028L

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Nu vă spun că expoziția de artă plastică fusese „controlată” cu ceva timp înainte de o serie de personaje greu de… nerecunoscut !!! Poate o faceți voi ??

Foto 033L

Foto 034L

Foto 035L

Și-a-nceput și marele eveniment al Zilei artelor plastice, și anume: VERNISAJUL…. Un public nerăbdător aștepta cuminte să vorbească expozanții…

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

În continuare, AUREL MANOLE, VALENTIN IONESCU, IONUȚ BĂNUȚĂ șI bedeceii VIOREL PÎRLIGRAS & MARIAN MIRESCU și-au prezentat pe scurt creațiile din ultima vreme. Les voila!

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Artele plastice au fost în mod fericit completate de lansarea romanului Fantoma de pe lac, aparținând scriitoarei MONICA RAMIREZ. Iată câteva instantanee luate „la cald”…

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

După-amiaza a revenit (evident!) „pompierului de serviciu”, regizorul și criticul de film MIHNEA COLUMBEANU, care a avut ocazia să ne explice pe larg cum stau lucrurile cu filmele din Festival, începând cu ultraintelectuala adaptare după romanul Atlasul norilor și terminând cu ciudatul, comercialul dar simpaticul (prin prisma jocului actorilor) Cowboys & Aliens

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

DIGITAL CAMERA

Cam atât… Restul a fost DISTRACȚIE! Ceea ce vă doresc și vouă – în orice clipă, cât mai mult și cât mai curând…

Ne reîntâlnim cu alte impresii despre ceea ce s-a mai întâmplat la Festivalul de la Râșnov la sfârșitul săptămânii. Până atunci, s-aveți liniște și bunăstare!