Un comentariu al lui George Sauciuc și o discuție mai veche (plus una mai nouă) cu Michael Haulică la celebrul restaurant sefist Giotto, au adus în discuție faptul că tot punem pe bloguri și pe site-uri mai multe versiuni de copertă pentru una și aceeași carte, fără a spune clar care anume va fi  definitivă. Subiectul mi se pare interesant, pentru că majoritatea celor ce-și dau cu părerea uită o serie de lucruri foarte importante pentru ceea ce va deveni respectivul volum, la momentul apariției sale… Nu mă pricep foarte tare la artă plastică, dar ceva, ceva tot am învățat de-a lungul trecerii mele prin sistemul editorial. Regretatul artist DAN ALEXANDRU IONESCU – omul „vinovat” de multe dintre copertele de început ale Editurii Nemira (și nu numai pentru SF!) – îmi povestea prin anii ’90 că lucrul cel mai important pentru o copertă este să surprindă esența cărții, nu s-o ilustreze. Dacă vă veți uita la primul număr al colecției Nautilus (seria veche, numerotată) veți înțelege foarte bine ce voia să spună. Iat-o!

 

1992-Dick, P.K. - Vanatorul de recompense (Ed. Nemira, Col. Nautilus 001)

 

Minimalistă, sugestivă, elegantă – coperta ideală pentru un roman de Philip K. Dick! Iar în România, în anii respectivi (cartea s-a lansat pe 14 iulie 1992, la Târgul de carte BookArrest), de-a dreptul revoluționară… Pentru cei ce urmăresc serialul privitor la BIBLIOGRAFIA FICȚIUNII SPECULATIVE ÎN ROMÂNIA (tot pe acest blog), evoluția graficii și a ilustrației de carte de-a lungul ultimului secol (sau chiar și mai mult, având în vedere că limitele se încadrează acum între 1890 și 2013!) este mai  mult decât evidentă.  Desigur, influența epocii este hotărâtoare, dar mai există și excepții. Ca studiu de caz, vă propun să urmărim aventurile versiunii britanice a romanului scris de CORY DOCTOROW în colaborare cu CHARLES STROSS și intitulat The Rapture of the Nerds. Câte versiuni de copertă a avut amintita operă? Ghiciți! Nu vă mai chinuiți, căci vi le prezint eu mai jos:

 

1

2

3

4

5

 

Care va să zică, 15 (CINCISPREZECE !!!) variante de copertă pentru același titlu (și nu vorbim aici de reeditări sau de mai  multe ediții concomitent!)… And the winner is, desigur… Cine credeți? Iaca:

 

8598963425_e296ddb810_o

 

Comentarii? Acum sau mai târziu? Am înțeles, mai târziu…

Măcar în cazul anglo-saxonilor vorbim de proiecte perfect eligibile, indiferent de variantă. În cazul nostru, nu știu… Desigur, pentru antologiile pe care m-am apucat să le fac în ultima perioadă am propus și eu niște versiuni de copertă (de fapt, mai mult niște exerciții ludice pe plan vizual, sugerate de mine și finalizate de Băbutza SF!) menite mai mult să incite imaginația și mai puțin să devină realitate. Unele au avut succes, altele nu… De exemplu, pentru CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF ați putut alege una dintre următoarele șase variante:

 

Coperte Scorneli 1

Coperte Scorneli 2

 

Iar „câștigătoarea” a fost versiunea prelucrată de cei de la Millennium Books a lucrării tânărului australian CHRISTOPHER HAINES:

moshcolic

După cum vedeți, între ce-și dorește autorul și ce scoate editorul este o cale foarte lungă uneori, foarte scurtă alteori. Întrebați-l pe Horia Nicola Ursu de ce a scos atâtea tiraje cu coperte diferite, că nu mai știe omul dacă e aceeași ediție sau nu, și-o să vă răspundă foarte simplu: „Pentru că acea copertă trebuia îmbunătățită!” Dacă a avut sau nu dreptate, asta n-o pot spune decât cititorii, dar un lucru e sigur: prin metoda „încercării și erorii” copertele de la Millennium Books au devenit unele dintre cele mai frumoase din SF-ul românesc. Poate nu așa trebuia procedat, dar rezultatul merită…

În episodul următor, vom vorbi despre alte edituri și eforturile lor de a cuceri inimile cititorilor pe cale vizuală… Stați pe-aproape!