Ei bine, e-adevărat, dragi prieteni: după un an apocaliptic, Moshul SF se întoarce. Începând de mâine, 10 ianuarie 2013…

Ce pot spune după cele aproape trei săptămâni de absență din spațiul bloggeristic? Nimic deosebit. Aveam nevoie de un timp de reflecție asupra celor petrecute în viața mea în 2012 și asupra deciziilor pe care le voi adopta pentru anul în curs. Eu și cu familia mea am trăit o perioadă absolut devastatoare în ultimele 12 luni, care ne-a marcat profund viețile și starea de spirit, ba chiar și pe cea de sănătate. Opțiunile și-au schimbat ordinea, la grijile de până acum s-au adunat altele noi, mult mai profunde, problemele s-au înmulțit, soluțiile s-au împuținat, orizontul de așteptare începe să se îngusteze… În plus, mediul sefistic a devenit aproape de nesuportat, cu ifosele, sclifoselile, vendettele și răfuielile sale lipsite de bun-simț și de temei, înfruntarea cu editorii s-a transformat într-un adevărat chin, lupta cu termenele de predare a traducerilor am pierdut-o în 2012 (și nici 2013 nu cred că va face excepție!) – cu alte cuvinte, cred că pot spune fără să greșesc prea mult că am cam rămas fără benzină (din punct de vedere psihologic, cel puțin). Așa că o perioadă de tăcere era – și este încă! – absolut necesară, ca un fel de tratament medical.

Nu știu încă ce voi face în 2013… Cu siguranță voi continua acest blog, pentru că este unicul loc unde pot să fac numai și numai ce-mi place și numai și numai ce vreau eu, fără opreliști. Probabil voi contribui la bugetul familiei cu câteva traduceri (singur sau împreună cu soția mea, Cristina), atâta timp cât va mai merge și lucrul ăsta. Iar dacă prietenii vor continua să-mi acorde credit (ca și până acum) că voi face treaba bine și până la capăt și-mi vor arăta încredere, sper să pot finaliza antologia de proze speculative FERESTRELE TIMPULUI, dedicată călătoriei în timp, paradoxurilor temporale și universurilor paralele decalate în timp. În rest… cum o vrea Dumnezeu! Sper doar ca emisiunea EXPLORATORII LUMII DE MÂINE să continue și ea. Deși „figura” din 22 decembrie 2012 spune altceva…

Atât pe moment. Vă mulțumesc pentru faptul că ați fost alături de mine și pe parcursul acestui lung moment de tăcere și că m-ați ajutat să depășesc pragul de 100.000 de vizite în mai puțin de 2 ani și o lună de la apariția blogului moshulsf. wordpress. com. Poate că dacă nu exista acest imbold, aș fi renunțat. Așa, ca orice Berbec ce se respectă, nu pot să spun decât ca Nichita Stănescu: „Nu mor caii când vor câinii…” Din punctul meu de vedere suntem acum peste 100.000 de cai, în timp ce șirul câinilor este unul foarte lung, începând din Rai și terminând în Iad. Poate veți înțelege cândva semnuficația acestei metafore…

Ne reîntâlnim mâine!

Fallout nv by Solace-Grace