Nu-mi place să văd copiii și animalele subiect de presă, în momentul când e vorba de lucruri sau de situații neplăcute. Deontologic, ca ziarist, refuz din start asemenea inițiative. Și totuși… Vă mai amintiți de copilul lovit cu pumnul de guvernatorul tb, pe parcursul unui miting, în urmă cu circa patru ani? Îl regăsim acum, sub forma unui montaj fotografic extrem de inspirat (nu spun că și corect din multe puncte de vedere), pe care l-am preluat de pe blogul habarnist.wordpress.com. Iată-l, exact așa cum a apărut el pe 6 decembrie 2009 (o dată aproape profetică, nu credeți? – că tot se apropie „sfârșitul” lumii, vineri!):

Basescu bate in turul intai

Poate că nici măcar nu e același copil, poate că e vorba de un material „publicitar” de cea mai joasă speță, poate că e un abuz comis în campania electorală… Nu știu. Și, sincer să fiu, mi-e silă că trebuie să vă arăt o asemenea imagine – dar textul său merită un premiu! Și știți de ce? Pentru că asemenea acestui copil (sau al altuia similar, abuzat ca și el) m-am simțit și eu acum câteva luni. Și mă simt – parțial – chiar și acum… Chiar dacă lucrurile par că încep să se schimbe. Deși…

Când acel american care a preferat să se arunce din WTC, în loc să ardă de viu sau să se prăbușească odată cu clădirea, a fost fotografiat de un artist de geniu – iar mai târziu poza a apărut în presă, locuitorii Americii au preferat să tacă. Sper ca românii să nu facă același lucru, când vine vorba de faptele alor noștri. Indiferent că sunt copii sau președinți de republică…

Fiat lux!