Pentru că bipezii din România și-au tot spus părerea în ultima perioadă, m-am gândit c-ar fi cazul să dăm cuvântul și necuvântătoarelor din dotarea principalelor figuri ale SF-ului românesc. Și iată ce-a ieșit…
Nu știm al cui este, dar cu el am început blogul moshulsf.wordpress.com… Că este simpatic foc, asta e sigur!
„Un Pitic atât de mic, să mai miorlăim un pic…” Domnilor, vă rog frumos, un pic de seriozitate, ce naiba!
Indiferent ce vedeți, pe etichetă scrie „pisică”. Assassin știe de ce!
Las’ ca mă fac eu mare, să vezi tu atunci!
Care miști în front, mă?…
Monsieur Yves, ne me provoquez pas…
Recunoaște cineva îmbârligătura asta? (Hair Test by Twistech)
Ăsta nu se pune, da’ e necesar!
Cei mai tari fani SF din România: Bebe, Nicu și Piticu!
Un CO2, doi CO2…
Până și motanii îl iubesc pe Dick… Noi ce cusur avem?
Hai că ne merităm unul pe altul, că suntem băieți frumoși!
Ăsta mic, cu capul mare…
Trăiască și-nflorească și vaca românească!
Unde mergem? La tine sau la mine?
Dacă tragi, ești mort! Nu mă enerva!
Există și români fericiți (mă rog, motani, dar să nu fim cusurgii!)
Șezi blând… că de nu, te acuz de colaborare cu puricii!
Și că veni vorba, prietenul la nevoie se cunoaște… Prin urmare, faceți cunoștință cu Grișka, în toată splendoarea lui!
Asta e, stimate doamne și stimați domni…
Că vă place sau nu, noi, patrupezii, se pare că suntem mult mai simpatici și mai umani decât bipezii. Ceea ce vă va oferi un motiv de meditație de-acum încolo… Cel puțin, noi așa sperăm!
„The rest is silence”, după cum zise unul Scuturălance, pre numele lui…
Să fiți fericiți și voioși,
Piticu & Grișka
Moshul SF 
Eu am găsit o metisă Mao, gen Grişka. Nu avea mai mult de 6-700 de grame.Am dus-o acasă, am hrănit-o şi toate celea. Acu are aproape 3 kile, în aproape o juma de an de când o am.Am zis să fac un pustiu de bine. Şi din pet-ul meu am ajuns sclava ei :)))) I-am scris chiar şi o poezie 😳
Noi, pisicile, suntem întotdeauna stăpânii! 😀
Nimic mai adevărat 😀
Haioase pozele 🙂
Mulțumesc pentru aprecieri – și asta se adresează tuturor comentatorilor acestui post. Cât despre titlu, vă mărturisesc faptul că având în vedere conjunctura politică actuală mi-a fost jenă să folosesc titlul „Trăiască și înflorească labele românești!” Asta pentru că aș fi jignit bietele patrupede…