Autorul pe care vreau să vi-l prezint astăzi este scriitorul cu cea mai rapidă ascensiune din ficțiunea speculativă românească în acest deceniu. De la debutul direct cu roman în 2010 până la obținerea Premiului de încurajare la EUROCON-ul din 2012, OLIVIU CRÂZNIC a demonstrat că atunci când există ambiție și talent, dar și o bună gestionare a relațiilor publice, se poate ajunge foarte repede în vârf. Mai mult, a demonstrat că poate aprecia foarte bine și creațiile altora și că are reale talente de editor, după cum o dovedește antologia Dincolo de noapte. 12 fețe ale goticului, alcătuită de el și publicată în acest an la Editura Millennium Books. Foarte activ pe Internet o perioadă, a uimit pe toată lumea când a decis să-și șteargă complet blogul dedicat literaturii gotice, fără să ofere nici o explicație în schimb – gest desprins parcă din romanele scriitorilor romantici ai secolului al XIX-lea. Dar, dacă stăm și ne gândim, nici nu e de mirare, pentru că Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și  Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P.Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!

Și-acum să-i dăm cuvântul, să vă povestească în ce fel a gândit povestirea destinată proiectului Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF

Oliviu Crâznic

TOM SAWYER ÎMBRĂCAT ÎN NEGRU

(Making of Spiriduşii albi)

Întotdeauna m-am întrebat cum ar fi evoluat romanul „Aventurile lui Tom Sawyer” dacă Mark Twain ar fi decis să dezvolte scena cu cimitirul (poate vă amintiţi, Tom şi Huck asistând terifiaţi la o profanare de morminte) ori cea a „casei cu stafii”, mai degrabă într-un „Teen Horror” decât în binecunoscuta poveste clasică, accentuând elementele supranaturale şi ancorându-le în realitatea imediată. Nu că nu mi-ar fi plăcut ce a făcut Mark Twain — sunt un mare fan al scrierilor sale. Însă, cum nu cunosc pe nimeni din generaţia mea care să nu se fi simţit înfiorat citind scenele respective, nu am putut să nu-mi pun întrebarea: „Ce-ar fi fost dacă?…” Asta cu atât mai mult cu cât eu însumi am crescut într-un orăşel transilvănean de munte, numit Lupeni, un orăşel care-a avut câte ceva de spus la formarea mea — ca om şi ca viitor scriitor, deopotrivă.

Desigur, nimeni dintre noi nu va afla vreodată răspunsul, cu toate că, spre exemplu, Stephen King a încercat să ne lămurească într-al său roman, „Talismanul”. Dar Stephen King nu este Mark Twain, iar eu nu sunt nici unul, nici celălalt. Cu toate acestea, odată parcursă Spiriduşii albi, cred că cititorul, dacă nu a zăbovit deja asupra întrebării sus-menţionate, va zăbovi de acum încolo. Chiar dacă Spiriduşii albi nu oferă, de fapt, un răspuns — ci adânceşte o întrebare. O adânceşte într-un mod totodată original şi plăcut, aducând în plus întrebări noi şi transmiţând un mesaj diferit, dar, sper eu, nu mai puţin puternic.

De aici s-a născut pentru prima oară în mintea mea ideea unei poveşti despre adolescenţi, dar nu neapărat pentru adolescenţi, o poveste în stilul meu, bazată în primul rând pe mesaj şi caracterizată prin personaje şi atmosferă. O poveste care să-şi găsească loc pe piaţa de acum, saturată de „Teen Fiction”, prin trăsături esenţiale distincte, care, dincolo de bucuria lecturii, să aducă tinerilor (…şi adulţilor) o învăţătură oarecare (diferită pentru fiecare cititor în parte, în funcţie de propriul caracter), dar şi să le (re)trezească acestora interesul pentru lecturile clasice — pentru că un investigator atent al Spiriduşilor va descoperi, cu încântare cred eu, mult mai multe referinţe culturale intertextuale decât am relevat eu în acest „Making of…”.

De asemenea, după cum bine ştiu cei care mi-au urmărit activitatea, povestirea pe care o veţi avea cât de curând sub ochi nu putea fi lipsită de o dimensiune personală. Întotdeauna am considerat că, pentru a scrie bine despre un lucru, trebuie să cunoşti bine acel lucru, să-l fi trăit, măcar într-un plan mascat, metaforic. Prin urmare şi ca de obicei, multe dintre replicile, expresiile, gesturile, chiar faptele redate în Spiriduşii albi sunt inspirate din jocul de oglinzi al experienţei personale, ori al experienţei persoanelor pe care le cunosc ori le-am cunoscut. Consider, întotdeauna, acest aspect ca fiind un gir al autenticităţii: oricând va încerca cineva să zică: „Ah, dar nu era normal ca acel personaj să fi făcut/spus asta!”, eu voi putea liniştit răspunde: „Ba era! Pentru că ştiu pe cineva care, într-o împrejurare similară, a făcut/spus ceva asemănător…”

Bineînţeles, fiindcă avem de-a face cu o operă de ficţiune, intervine — masiv şi determinant — imaginaţia. Dar imaginaţia nu este ghidată pentru a „scorni” comportamente nemaiîntâlnite sau reacţii nemaiîntâlnite (nu scriem, totuşi, basme, ori cel puţin eu nu scriu), ci pentru a crea, din datele pe care le am la îndemână din partea istoriei şi a experienţelor proprii, o poveste pe care cititorul să o găsească nemaiîntâlnită. Cu personaje nemaiîntâlnite, pentru că personajele respective sunt, de fapt, o sumă a caracterelor detectate până acum în viaţa mea (fie că aceste caractere aparţin unor eroi istorici, legendari, ideali, ori pur şi simplu unor cunoştinţe întâlnite în viaţa reală), ajustate, desigur, poveştii. Până şi forma uşor alterată a cuvântului „spiriduşi” care apare în text se datorează unei erori de tastare comise, în timpul unei convorbiri pe „messenger”, de interlocutoarea mea din momentul respectiv, eroare care, în sine, nu ar fi însemnat mare lucru, dacă nu ar fi fost instantaneu asociată în mintea mea cu atmosfera de mister, întuneric şi inocenţă care, fascinant şi îngrijorător în acelaşi timp, a învăluit (sau a părut că învăluie), într-o anumită şi scurtă perioadă, un segment aparte al vieţii mele. Din această stranie şi scriitoricească asociere, simpla schimbare neintenţionată a unei litere a creat fulgerător şi definitiv în mintea mea imaginea unor creaturi asemănătoare spiriduşilor, dar substanţial diferite, creaturi despre care am ştiut instantaneu cum vor arăta şi ce vor avea de făcut în cadrul poveştii care nici nu fusese concepută încă…

Probabil cel mai potrivit loc pentru publicarea Spiriduşilor albi este antologia „Moshului SF”, Ştefan Ghidoveanu, din nenumărate motive. Cele obiective ar vorbi despre faptul că textul în sine reprezintă o scriere inedită în cariera mea (nu am mai abordat şi probabil nici nu voi mai aborda vreodată o poveste cu adolescenţi), o scriere pe care o consider demnă de a apărea sub bagheta fantastică a unui Om care a câştigat fără nici cel mai mic efort — doar prin a fi el însuşi — respectul meu şi admiraţia mea.

Asupra motivelor subiective, nu este aici locul să insist. Este de ajuns să reamintesc cititorului că cele mai bune poveşti sunt cele pe care le scriem cu cerneala vieţii noastre — fie că cerneala respectivă este albă, roşie sau… neagră. Nu-i aşa?

Oliviu Crâznic

Ce mai trebuie să știm?

Oliviu Crâznic s-a născut în data de 1 noiembrie 1978, la Lupeni (jud. Hunedoara). Licenţiat în Drept, cu lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică (2001), consilier juridic începînd cu anul 2002 şi membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România începînd cu anul 2008, a absolvit în 2009 cursurile de formare a mediatorilor organizate de Asociaţia „ProMedierea” din Bucureşti. În prezent, este consilier juridic şi coordonator al Colecţiei de legislaţie „LaZi” a editurii germane C.H. Beck.

Bibliografie: …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (roman gotic, Ed. Vremea, 2010); proză scurtă în mai multe antologii (Steampunk A doua revoluţie, Ed. Millennium Books, 2011; Balaurul şi mioriţa, Ed. Eagle Publishing House, 2011; Premiile Galileo 2011, Ed. Millennium Books, 2011 — fragment de roman; Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, Ed. Herg Benet, 2011; Premiile Galileo 2012, Ed. Millennium Books, 2012; Dincolo de noapte 12 feţe ale goticului, Ed. Millennium Books, 2012); proză scurtă în mai multe reviste, inclusiv în Galileo Science Fiction & Fantasy nr. 4 (Ed. Millennium Books, 2012); deţine o rubrică dedicată misterelor lumii în revista Suspans, o rubrică dedicată marilor autori români din domeniul fantasticului în Gazeta SF şi o rubrică dedicată literaturii fantastice româneşti în general în revista EgoPHobia; a publicat articole, editoriale, recenzii, interviuri etc. în reviste de specialitate; a redactat pentru Ed. C.H. Beck manuale, culegeri de jurisprudenţă şi numeroase culegeri de legislaţie, fiind şi îngrijitor de ediţie al lucrării Societăţi comerciale – Soluţii profesionale de la A la Z (Colecţia „Compendium”, 2010).

Ca editor a publicat antologia Dincolo de noapte 12 feţe ale goticului (Ed. Millennium Books, 2012).

Premii: Premiul I la Concursul Naţional de Literatură „Visul” — 2010, pentru „Cel mai bun roman publicat în 2009-2010”; Premiul Galileo — 2011 pentru „Cel mai bun volum publicat în 2010”; Premiul Proliteratura — 2011, pentru „Cel mai interesant roman”; Premiul Societăţii Europene de Science-Fiction şi Fantasy (Eurocon Encouragement Award) — 2012.

Cărți de Oliviu Crâznic

2012-Crâznic, Oliviu (ed.) – Dincolo de noapte. 12 fețe ale goticului (Ed. Millennium Books)

Și iată cum se prezintă astăzi sumarul actualizat al volumului CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF:

* Ștefan Ghidoveanu – Literatură și internet sau Despre „Scornelile” Moshului SF (Cuvânt înainte)

* Adrian Buzdugan – Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie, din Craiova

* Ciprian Mitoceanu – Mecanism de autoreglare

* Ioana Vișan Defazaj

* Liviu Radu  Golem, golem…

* Ștefana Cristina Czeller  Exilul

* Cristian M. Teodorescu  Spațiul fazelor

* Antuza Genescu Metafagie

Raluca Băceanu Pedeapsa

George Lazăr Povestea ultimului şoarece de bibliotecă

Lucian-Vasile Szabo Glonţul din creier, lumea din ochi

Ana-Veronica Mircea Întoarcerea vrăjitorului

Michael Haulică Glitcherine

* Narcisa Stoica Regina Nopţii

* Marian Coman Albilița

* Roxana Brînceanu O nouă casă

Oliviu Crâznic Spiriduşii albi

* Sergiu Someșan

* Florin Pîtea

* Cătălin Badea-Gheracostea

Următorul articol despre textul scris pentru „Scornelile Moshului SF”, va fi cel semnat de SERGIU SOMEȘAN. Vă aștept cu drag!

Moshul SF