Precum Ana-Veronica Mircea, autoarea pe care vreau să vi-o prezint astăzi a pornit în carieră din postura de scriitoare, pentru ca mai apoi să se dedice în principal meseriei de traducător. Nu discut motivele (și eu am procedat la fel într-o anumită etapă a vieții mele), fac doar o singură observație: e păcat, foarte păcat! Pentru că ROXANA BRÎNCEANU (despre ea este vorba) are toate atuurile pentru o carieră de scriitor de succes. Romanul său de debut, Sharia – apărut în 2005 și distins cu Premiul „Vladimir Colin” –  este una dintre cele mai originale opere create de un autor SF din România anilor 2000+. Și totuși, Roxana a ales – la un moment dat și spre marea noastră părere de rău – o cale complet diferită. Tocmai de aceea am fost foarte încântat când, în urma insistențelor mele, a acceptat să-mi trimită o lucrare pentru „Scornelile Moshului SF”. Despre cum a fost realizată aceasta, puteți afla din rândurile ce urmează…

Roxana Brînceanu

POVESTE DESPRE O NAVĂ OBIŞNUITĂ

(Making of O nouă casă)

„Nu mai traduc”, mă hotărâsem — evident, nu m-am ţinut de cuvânt. „Vreau să scriu” — fiindcă nu mai obţinusem de mult ceva, un text propriu indiferent cum, şi mai ales unul de care să fiu mulţumită. Măcar de asta să mă ţin de cuvânt…

Părea simplu, nu trebuia decât să pun o idee pe hârtie, orice fel de idee, în orice stil, de orice întindere. Numai că dacă ceva pare simplu nu înseamnă că şi e. Toată lumea ştie că lucrurile simple sunt cel mai greu de obţinut…

E greu acum de spus de unde a început totul. Şi cum a venit respectiva idee, şi ce înseamnă ea. Uneori cred că ideile au o viaţă a lor proprie, vin la oameni atunci când au ele chef, la cine îşi aleg ele să vină, iar omul respectiv nu are decât s-o sesizeze sau nu, s-o preţuiască sau nu. Numai că noi ne-am învăţat să strigăm în gura mare „Mi-a venit o idee!” şi nu „O idee a venit pe la mine”.

Alegerea mea a fost cadrul — voiam să mă întorc la poveştile clasice, cu nave spaţiale, cu extratereştri în forme ciudate, cu echipaje eroice în căutarea binelui generalizat. Astfel s-a născut o navă oarecum neutră, „obişnuită” aş putea spune, dacă termenul nu ar suna ciudat aplicat unui mijloc de transport interstelar dintr-un viitor incert. O navă cu un echipaj restrâns şi cu o misiune simplă dar la prima vedere frumoasă. Un Căpitan la fel de clasic precum cei care au făcut istorie, la fel de clasic precum cei pe  care nimeni nu i-a băgat în seamă. Un profesionist relativ blocat între liniile meseriei lui…

Şi un extraterestru simpatic. Dar unul care să fie un conglomerat de forţă, inteligenţă, adaptabilitate, toleranţă, bunătate şi toate celelalte trăsături aparent opuse, care constituie fiinţa unui extraterestru de asemenea „obişnuit”. Un extraterestru aparent simplu, dar misterios şi contradictoriu. După cum recunoaşte şi Căpitanul: „Erau fiinţele cele mai puternice şi mai adaptabile din întreg universul cunoscut, iar el nu se putea abţine să nu se gândească uneori la ele ca la nişte pisici mari şi jucăuşe. Era penibil.” Ei bine, da, chiar şi mie mi-e drag(ă) Spumă de Mare, trebuie s-o recunosc, sunt o persoană care iubeşte pisicile!

Acum, misiunea. Ce altceva putea face Căpitanul şi nava lui decât să transporte neamul lui Spumă de Mare dintr-un loc în altul? Dar nu oricum, ci urmăriţi de nişte „oameni răi”.

Şi ajunge. Nu mai vreau să repovestesc despre oamenii răi, n-o să mai citească nimeni povestea în sine. O să mai mărturisesc doar că într-un timp mă gândeam la o poveste asemănătoare, tot cu nave interstelare şi extratereştri-pisici, dar privită din punctul de vedere a adversarilor. N-a fost să fie. Rămân cu cea de faţă.

Eu mă întorc la treburile mele. Aşa cum a trecut pe la mine ideea asta, aştept să mai treacă şi altele. Pentru că, la urma urmelor, universul e plin de extratereştri, nave cu misiuni diverse, planete de tot felul…

Roxana Brînceanu

 

Pentru cei care vor să știe mai multe despre cariera literară a Roxanei, iată o serie de date suplimentare:

Roxana Brînceanu s-a născut în data de 18 iunie 1969, la Craiova. A absolvit Facultatea de Electromecanică în 1992 şi pe cea de Ştiinţe Economice în 1997 (ambele la Craiova). În prezent, lucrează ca economist în Bucureşti. A debutat în revista Lumi Virtuale nr. 42-43/2003, cu povestirea „Colecţionarul de îngeri”. Figurează în antologiile Titania (Ed. Altum, 2004), AtelierKult Povestiri fantastice (Ed. Millennium Press, 2005), Dansînd pe Marte şi alte povestiri fantastice (Ed. Millennium Press, 2009). Romanul Rîul liniştit de Nicola Griffith (Ed. Millennium Press, 2005) a reprezentat debutul său în cariera de traducător. A mai tradus diverse alte volume semnate de Orson Scott Card, Philip K. Dick, Stephen Donaldson, Iain M. Banks, precum şi mai multe nuvele şi povestiri din antologiile lui Gardner Dozois apărute la Editura Nemira.

Cărţi publicate: Sharia (roman, Ed. Tritonic, 2005).

Roxana Brînceanu – SHARIA (2005)

 

Pe final, sumarul actualizat al volumului CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF:

* Ștefan Ghidoveanu – Literatură și internet sau Despre „Scornelile” Moshului SF (Cuvânt înainte)

* Adrian Buzdugan – Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie, din Craiova

* Ciprian Mitoceanu – Mecanism de autoreglare

* Ioana Vișan Defazaj

* Liviu Radu  Golem, golem…

* Ștefana Cristina Czeller  Exilul

* Cristian M. Teodorescu  Spațiul fazelor

* Antuza Genescu Metafagie

Raluca Băceanu Pedeapsa

George Lazăr Povestea ultimului şoarece de bibliotecă

Lucian-Vasile Szabo Glonţul din creier, lumea din ochi

Ana-Veronica Mircea Întoarcerea vrăjitorului

Michael Haulică Glitcherine

* Narcisa Stoica Regina Nopţii

* Marian Coman Albilița

* Roxana Brînceanu O nouă casă

* Oliviu Crâznic

* Sergiu Someșan

* Florin Pîtea

* Cătălin Badea-Gheracostea

 

Următorul articol despre textul scris pentru „Scornelile Moshului SF”, va fi cel semnat de OLIVIU CRÂZNIC. Vă aștept atunci!

Moshul SF