Un proiect de ficțiune speculativă din care să lipsească o proză semnată de autorul a cărui „confesiune” a veți citi în continuare este de neconceput. (Chiar dacă a trebuit să aștept multă vreme ca să primesc textul solicitat! :-)) Până la urmă însă totul s-a terminat cu bine și așa ați putut citi – la rubrica Cele 1001 de scorneli al Moshului SF de pe acest blog – povestirea  lui MICHAEL HAULICĂ, intitulată Glitcherine. Nu vă mai rețin – pe Mike îl cunoașteți, cred, cu toții, și oricum mi se pare mai important ce are el de spus…

Michael Haulică

 GLITCH-URI, MANGA ŞI PUPICI RECI PE PIELEA FIERBINTE

(Making of Glitcherine)

Pe Bodan Gorgăneanu l-am cunoscut la Braşov în perioada în care făceam „Lumi Virtuale”(ediţia pe hîrtie). În octombrie 2004 (data am aflat-o după ce am alergat năuc o dimineaţă întreagă pe net), Bogdan m-a invitat la lansarea fanzinului „Manga Inc.”, fanzin apărut cu sprijinul Centrului Cultural Japonez din Braşov.

Lansarea a avut loc la Rectorat, în sala numită Studio 181 (cred că şi atunci, în 2004, tot aşa se chema, ca în anii studenţiei mele). Ca orice lansare care se vrea mai mult decît două discursuri şi-o tavă cu fursecuri, lansarea despre care vorbesc a beneficiat şi de un spectacol. Şi ce spectacol puteau angaja otakii, decît unul de glitch-uri?

Nu ştiu cît se cunoaşte despre aceste gen de muzică, de spectacol. Şi pentru mine a fost prima oară cînd am văzut aşa ceva. Şi ultima, dacă nu punem şi căutările pe net de mai tîrziu.

Ei, ce se întîmplă pe scenă este exact aşa cum am scris eu în Glitcherine (de la glitch vine şi numele eroinei, evident).

Stăteam în sală şi vedeam trupele care se perindau pe scenă, le ascultam, le vedeam proiecţiile de pe ecranul din fundalul scenei şi mintea mea o lua pe scurtătură, sărind anii, inventînd deja personaje etc. Mi-a părut că trăiesc într-o povestire SF încă nescrisă. Şi ştiţi cum e: uneori, cînd îţi vin idei de-astea, despre lucruri care nu există, pui mîna şi le faci (cînd spun „le faci“, ştiu că fiecare face lucrurile aşa cum se pricepe: din lemn, din metal, din plastilină, din vorbe…).

Aşa a apărut Glitcherine.

Care avea legătură cu „Vremea zăpuşelii“, fireşte, doar sînt reluate întîmplări (din punctele de vedere ale altor personaje), dar la vremea aia nu mă gîndeam că cele două ar putea avea o legătură mai strînsă decît prezenţa într-un acelaşi volum de povestiri. Chiar găsisem şi titlul volumului, Transfer, şi pot spune că n-am renunţat la ideea de a publica acest volum, sumarul se completează uşor-uşor, doar că, în el, va ramîne numai una dintre cele două povestiri, „Vremea zăpuşelii“. La care se vor adăuga „Microtexte“, „…şi viaţă fără de moarte“ şi mai sînt cîteva în plan, încă nescrise.

Cred că Glitcherine şi-a găsit cu adevărat locul în ceea ce scriu de-abia cînd am scris „O hucă în minunatul Inand“ şi am avut foarte clar sentimentul că „Huca…“ este partea a doua dintr-un roman (o carte, dacă vreţi, ca să nu ne luam la trîntă cu definiţia romanului) care va începe cu „Vremea…“, va continua cu „Huca…“ şi se va încheia cu „Glitcherine“.

Numai că nu va fi Glitcherine în această formă, ci o voi rescrie total şi o voi duce mult mai departe, servind povestea generală în care, totuşi, Lotek este personajul principal (vi-l mai amintiţi? Ăla de-a murit în prima poveste, în „Vremea zăpuşelii“).

Nu mai ştiu exact cînd am scris Glitcherine, dar scrierea ei s-a petrecut între acel octombrie 2004 şi 1 septembrie 2005, cînd am postat-o pe AtelierKult.

Căutînd pe blog amănunte despre lansarea fanzinului „Manga Inc.” (ce bine e să ai blog vechi!) am descoperit două însemnări care făceau referire şi la scrierea poveştii Glitcherinei:

« Citesc bloguri şi ascult compilaţia 4 din Heavy Metal Magazine. M-am prostit la bătrîneţe. Unde-am s-ajung? Era să zic: pe la vreo şaizeci de ani am să dau în patima punk-ului… Dar ăsta mă bucura acu’ ceva vreme… Or’cum, am descoperit anul ăsta şi glitch-urile… Aiurită-i viaţa! Ca nişte pupici reci pe pielea fierbinte… aruncaţi cu o instrucţiune random.» (7 dec 2004 – http://michaelhaulica.wordpress.com/2004/12/07/insemnarea-74/)

« Am terminat Glitcherine. N-am un sentiment de împlinire… Probabil mă gîndesc deja la „Şi viaţă fără de moarte”, viitoarea povestire. Şi la volumul cu acest titlu. Pe care mi-l doresc terminat în 2006. Ca şi romanul.» (29 aug 2005 – http://michaelhaulica.wordpress.com/2005/08/29/insemnarea-28/)

Ce să mai zic? Asta e!

Mike Haulică in London (2007)

 

Să nu uităm de fișa de autor…

Michael Haulică s-a născut la 1 februarie 1955, în Armăşeşti, jud. Vâlcea. A fost redactor al suplimentelor SF Supernova, Alternativ SF şi redactor-şef al revistelor Lumi Virtuale, Fiction.ro, Nautilus. În perioada 2005-2007 a fost redactor-şef la Editura Tritonic şi coordonator al colecţiilor „fiction.ro“ şi „LIT“. În 2000, a înfiinţat revista electronică Lumi Virtuale, iar în 2009 a înfiinţat revista electronică Microtexte. În prezent, este director editorial la Millennium Books, redactor la revista Galileo şi redactor-şef la Galileo Online. Deţine (sau a deţinut) rubrici permanente de F&SF în Observator cultural, Ştiinţă & Tehnică şi Dilemateca. Textele lui au fost traduse în limbile engleză, franceză, maghiară, cehă, croată, bulgară, daneză, japoneză.

Volume publicate: Madia Mangalena (proză scurtă, Ed. Institutul European, 1999; reed. Ed. Eagle Publishing House, 2011); Despre singurătate şi îngeri (proză scurtă, Karmat Press, 2001); Aşteptînd-o pe Sara (roman, Millennium Press, 2005; reed. Ed. Tritonic, 2006); Nu sînt guru (publicistică, Ed. Tritonic, 2007); Povestiri fantastice (proză scurtă, Ed. Millennium Press, 2010); …nici Torquemada (publicistică, Ed. Millennium Books, 2011).

Antologii editate: AtelierKult Povestiri fantastice (Ed. Millennium Press, 2005); Millennium Fantasy & Science Fiction(Ed. Millennium Press, 2009), împreună cu Horia Nicola Ursu; Dansînd pe Marte şi alte povestiri fantastice (Ed. Millennium Press, 2009).

Premii: Dan Merişca — 1992, Vladimir Colin — 2000; RomCon — 2001, pentru volumul  Madia Mangalena şi pentru cea mai bună prezenţă pe internet (Lumi Virtuale); SIGMA — 2002 (pentru Despre singurătate şi îngeri); RomCon — 2003, pentru cel mai bun site şi pentru cea mai bună revistă (Lumi Virtuale); RomCon — 2004, pentru publicistică şi pentru cea mai bună revistă (Lumi Virtuale); Marian Mihai — 2005; KULT — 2005, pentru cea mai bună povestire („Vremea zăpuşelii“); „Omul anului“ la Galele AtelierKult — 2006; SRSFF — 2009, pentru promovarea literaturii science fiction.

Este membru al Uniunii Scriitorilor.

Blog: Colierul de perle al bunicii (http://michaelhaulica.wordpress.com)

Cărți de Michael Haulică (1999-2001-2010)

Michael Haulică – Așteptînd-o pe Sara (ed. 2005-ed. 2006)

M. Haulică – Volume de publicistică (2007-2011)

Antologii de Michael Haulică (2009-2005-2009)

Și bineînțeles, pentru amatorii de e-books, oferta Millennnium Books/Texarom LLC:

Michael Haulică – e-books 1

Michael Haulică – e-books 2

Michael Haulică în Biblioteca Galileo

Destul de impresionant, nu?

 

La final, așa cum v-am obișnuit, lista adusă la zi cu lucrările cuprinse în volumul  CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF:

* Ștefan Ghidoveanu – Literatură și internet sau Despre „Scornelile” Moshului SF (Cuvânt înainte)

* Adrian Buzdugan – Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie, din Craiova

* Ciprian Mitoceanu – Mecanism de autoreglare

* Ioana Vișan Defazaj

* Liviu Radu  Golem, golem…

* Ștefana Cristina Czeller  Exilul

* Cristian M. Teodorescu  Spațiul fazelor

* Antuza Genescu Metafagie

Raluca Băceanu Pedeapsa

George Lazăr Povestea ultimului şoarece de bibliotecă

Lucian-Vasile Szabo Glonţul din creier, lumea din ochi

Ana-Veronica Mircea Întoarcerea vrăjitorului

Michael Haulică Glitcherine

* Narcisa Stoica

* Marian Coman

* Roxana Brînceanu

* Oliviu Crâznic

* Sergiu Someșan

* Florin Pîtea

* Cătălin Badea-Gheracostea

 

Următorul articol despre textul scris pentru „Scornelile Moshului”, va fi cel semnat de NARCISA STOICA. Vă aștept din nou mâine!

Moshul SF