A venit momentul să citim cum și-a scris „partea ei de solitudine” din proiectul Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF concetățeana mea din Focșani ANA-VERONICA MIRCEA, binecunoscută bloggerilor sub numele de „tușa Vero”. Când în 1992, la primul concurs organizat de Editura Nemira obținea un premiu pentru creația sa literară, Veronica părea să se îndrepte cu pași repezi spre o carieră exclusivă de scriitoare. Prozele sale publicate în revistele vremii (Jurnalul SF și Anticipația sunt cele care-mi vin imediat în minte) dovedeau talent și profunzime, plus un simț al umorului deloc de neglijat. Viața însă a făcut ca debutul cu volum personal să fie amânat până în acest an 2012, traducerile ocupând primul plan în existența Veronicăi. După cum spune chiar ea, „Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))” C-așa-i viața, adaug eu, trebuie să mai și trăim! Și totuși, fascinația scrisului nu dispare cu una, cu două… Ia citiți ceea ce urmează!

Ana-Veronica Mircea

ÎNTOARCEREA INSPIRAŢIEI — DUPĂ OPT ANI ZĂBAVĂ

(Making of Întoarcerea vrăjitorului)

Aş putea afirma că am scris povestirea asta în opt ani — spunând adevărul şi minţind în acelaşi timp.

Aş spune adevărul fiindcă am început s-o scriu, şi am dus-o cam până la jumătate, în câteva după-amieze consecutive ale anului 2004. Iar cea de a doua jumătate a fost scrisă în alte câteva zile consecutive, dar ale lunii septembrie 2012.

Şi aş minţi fiindcă, în tot restul acestor opt ani, am lăsat-o să zacă în uitare — cu excepţia anului trecut, când am făcut o tentativă de a o termina pe blog, scop în care am împărţit ceea ce scrisesem deja în mai multe episoade… (Curioşii sunt sfătuiţi să nu se-apuce să le caute, tocmai le-am scos, ca să nu stric surpriza antologiei!) Dar când s-a terminat ceea ce aveam, m-am oprit, din lipsă de inspiraţie şi din lene.

Din aceleaşi motive am pus punct şi în 2004, după ce iniţial mă apucasem de scris fiindcă aflasem de la Adrian Bănuţă — care, la vremea respectivă, a înviat pentru scurt timp revista Anticipaţia — că intenţiona să scoată un număr tematic: Oz World (nu mai ţin minte, dar deduc că ăsta era titlul, fiindcă aşa se cheamă folder-ul în care a dormit opt ani jumătatea mea de poveste).

Am scris iniţial plină de zel, inspirată de noile mele ţoiuri vechi — rechiziţionate dintr-un fund de dulap prăfuit, unde le depozitase o mătuşă bătrână —, de o exclamaţie entuziastă a unui văr („Ce-mi place cum gâlgâie ţoiul!”) şi de dorinţa de a insera undeva sloganul „carte multă nu se cere — să fii prost, să ai putere”, care mi-a rămas în cap din anii facultăţii. Şi m-am oprit la vreo pagină, două, după ce l-am inserat. Povestirea nu avea un plan bine stabilit şi pur şi simplu acolo s-a rupt firul.

N-am mai reuşit să-l înnod până anul ăsta, când m-am trezit într-o bună dimineaţă sătulă până peste cap de circul numit referendum şi de toţi protagoniştii lui şi, ca o mult sau mai deloc bizară urmare, ştiind ce trebuia să se întâmple în a doua jumătate a poveştii mele. Aşa că am pus mâna pe telefon, l-am întrebat pe Moshul SF, care aştepta de la mine un al doilea text pentru colecţia de „Scorneli”, dacă acceptă unul lung şi, fiindcă am primit un răspuns afirmativ, m-am apucat de scris — tot cu zel, căci a fost modul meu de a da „foc la puşcărie şi la casa de nebuni”.

Asta-i tot…

Ana-Veronica Mircea… Sau „Tușa Vero” – cum vă convine!

 

Pentru curioși, iaca și-o fișă de autor…

Ana-Veronica Mircea s-a născut la 14 iulie 1957, în Bucureşti. A absolvit Politehnica, Mecanică Fină, în 1981. După absolvire s-a stabilit la Focşani, unde trăieşte şi în prezent.

A debutat în 1993, în Jurnalul SF, cu povestirea „Felix, the king“. A publicat peste cincizeci de texte în reviste, fanzine, în Almanahul Anticipaţia şi în diverse locuri pe internet. A tradus peste cincizeci de volume, între care şi celebra trilogie Jocurile foamei de Suzanne Collins, dar şi nuvele şi povestiri din antologiile semnate de Gardner Dozois şi Ellen Datlow, apărute la Editura Nemira.

Este prezentă în antologia Nemira ’96 (Nemira, 1996).

Volume publicate: supra-Vieţuitorii (cartea.info, 2005) — proză scurtă, în format electronic; Floarea de loldilal (povestiri, Ed. Nemira, 2012).

Blog: Veronicisme (http://anaveronica.wordpress.com)

2005-Mircea, Ana-Veronica – supra-Viețuitorii (cartea.info) (Ediție electronică)

2012-Mircea, Ana-Veronica – Floarea de loldilal (Ed. Nemira)

 

Ca de obicei, la final, sumarul reactualizat al volumului CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF, a cărui lansare va avea loc la Târgul de carte Gaudeamus 2012 (21-25 nov.):

* Ștefan Ghidoveanu – Literatură și internet sau Despre „Scornelile” Moshului SF (Cuvânt înainte)

* Adrian Buzdugan – Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie, din Craiova

* Ciprian Mitoceanu – Mecanism de autoreglare

* Ioana Vișan Defazaj

* Liviu Radu  Golem, golem…

* Ștefana Cristina Czeller  Exilul

* Cristian M. Teodorescu  Spațiul fazelor

* Antuza Genescu Metafagie

Raluca Băceanu Pedeapsa

George Lazăr Povestea ultimului şoarece de bibliotecă

Lucian-Vasile Szabo Glonţul din creier, lumea din ochi

Ana-Veronica Mircea Întoarcerea vrăjitorului

* Michael Haulică

* Narcisa Stoica

* Marian Coman

* Roxana Brînceanu

* Oliviu Crâznic

* Sergiu Someșan

* Florin Pîtea

* Cătălin Badea-Gheracostea

 

Următorul articol despre textul scris pentru „Scornelile Moshului”, va fi cel semnat de MICHAEL HAULICĂ. Vă aștept din nou pe data de 7 noiembrie!

Moshul SF