A venit momentul ca generația ’80 să-și spună cuvântul… Sigur, ați putea obiecta că și Cristian-Mihail Teodorescu poate fi asimilat acestei generații și – în bună parte – așa și este, totuși evoluția sa maximă s-a demonstrat după anul 2000, după cum am văzut într-un articol precedent. În cazul lui GEORGE LAZĂR însă, lucrurile stau cu totul altfel. Membru activ al cenaclurilor SF ieșene, colaborator al suplimentelor de gen ale ziarelor și revistelor apărute în acea perioadă, grație efervescenței impuse de gruparea cunoscută în istoria science fiction-ului românesc sub numele de Quasar, George Lazăr poate fi considerat un optzecist veritabil, alături de Dan și Lucian Merișca, George Ceaușu, Vlad Frânghiu, Sorin Antohi, Radu Gavrilescu, Sorin Simion, Michael Haulică, Dan Petrescu, Victor Nănescu, Răzvan Haritonovici, Dan Alexe etc. Aveți mai jos ocazia să aflați cum și-a conceput felia sa de participare la „tortul” intitulat Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF

George Lazăr

POVESTEA POVEŞTII ULTIMULUI ŞOARECE DE BIBLIOTECĂ

(Making of Povestea ultimului şoarece de bibliotecă)

În urmă cu ceva vreme, l-am auzit pe fii-meu ăl mare referindu-se la mine ca la „bătrânul”. Mi-a venit şi mie rândul, mi-am zis. Aşa că atunci când m-a căutat prima oară Moshul SF ca să-i dau o poveste scurtă pentru blogul lui, chiar m-am simţit ceva mai bine: iată că un supravieţuitor chiar mai „bătrân” ca mine e plin de vervă şi energie, ba mai face şi socializare pe internet! Adică există viaţă şi după cincizeci de ani, vârstă de care mă mai despart doar câteva săptămâni. Înainte de a accepta, recunosc că m-am gândit şi la alţi supravieţuitori, care sunt emisiunea „Exploratorii lumii de mâine” (unde mi-am ascultat de vreo două ori poveştile, asta înainte de ’89) şi, desigur, Dan Ursuleanu.

Cum nu sunt un autor prolific, aveam doar o singură problemă, anume de unde să-i găsesc o poveste care să-i şi placă. S-a nimerit să am o schiţă de vreo două sau trei pagini, am botezat-o „Panspermie” — era ceva cu un virus de calculator — pe care i-am trimis-o (cu precizarea că a fost prima oară când m-am lăsat publicat pe net!). Lui i-a plăcut — sau cel puţin aşa mi-a spus mie — deşi era puţin dezamăgit de dimensiunea redusă a textului, dar în definitiv asta mi-a cerut.

După o vreme, aşa cum toţi cei optsprezece autori (selectaţi, sortaţi, selecţionaţi, aleşi, desemnaţi, numiţi) ştim, a venit cu ideea realizării unei culegeri — sau antologii după unii — cu temă liberă, formată din textele cele mai bune pe care le-a adunat de la noi. Mie mi-a cerut un alt text, motivând că primul i-a plăcut atât de mult încât vrea să-l pună deoparte pentru metatezaurul sefeului românesc (poate nu s-a exprimat chiar în acest fel, dar mie aşa mi-a plăcut să înţeleg), asta după ce la telefon a înjghebat şi pentru mine o lungă şi frumoasă naraţiune despre importanţa viitoarei culegeri/antologii. A fost un argument decisiv, care m-a motivat să încerc a-i preda un text măcar la fel de lung, dar nu tot la telefon.

De obicei, ca orice scriitor, am pe stoc câteva povestiri aflate în diverse faze. Sunt situaţii în care mă fascinează câte o idee, o încep ca să n-o pierd şi o las apoi la pritocit. Ideea capătă contur şi formă, şi atunci o continui. Sau nu, şi ideea se duce acolo unde au plecat şi dinozaurii.  În acest caz, întâmplarea face că se conturase binişor povestirea pe care am donat-o pentru culegerea/antologia lui Ştefan.

Ideea mi-a venit în iarnă, pe când mă întorceam de la schi, din Austria. Când drumul este lung, monotonia autostrăzilor făcute nemţeşte poate fi combătută doar într-un singur fel şi anume dând drumul la imaginaţie. Pe drumurile patriei nu recomand nimănui să încerce asta. Cum spuneam, ideea mi-a venit gândindu-mă la cărţile-bibelou care obişnuiau să fie vândute la pachet cu ziarele. Am profeţit din timp că această modă o să treacă imediat ce bibliotecile de apartament, care mai conţin şi obligatoriul serviciu din cristal plus câteva bibelouri autentice, de porţelan, se vor dovedi neîncăpătoare la puzderia de volume aruncate în neştire de două ziare cu circulaţie naţională. S-a dovedit că am avut dreptate, dar nu aici vroiam să ajung. Am zărit la un amic cu o bibliotecă de felul celei descrise mai sus, am văzut pe viu că şi-o umpluse cu doar o sută de cărţi-bibelou (din care, desigur, nu citise nici una, dar ipocrit le aduna ca să le citească urmaşii!). Am văzut cât însemnau de fapt cele o sută de cărţi, toate la fel de mari, cu copertele de acelaşi fel, ce mai, semănau cu chestiile alea făcute numai din cotoare, surogate ornamentale pentru pus în biblioteci, pe care americanii le vând la metru. Atunci am avut revelaţia puterii noastre de lectură şi, în baza unui reflex ingineresc, am socotit câte cărţi poate citi un om într-o viaţă, iar dacă sunteţi curioşi să aflaţi, petreceţi vreo jumătate de oră citind Povestea ultimului şoarece de bibliotecă pe care o găsiţi în culegerea (sau antologia) cu „Scornelile” Moshului SF.

Eu nu mi-am numărat cărţile din bibliotecă şi nici nu am ţinut evidenţa celor pe care le-am lecturat. Dacă m-aţi fi întrebat totuşi câte au fost, cred că aş fi răspuns senin: ohoho!

Apropo, până acum, tu câte cărţi ai citit?

George Lazăr

 

No Country for Old Men? (Vorba vine… Dacă el e bătrân, eu ce să mai spun?) Nu cred! Ia uitați-vă ce biobibliografie are „jupân” Lazăr…

George Lazăr s-a născut în data de 3 februarie 1963, la Vatra Dornei. A absolvit Facultatea de Automatică, secţia Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi. În prezent, este directorul cotidianului Monitorul de Botoşani.

Bibliografie: America One (roman, Ed. Tritonic, 2007); Îngerul păzitor (roman, Ed. Millennium Press, 2009); The Guardian Angel (a novel, Eagle Publishing House, 2011); proză scurtă în mai multe antologii (Cosmos XXI Un univers al păcii, Ed. Politică, 1987; Quasar 001, Ed. MediaTech, 2000; Alte ţărmuri, SRSFF, 2009; Pangaia, Ed. Eagle Publishing House/SRSFF, 2010; Steampunk A doua revoluţie, Ed. Millennium Books, 2010; Venus — Povestiri erotice science fiction, Ed. Eagle Publishing House/SRSFF, 2011; Premiile Galileo 2012, Ed. Millennium Books, 2012; Dincolo de noapte 12 feţe ale goticului, Ed. Millennium Books, 2012); proză scurtă în mai multe reviste, între 1982 şi 1987 (Opinia Studenţească unde a avut o rubrică permanentă, intitulată „Utopii”, dar şi în „Argonaut” supliment al revistei Convorbiri literare, revista Cronica şi săptămânalul Magazin).

A fost editor al revistei Sci-Fi Magazin (12 numere, în 2007-2008) şi al Almanahului Sci-Fi Magazin (2009).

Este membru al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy.

George Lazăr – AMERICA ONE (2007) (edițiile internă și Amazon)

George Lazăr – ÎNGERUL PĂZITOR (2009) (edițiile internă și Amazon)

 

La final, ultima reactualizare a sumarului volumului CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF:

* Ștefan Ghidoveanu – Literatură și internet sau Despre „Scornelile” Moshului SF (Cuvânt înainte)

* Adrian Buzdugan – Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie, din Craiova

* Ciprian Mitoceanu – Mecanism de autoreglare

* Ioana Vișan Defazaj

* Liviu Radu  Golem, golem…

* Ștefana Cristina Czeller  Exilul

* Cristian M. Teodorescu  Spațiul fazelor

* Antuza Genescu Metafagie

Raluca Băceanu Pedeapsa

George Lazăr Povestea ultimului şoarece de bibliotecă

* Lucian-Vasile Szabo

* Ana-Veronica Mircea

* Michael Haulică

* Narcisa Stoica

* Marian Coman

* Roxana Brînceanu

* Oliviu Crâznic

* Sergiu Someșan

* Florin Pîtea

* Cătălin Badea-Gheracostea

 

Următorul articol despre textul scris pentru „Scornelile Moshului”, va fi cel semnat de LUCIAN-VASILE  SZABO. Vă aștept din nou mâine!

Moshul SF