A venit timpul să aflăm cum și-a conceput povestirea cea mai tânără participantă la proiectul Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF. Numele său este RALUCA BĂCEANU și în afară de faptul că în acest an abia a terminat liceul și a devenit studentă la Istorie (lucru pentru care merită toate felicitările noastre!), este și o scriitoare foarte promițătoare, fascinată în principal de literatura gotică și de urban fantasy. Are deja la activ o carte publicată (nu în domeniul ficțiunii speculative, e-adevărat) și – după cum evoluează în ultimul timp – nu m-ar mira ca în maximum un an, doi, să avem ocazia să citim o culegere de proze gotice apărută sub semnătura sa. În ceea ce mă privește, eu îi urez de pe acum succes!

Raluca Băceanu

O INCURSIUNE ÎN PROBLEMATICA NATURII UMANE

(Making of Pedeapsa)

Proza ce poartă numele de Pedeapsa reprezintă nu doar o poveste despre o creatură ciudată, ci şi o incursiune în problematica naturii umane: ce reprezintă acel ceva care ne defineşte?

Să o luăm însă cu începutul…

În urmă cu aproximativ doi ani, am citit un articol foarte interesant de pe site-ul www.suspans.ro despre incubi si sucubi semnat de scriitorul Oliviu Crâznic Am rămas uimită când am aflat despre o creatură numită cambion, o progenitură diavolească dintre un om şi un demon. Ţin minte perfect faptul că am comentat la acel articol, exprimându-mi dorinţa de a afla mai multe în legătură cu respectiva fiinţă, având în vedere că pe internet nu găsisem absolut nicio informaţie care să mă satisfacă. După o perioadă de timp, apare pe site un articol despre cambion, semnat de acelaşi Oliviu Crâznic. Mărturisesc că ideea poveştii nu mi-a venit chiar atunci, ci peste câteva luni bune, după cum îmi amintesc.

Acum intervine curiozitatea, dar şi revolta mea faţă de natura umană care de multe ori în viaţă m-a dezamăgit. Am căutat răspunsuri în filosofie. Nu m-au mulţumit pe deplin, iar dacă au făcut-o, asta a fost doar pentru o scurtă perioadă. Astfel că am ignorat răspunsurile date de Pascal, atunci când spunea că trăsătura omului este cugetarea; l-am ignorat chiar şi pe Descartes, cu al lui răspuns simplu, că specifice omului ar fi gândirea, raţiunea… Ţin să vă spun că pentru un timp aş fi înclinată să-i dau dreptate lui Pico della Mirandola care scria că specific omului e faptul că nu posedă trăsături esenţiale. Pare un nonsens, pentru unii; pentru alţii, printre care mă număr şi eu, părea un răspuns mult mai bun decât cel al lui Aristotel, atunci când spunea că specifice omului sunt sociabilitatea şi graiul. Desigur, ce-am făcut eu aici a fost să scot puţin din context ceea ce a vrut să afirme fiecare filosof în parte, totuşi cred că oricine e pasionat de problemă va căuta mai multe date sau ştie la ce mă refer.

Buun… Mă întorc puţin în timp. Înainte să mă arunc cu capul înainte şi să afirm şi eu că specifice omului sunt gândirea, cugetarea sau graiul, ori că acesta e un ,,animal biped, fără pene şi cu unghii late”, eu am spus că specifică omului este, cumva, simţirea.

Şi acum să nu sară pe mine raţionaliştii şi să mă arate cu degetul că sunt empiristă —  nicidecum nu sunt empiristă! Aici nu mă refer deloc la simţuri, ci la simţire în sensul de omenie, de uman.

Veţi spune că, de fapt, nu zic absolut nimic nou şi că practic, afirm ceva ce oricum se deduce din subiect. E ca şi cum aş spune că orice triunghi dreptunghic are un unghi drept. O propoziţie analitică a priori. Cam aşa şi cu faptul că specific omului este faptul că e om.

Omul este ŞI Bun, ŞI Rău. Nu se pune problema că este ORI bun, ORI rău. E cu ambele valori, ca să zic aşa….

Şi acum ajung la oile noastre. Sau oaia mea, povestea. Oaia mea neagră, Angra — fiinţa, pentru că nu îi pot spune persoană (da, da, iar probleme de filosofie, de etică…) — este un cambion. Adică o făptură rezultată dintr-o femeie şi un zburător — sau incubus. Este o fiinţă care nu simte, adică nu are sentimente.

Povestea a luat naştere dinainte de a cunoaşte teoriile filosofice de mai sus. Pur şi simplu, m-am întrebat odată: cum e oare să nu simţi?… Şi subsemnata şi-a imaginat, şi a încercat să simtă că nu simte, că nu poate simţi. Voi oare ce aţi simţi dacă nu aţi simţi nimic? Cum ar fi să ţi se explice un termen, un sentiment, dar să nu ai habar ce presupune? Şi să fii şi incapabil de frustrare pentru că, vorba aia, nu simţi ABSOLUT nimic?

Cam asta am făcut eu în Pedeapsa. Şi, desigur, nu am putut să ignor veşnica mea dorinţă de sancţiune pentru persoanele sau personajele care au greşit cu ceva, la un moment dat. Asta o fi specific omului? Sau scriitorului…?

În sfârşit, ideea poveştii sper că aţi înţeles-o, iar de nu, citiţi-o oricum. Are mai multe înţelesuri, fiindcă aşa îmi place mie să scriu. Pe de o parte, afli ceva nou, afli ce e cambionul. Pe de altă parte, vezi ce presupune acest cambion. Şi nu în ultimul rând, poate o parte din subconştientul tău o să simtă ceva — chiar dacă teamă, chiar dacă milă. Şi atunci, pentru că în ultimă instanţă asta mi-am dorit cel mai mult, vei înţelege ce eşti tu, ca om, prin prisma fiinţei prezentate.

Enjoy… if you can do it!

Raluca Băceanu

 

Cu siguranță, veți dori să știți mai multe despre „junioara” proiectului nostru…

Raluca Băceanu s-a născut în data de 29 decembrie 1993, la Bucureşti. Este absolventă a Colegiului Naţional „Spiru Haret”, a fost redactor la publicaţia pentru tineret Teen Press şi colaborator al Fundaţiei „Academia Civică”, iar din această toamnă a devenit studentă a Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti.

Bibliografie: Călătorie prin mintea unei adolescente (volum de proză, Ed. EuroStandard, 2009; reeditat la Ed. Litera Internaţional, 2010); proză scurtă în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House, 2011), Dincolo de noapte 12 feţe ale goticului (Ed. Millennium Books, 2012) şi poezie în antologia Bal la palat (Ed. Granada, 2010); proză scurtă în mai multe reviste, inclusiv în Luceafărul de dimineaţă (revistă a Uniunii Scriitorilor din România), remarcabile fiind, mai cu seamă, povestirile de factură „gothic horror” (publicate în Suspans, respectiv în Gazeta SF) din seria dedicată de către autoare ocultismului şi creaturilor întunericului.

Premii: Premiul I la Simpozionul Internaţional „Adolescentul miop al lui Eliade în universul şcolii româneşti contemporane” — 2010; Premiul I la Concursul Naţional „Simboluri în universul cunoaşterii” — 2012; Premiul I la Simpozionul Municipal „Adolescenţii de azi pentru Europa de mîine” — 2012.

Blog: Interview With A Vampire (http://raluca-baceanu.blogspot.ro)

Cele două ediții ale cărții Ralucăi Băceanu

 

Ca de obicei, să reactualizăm sumarul proiectului CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF:

* Ștefan Ghidoveanu – Literatură și internet sau Despre „Scornelile” Moshului SF (Cuvânt înainte)

* Adrian Buzdugan – Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie, din Craiova

* Ciprian Mitoceanu – Mecanism de autoreglare

* Ioana Vișan Defazaj

* Liviu Radu  Golem, golem…

* Ștefana Cristina Czeller  Exilul

* Cristian M. Teodorescu  Spațiul fazelor

Antuza Genescu Metafagie

Raluca Băceanu Pedeapsa

* George Lazăr

* Lucian-Vasile Szabo

* Ana-Veronica Mircea

* Michael Haulică

* Narcisa Stoica

* Marian Coman

* Roxana Brînceanu

* Oliviu Crâznic

* Sergiu Someșan

* Florin Pîtea

* Cătălin Badea-Gheracostea

 

Următorul articol despre modul în care a fost scris textul personal pentru „Scornelile Moshului”, va fi cel semnat de GEORGE LAZĂR. Vă aștept și mâine!

Moshul SF