A venit momentul să-i dau cuvântul celui care a avut primul curajul să creadă în ceea ce astăzi e pe cale să  devină – în sfârșit – un vis împlinit: culegerea de proze speculative Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF. Scriitorul LIVIU RADU a fost deschis întotdeauna oricăror proiecte editoriale menite să sprijine și să dezvolte SF-ul și fantasy-ul românești, lucru pentru care și este atât de respectat în  mediile literare SF de la noi, dar nu numai. Opera sa – despre a cărei dimensiune vă veți da seama spre sfârșitul acestui articol – este extrem de apreciată și în rândurile mainstream-ului, și nu fără motiv. Liviu Radu este un mare povestitor, creator de universuri extrem de plauzibile (chiar dacă imaginare), un observator fin al realității și al societății. Un Scriitor care și-a ales ca mediu de exprimare ficțiunea speculativă, și tocmai de aceea greu de încadrat în canoane. Să-i dăm cuvântul, după ce mai admirați încă o dată coperta volumului, realizată pe o ilustrație a artistului australian Christopher Haines, alias mortalitas:

 

Liviu Radu

DESPRE EROI ŞI ICRE NEGRE

 (Making of Golem, golem...)

Pentru început, trebuie să menţionăm că Ştefan Ghidoveanu este campion mondial şi olimpic la sâcâială. Ne cunoaştem de douăzeci de ani, aşa că am învăţat că n-are rost să-l contrazici sau să încerci să negociezi cu el. Scapi mai uşor dacă îi dai ce-ţi cere. Aşa că atunci când mi-a cerut un text pentru noua rubrică din blogul său mi-am spus că-i o prostie, dar i-am trimis povestea cu Ina. Ştefan are un talent aparte la sâcâială, aşa că iniţiativa cu „Scornelile Moshului” — care n-avea sorţi de izbândă, după părerea tuturor oamenilor rezonabili (adică eu şi cu mine) — s-a transformat într-o chestie de succes, măcar aparent.

Sigur că evoluţia lucrurilor m-a enervat la culme. Adică mie îmi ceruse un text de cel mult două pagini, iar după aceea a început să publice poveşti de 10, 20, 30 de pagini. Păi ce şansă are o povestioară mititică în faţa unui roman în foileton? Dar n-am zis nimic şi mi-am făgăduit să-l învăţ minte. Ha! Ha! Aş vrea să-l cunosc şi eu pe cel care o să-l înveţe minte pe Mosh!

Am scris pentru plăcerea mea o poveste mişto, o urban fantasy, iar când m-a sunat Ştefan, că mai vrea o poveste, i-am trimis-o. S-a declarat încântat… dar mi-a mai cerut una, că vrea să facă o antologie… şi tot felul de gargare. Asa că i-am mai trimis o poveste.

N-o să vă povestesc în ce împrejurări am scris Golem, golem... Vreau doar să vă spun că în povestea asta nu-i nimic inventat — totul e adevărat.

M-am născut în 1948 (adică la scurt timp după sfârşitul războiului), iar la noi în casă, de sărbători sau de fiecare dată când aveam oaspeţi, se povesteau numai amintiri din război. Când, peste nişte ani, am citit „Mânăstirea din Parma” a lui Stendhal, mi-am dat seama că autorul francez descrisese bătălia de la Waterloo în singurul mod în care ar fi descris-o un combatant.

Amintirile acelea constau în descrierea senzaţiei din momentul în care ai fost lovit de o schijă; ce ai gândit când ai stat întins pe un câmp, făcând pe mortul, de la prânz până s-a înserat, pentru că dacă mişcai un pic, lunetistul sovietic începea să tragă din nou în tine; cum a fost la trecerea Prutului; şi cum a fost când  sovieticii au rupt frontul la Cotul Donului… Adică senzaţii şi fapte disparate, multe dintre ele neavând vreo legătură cu luptele. Fostul meu socru, Dumnezeu să-l odihnească, povestea de oricâte ori avea ocazia despre icrele negre pe care le mâncase cu lingura pe ţărmurile Mării de Azov.

De parcă nu mi-ar fi ajuns istorisirile din Al Doilea Război Mondial, fratele bunicului din partea mamei mi-a povestit o vară întreagă despre bătălia de la Turtucaia şi despre felul în care i-au tratat bulgarii pe prizonieri.

Am în minte o grămadă de fapte disparate, cât să scriu un teanc de cărţi. De ce nu le scriu? Pentru că expresia „viaţa bate filmul” e foarte adevărată. Viaţa reală e plină de poveşti melodramatice, demne de telenovele de doi bani. Poţi să crezi asemenea poveşti doar dacă ai trecut prin ele sau dacă i-ai cunoscut foarte bine pe eroii lor. Aşa că e posibil să vă istorisesc unele dintre ele la un pahar de bere, când n-o să-mi pese dacă o să mă credeţi dus cu pluta sau mitoman. Sau, cel mult, o să scriu o poveste fantastică, fără pretenţii că ar avea vreo legătură cu lumea reală…

LIVIU RADU

 

În continuare, câteva date biobiliografice despre autor:

Liviu Radu s-a născut în data de 20 noiembrie 1948, la Bucureşti. În 1971 a absolvit Facultatea de Automatică, secţia Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti. A lucrat la Centrul de Calcul din Ministerul Agriculturii (1971-2004, conducându-l în perioada 1995-2004), apoi la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy.

Bibliografie: Trip-tic (roman, Ed. Dacia, 1999; reed. Ed. Eagle Publishing House, 2010); Spre Ierusalim! (volum de proză scurtă, Ed. ALL, 2000); Constanţa 1919 (volum de proză scurtă, Ed. ProLogos, 2000); Opţiunea (roman, Ed. Pygmalion, 2004); Spaime (roman, Ed. Pygmalion, 2004); BabL (volum de proză scurtă, Ed. Diasfera, 2004); Manipularea maselor cazuri celebre din ultimul mileniu (non-ficţiune, Ed. Cartea de buzunar, 2005); Cifrele sunt reci, numerele-s calde (volum de proză scurtă, Ed. Diasfera, 2006); Waldemar (roman, Ed. Tritonic, 2007); Blocul câş (roman, Ed. Tritonic, 2008); Povestiri fantastice(volum de proză scurtă, Ed. Millennium Press, 2008); După-amiază cu bere şi zîne (roman, Ed. Tritonic, 2009); Ghicit de seară (volum de proză scurtă, Ed. Tritonic, 2010); Lumea lui Waldemar (volum omnibus, Ed. Tritonic, 2010); Modificatorii (volum de proză scurtă, Ed. Millennium Press, 2010); Singur pe Ormuza (volum de proză scurtă, Ed. Millennium Books, 2011); Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbaţi foarte cumsecade (roman, Ed. Eagle Publishing House, 2011); Vînzoleli nocturne (roman din seria „Waldemar”, Ed. Millennium Books, 2012); proză scurtă în numeroase antologii şi reviste, inclusiv în antologia Premiile Galileo 2012 (Ed. Millennium Books, 2012) şi în revista Galileo Science Fiction & Fantasy nr. 1 (Ed. Millennium Press, 2010); numeroase traduceri din literatura universală; numeroase recenzii, articole, eseuri, în diferite reviste de gen precum şi în emisiunea de radio Exploratorii lumii de mâine.

Premii: Premiul Vladimir Colin — 2000; Premiul Societăţii Europene de Science-Fiction şi Fantasy (Eurocon Encouragement Award) — 2000; Premiul Ion Hobana — 2011, pentru „Cel mai bun volum fantasy publicat în 2010”; Premiul Seniorii Imaginaţiei — 2012; Premiul Galileo — 2012, pentru „Întreaga carieră”. Romanul După-amiază cu bere şi zîne a fost nominalizat la premiul USR pentru copii şi tineret în 2010.

Un asemenea palmares se cuvine însoțit de imagini pe măsură. Dacă n-ați văzut niciodată toate cărțile prietenului Liviu Radu adunate la un loc, iată-le – mai jos – copertele:

 

Impresionant, nu? Am „uitat” una dintre cărți, cea de non-ficțiune, nu pentru că nu ar fi la fel de interesantă precum restul titlurilor semnate de Liviu, ci pentru că ideile cuprinse în ea sunt explicate și aplicate foarte bine (din punct de vedere literar) pe parcursul a ceea ce v-am arătat mai sus. De altfel, trebuie să recunosc cinstit că Liviu este un mare manipulator: când începi să citești o proză scurtă sau un roman scrise de el, cu siguranță vei fi „manevrat” prin talent și prin harul său de povestitor în așa fel încât să nu lași din mână cartea până la sfârșit!

Cum am intrat însă în Era Internetului, puteți de-acum să vă întâlniți cu opera lui Liviu Radu și în format e-book, grație eforturilor combinate dintre Millennium Books și Texarom LLC. Sunt disponibile până acum:

 

Mai multe amănunte găsiți pe site-ul editurii…

 

În încheiere, vă propun să luați contact din nou cu sumarul  volumului CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF, completat la zi:

* Ștefan Ghidoveanu – Literatură și internet sau Despre „Scornelile” Moshului SF (Cuvânt înainte)

* Adrian Buzdugan – Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie, din Craiova

* Ciprian Mitoceanu – Mecanism de autoreglare

* Ioana Vișan Defazaj

* Liviu Radu  Golem, golem…

* Ștefana Cristina Czeller

* Cristian M. Teodorescu

* Antuza Genescu

* Raluca Băceanu

* George Lazăr

* Lucian-Vasile Szabo

* Ana-Veronica Mircea

* Michael Haulică

* Narcisa Stoica

* Marian Coman

* Roxana Brînceanu

* Oliviu Crâznic

* Sergiu Someșan

* Florin Pîtea

* Cătălin Badea-Gheracostea

 

 Următoarea confesiune despre scrierea propriului text, va fi aceea semnată de ȘTEFANA CRISTINA CZELLER. Stați pe aproape!

Moshul SF