A venit și ziua a doua a serialului Making of „CELE 1001 SCORNELI ALE MOSHULUI SF”. Sumar avem, copertă avem, comentariile autorilor le avem, rămâne să câștigăm și aprecierile cititorilor și – mai ales – să-i convingem să cumpere cartea. Pentru că dacă uităm că obiectul numit carte are (pe lângă valoare) și valoare de întrebuințare, atunci n-am făcut nimic. Anul acesta, de pildă, este cel mai prost – din punct de vedere financiar – pentru editurile din România din toată istoria sistemului. Sigur că multe politici editoriale sunt de tot rahatul, dar nici cititorii nu par să înțeleagă faptul că pentru a-i sprijini pe scriitori trebuie – întâi și-ntâi – să le cumperi cărțile. Trăim vremuri grele, banii sunt puțini, de aceea este clar că trebuie să ne gândim de două ori înainte de a investi într-o carte. Dar a nu o face echivalează cu un gest sinucigaș. Lectura este singurul lucru care ne-a mai rămas în vremurile astea în care valorile ori sunt răsturnate, ori nu mai există. De aceea, eu vă propun volumul a cărui copertă o vedeți mai jos:

Să ne întoarcem la autorii noștri, drept urmare astăzi i-a venit rândul altcuiva să dezvăluie câte ceva din „bucătăria” creării textului său dedicat „Scornelilor Moshului SF”. Iată confesiunile acestuia:


Ciprian Mitoceanu

 O POVESTIRE CARE ŞI-A ÎMPLINIT DESTINUL

 (Making of Mecanism de autoreglare)

 Geneza povestirii Mecanism de autoreglare este mai lungă decât s-ar putea bănui, deşi, efectiv, nu mi-a luat foarte mult timp s-o aştern pe hârtie. Poate că treaba devine un clişeu în ceea ce mă priveşte, dar ăsta-i adevărul. Acum ceva vreme (asta ca să nu încep cu faptul că totul a fost o provocare), am auzit că se caută poveşti SF despre viitorul post-apocaliptic.

Îmi place tema, chiar am scris o povestire despre viitorul post-apocaliptic. Cea de-a doua povestire purtând semnătura Mitoceanu C., publicată în Nautilus acum câţiva ani — este vorba despre „Ultimul Adam” — se bazează pe acest gen de subiect.

Numai că, atunci când a venit oportunitatea, nu eram pregătit. După „Ultimul Adam”, nu am mai comis decât o povestire anemică, despre un virus care face ravagii. Nimic spectaculos, prin urmare n-o s-o găsiţi publicată pe nicăieri. A fost respinsă de două ori de doi editori diferiţi şi n-o să-i ofer şi celui de-al treilea o atare posibilitate!

N-am spus „pas” provocării, doar că nu aveam o idee viabilă.

Să revin însă la Mecanism de autoreglare… Ideea mi-a venit în clipa în care un elev m-a întrebat dacă este adevărat că după un război se nasc mai mulţi băieţi decât fete. Da, e adevărat, e în legea firii să compenseze pierderile pe care, voit sau nu, le fac nu numai omul ci şi alte vieţuitoare. După ani în care mortalitatea face ravagii  în efectivele de oi şi capre, numărul de fătări gemelare creşte simţitor. Este demonstrat statistic. Şi, dacă privim în jur, vedem că, pe fondul scăderii populaţiei României, a crescut numărul de gemeni.  Iar exemplele ar putea continua… Există, fără urmă de îndoială, un mecanism care rezolvă genul acesta de probleme evolutive.

Prin urmare, în Mecanism de autoreglare mi-am propus nu să răspund la întrebarea dacă acest mecanism există sau nu, ci până unde poate merge capacitatea de intervenţie a pomenitului fenomen.

Cei care vor descoperi pe ici, pe colo, aluzii la Leonardo şi la opera sa, să nu fie surprinşi. Tocmai terminasem de citit „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown şi trebuie să recunosc că nu mi-a făcut o impresie prea bună. Chiar dacă îl admir pe Da Vinci, categoric nu fac parte din acel grup care-l adulează necondiţionat şi-l consideră geniul total. Mă aflu undeva pe la mijloc. Foarte la mijloc. Prin urmare, i-am acordat şi lui Leonardo ceva spaţiu în povestire — nu prea mult —, referindu-mă mai degrabă ironic la creaţiile sale.

Am reuşit să pun povestirea pe hârtie relativ târziu, când volumul pentru care fusese scrisă era deja încheiat. Ghinion! Asta e, se mai întâmplă… Dintr-un impuls de moment, am refuzat s-o public într-o revistă, ca alternativă la întârzierea despre care am pomenit. De ce? Cum am spus, impuls de moment. Sau ceva spirit clarvăzător? Nu m-aş hazarda.

Oricum, Mecanism de autoreglare n-a rămas uitată în sertar, ceea ce se întâmplă deseori cu prozele mele. Din când în când o mai reciteam, schimbam ici, colo, câte un cuvânt, o idee. Şi, în cele din urmă, povestirea şi-a împlinit destinul. Prin mijlocirea Moshului SF, adică Ştefan Ghidoveanu, Mecanismul va ajunge într-o antologie. Sincer, am aşteptat cu emoţie răspunsul său. Mie îmi plăcea povestirea, dar dacă nu-i place Moshului? Şi totuşi, i-a plăcut. Garantez pentru asta, altfel nu avea loc în „Scorneli”! Ştefan este un tip simpatic, dar când e vorba de literatură… Să spunem doar că e un critic corect şi exigent.

Cumva — acum cred cu tărie, nu doar mai bănuiesc asta —, şi prin proza SF de pe la noi există un mecanism de autoreglare. Iar Ştefan Ghidoveanu nu e străin de el…

CIPRIAN MITOCEANU


Dacă vreți să știți mai multe despre „jupânul” din Botoșani, citiți ceea ce urmează:

Ciprian Mitoceanu s-a născut în data de 19 martie 1976, la Suceava. În 1999 a absolvit Facultatea de Litere şi Ştiinţe, secţia Istorie-Geografie, a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava. Studii aprofundate în domeniul istoriei statelor din SE Europei, în cadrul aceleiaşi universităţi (2003). Studii postuniversitare, profesor documentarist, la Universitatea Bucureşti (2007). În prezent, este profesor la Şcoala cu clasele I-VIII din Mileanca (jud. Botoşani).

Bibliografie: Colţii (roman, Ed. Tritonic, 2008); Amendamentul Dawson (roman, Ed. Millennium Books, 2011); În sîngele tatălui (roman, volumul întâi din trilogia Predestinare genetică, Ed. Millennium Books, 2012), proză scurtă în revistele Nautilus şi Suspans, dar şi în antologia Dincolo de noapte 12 feţe ale goticului, Ed. Millennium Books, 2012.

Este membru al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy.

Site: http://mitoceanu.com

Cărți de Ciprian Mitoceanu (2008-2012)


În final, sumarul volumului, cu adăugirile respective:

* Ștefan Ghidoveanu – Literatură și internet sau Despre „Scornelile” Moshului SF (Cuvânt înainte)

* Adrian Buzdugan – Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său, Grigorie, din Craiova

* Ciprian Mitoceanu – Mecanism de autoreglare

* Ioana Vișan

* Liviu Radu

* Ștefana Czeller

* Cristian M. Teodorescu

* Antuza Genescu

* Raluca Băceanu

* George Lazăr

* Lucian-Vasile Szabo

* Ana-Veronica Mircea

* Michael Haulică

* Narcisa Stoica

* Marian Coman

* Roxana Brînceanu

* Oliviu Crâznic

* Sergiu Someșan

* Florin Pîtea

* Cătălin Badea-Gheracostea


Confesiunile și prezentarea următorului autor (de fapt, o autoare!), IOANA VIȘAN, le veți putea citi pe data de 25 octombrie 2012. Până atunci, stați pe aproape, vor urma și alte lucruri extrem de interesante…

Moshul SF