Iată că au mai rămas mai puțin de 24 de ore până la „întâlnirea anului” (pe calea undelor radiofonice) cu muzicianul OCTAVIAN TEODORESCU alias OCTAVE, întâlnire propusă de emisiunea Exploratorii lumii de mâine  cu ocazia aniversării a 20 de ani de la lansarea primului album al artistului, Secretul Piramidelor, în  august 1992.

Vă aștept așadar sâmbătă, 22 septembrie 2012, între orele 13:15-13:45, să fiți beneficiarii celei mai așteptate ediții din 2012 a emisiunii, pe lungimile de undă ale postului Radio România Cultural, astfel:

# pe internet, în regim live audio,  la adresele http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx;

# la radio, în Bucureşti pe 101,3 FM, iar în ţară, după cum urmează:

*Alexandria – 89,7 FM *Arad – 106,8 FM *Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM *Bârlad – 102,8 FM *Bihor – 105,8 FM *Bistriţa – 101,3 FM *Botoşani – 100,8 FM *Braşov – 105 FM *Valea Prahovei – 104,1 FM *Buzău – 103,7 FM *Câmpulung Moldovenesc – 98,7 FM *Cluj-Napoca – 101 FM *Craiova – 101,1 FM *Deva – 105 FM *Focşani – 101 FM *Galaţi – 101,6 FM *Giurgiu – 102,6 FM *Harghita – 106,8 FM *Iaşi – 103,1 FM *Mangalia – 92,7 FM *Maramureş – 100,8 FM *Miercurea Ciuc – 98,4 FM *Oradea – 96,1 FM *Petroşani – 90,6 *Piatra Neamţ– 100,3 FM *Ploieşti – 104,1 FM *Rm.Vâlcea – 102,5 FM *Satu Mare – 96,1 FM *Sibiu – 103,7 FM *Suceava – 101,6 FM *Tg.Mureş – 104,9 FM *Tg.Jiu – 89,5 FM *Timişoara – 100,7 FM *Tulcea – 102 FM *Turnu Severin – 105,8 FM *Vaslui – 102,4 FM *Vatra Dornei – 107,7 FM *Zalău – 105 FM.

Și nu uitați: emisiunea EXPLORATORII LUMII DE MÂINE este cel mai vechi program de SF radiofonic aflat încă on air din Europa (prima ediție fiind difuzată în 27 ianuarie 1982 !!!). Avem deci

Nu voi încheia acest articol până nu am să vă ofer date și despre celealte albume ale artistului, ca și linkuri spre blogul și pagina de Facebook pe care fanii inimoși le-au creat în semn de prețuire pentru creația lui OCTAVE. Este vorba despre http://octave-ro.blogspot.ro  și http://www.facebook.com/www.octave.ro.

Al patrulea album al celui mai interesant muzician român din domeniul rockului electronic simfonic al anilor ’90 în România este următorul:

OCTAVE – I SE SPUNEA VISĂTORUL  (1996)

1 : I Se Spunea Visătorul (4:59)
2 : Zborul Primilor Pași (5:39)
3 : Învingerea Fricii De Necunoscut (3:26)
4 : Certitudinea Miracolului Existenței (4:39)
5 : Lumina Viitorului Promis (3:37)
6 : Doar Pentru Totdeauna (3:16)
7 : A Fi Sau A Nu Fi (6:05)
8 : Generația Fericirii (2:28)
9 : Puterea Florilor (2:09)
10 : Semn Pe Cerul Gândului Tău (4:42)

 Toate cântecele compuse de Octavian Teodorescu alias Octave
Click pe numele piesei sau al albumului pentru audiție

I SE SPUNEA VISĂTORUL. Adeseori privirea lui rămânea ațintită în gol căutând ZBORUL PRIMILOR PAȘI.

În labirintul gândurilor ce-l frământau exista o singură obsesie: ÎNVINGEREA FRICII DE NECUNOSCUT. Balanța spiritului său neliniștit iși căuta echilibrul doar prin CERTITUDINEA MIRACOLULUI EXISTENȚEI.

Era în continuu condamnat pentru că-i disprețuia pe cei ce ciunteau din LUMINA VIITORULUI PROMIS și pentru ca nu știa să iubeasca decât într-un singur fel: DOAR PENTRU TOTDEAUNA.

Voința lui ascundea puteri nebănuite. Putea face ca orice vis de-al lui să devină realitate, o realitate dupa care râvneau mulți dintre cei pentru care viitorul se măsura doar în aurul sclipitor dar sec al lumii materiale. Spre insatisfacția lor, el se încăpățâna și nu voia să viseze decât flori, o mulțime de flori.

Într-o zi, A FI SAU A NU FI a încetat sa mai fie pentru cei din jurul lui o întrebare fară răspuns. Fizic rămăsese pentru ei doar o icoană, dar florile viselor lui invadaseră deja tot Universul. Nu exista planetă, sistem solar sau galaxie unde mireasma lor sa nu plutească în atmosfera conștientului.

Ei, cei care de cele mai multe ori doar se prefăceau a-l înțelege deveniseră acum GENERAȚIA FERICIRII, o generație care a început sa creadă cu înverșunare în PUTEREA FLORILOR.

Toate acestea au fost scrise și mai ales create pentru a fi ca un SEMN PE CERUL GÂNDULUI TĂU și pentru a crede în puterea florilor celui căruia i se spunea Visătorul.

 Toate acestea au fost imaginate de Octavian Teodorescu alias OCTAVE, în anul 1996.

În fine, ultimul album OCTAVE a rămas nefinalizat. El ar fi trebuit să apară așa:

 (COPERTA: ?)

 OCTAVE – SINGURUL (1999) (nefinalizat)

1 : Singurul (4:02)
2 : Știu Totul … Dar (3:40)
3 : Taina Vieții (3:33)
4 : Calea Adevărul Și Viața (3:06)
5 : Privire Spre Cer (3:38)

Toate cântecele compuse de Octavian Teodorescu alias Octave
Click pe numele piesei sau al albumului pentru audiție

End Task! Programul se închise lăsând ecranul alb ca o foaie de hârtie neîncepută. Acum, când sunetele muzicii încetară să se mai reflecte în pereții studioului, liniștea din jur declanșa în conștientul lui o furtună de întrebări ce păreau fără răspuns. Nu înțelegea! Era SINGURUL ! Era singurul de pe planeta care putea spune „STIU TOT … DAR” indoiala incepu să-i pătrundă în suflet precum apa surpă malul alunecos al unui râu ieșit din matcă. Tot șuvoiul de întrebări părea să se concretizeze din ce in ce mai pregnant într-una singură, esențială!

Începu să se lumineze. Primele raze ale dimineții pătrunseră nestingherite prin hubloul cu filtru albastru al încăperii. Era singurul care avusese enorma voință sa-și potolească setea de a ști la toate izvoarele cunoașterii și totuși ceva îi scăpase. O ecuație ce părea a fi cheia întregului sistem rămăsese nedezlegată. Gravitația întrebării începu să-i domine conștientul. Cum de-i scăpase ceva atât de important? Abia acum își dădea seama că de fapt lungul drum al cunoașterii trebuia să înceapă prin a-și pune această întrebare.

Degetele fugiră nervoase pe tastatură iar albul ecranului fu spart de literele întrebării: TAINA VIEȚII ? Programul colindă prin scanare inutilă rețeaua. Răspunsurile de la toate serverele erau nesătisfăcătoare. Întrebarea mai stăruia încă pe fondul alb în timp ce își puse capul în mâini neputincios. Când dori să închidă computerul și să plece observă pe ecran, sub întrebare, câteva rânduri scrise cu niște caractere ciudate, pe care -culmea- le înțelegea. Era Răspunsul. O bucurie imensă amestecată cu un regret greu de înțeles îi inundă pentru moment toată ființa. Să fie oare atât de simplu? Parcurse în viteză cu gândul cunoașterea acumulată în cursul întregii sale vieți, și era într-adevar real. Totul se reducea aici. Dori să identifice sursa răspunsului dar rezultatul era mereu același: Neidentificat.

Următorul imbold fu acela de a spune tuturor prietenilor descoperirea. Începu sa compună la repezeală un e-mail, dar observă că pe ecran în locul literelor obișnuite apar aceleași caractere ciudate. „E clar! S-a stricat” bâigui în sinea lui. Îsi luă geaca din cui și o zbughi pe străzi spre Academie. Totul i se părea altfel. Privea cu dezgust la forfota celor din jur care acum i se părea inutilă. Ajunse! Tastă datele personale pentru acces, dar pe ecran apărură aceleași caractere ciudate: „Acces interzis! Cod neidentificat!” apăru intermitent pe monitor. Ar fi trebuit să audă vocea gardianului automat, dar plumbul tăcerii pusese stăpânire pe auzul lui. In vârtejul entuziasmului ce-l cuprinsese, de abia acum realiză acest lucru.

Cu mâinile în buzunare și buimac, o lua acum înapoi pe străzi. Întalni în apropiere câțiva cunoscuți. Se îndreptă nerăbdător spre ei, pentru a le spune vestea. Începu să le vorbească, dar aceștia îl priveau nedumeriți, neânțelegând nimic din ceea ce spune. Îi întoarseră spatele, zâmbindu-i toți peste umăr cu un aer compătimitor.

Trist, cu pașii grei, dupa o zi întreagă de umblat aiurea, se îndreptă spre ușa studioului. În capul scărilor apăru vecina, o bătrânica, fire curioasă, care din plictiseală de fiecare dată apărea să vadă cine a mai venit. O întrebă mereu cine l-a mai căutat. Se obișnuise cu ridicatul ei din umeri și cu răspunsul platonic: „nimeni”. Acum părea că vrea să-i spună ceva, dar se mulțumi să-i urmarească murmurul buzelor și gesturile obosite ale mâinilor, din care nu întelese nimic.

Se așeză în fața ferestrei deschise, privind jocurile ultimelor raze ale zilei printre crengile copacilor jupuiți de vântul rece al toamnei târzii. O voce îndepărtată răsună în amorțeala ce puse stăpânire pe conștientul lui „Acum ești Singurul! Ești într-adevăr singurul muritor care știe tot. Dar această cunoaștere are un preț. Nu mai aparții decât fizic acestei lumi. Iți va fi greu să suporți această povară, dar trebuie să reziști. Viața ta de acum înainte nu mai are decât un singur sens. Și anume de a comunica celor din jurul tău Adevărul. Pentru aceasta ți s-a lăsat la indemână o singura Cale!” Mesajul se întrerupse brusc, lăsând să plutească asemeni unui ecou doar trei cuvinte din întreg conținutul: „CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA” Unde mai auzise asta? Îi suna atât de cunoscut. Calea?… Calea? Adevărul și Viața le știa. Dar care era Calea? Umbra sumbră a tăcerii se așternu din nou în jurul lui. Iși ridică PRIVIREA SPRE CER uitându-se la șirurile de rațe sălbatice înghițite rând pe rând de linia din ce în ce mai obscură a orizontului. Păcat! Nu avea sa le mai audă niciodata țipătul.

Afara era deja întuneric, bolta fiind plină până la refuz de cioburile sclipicioase ale constelațiilor. Nu se mai sătura privindu-le. Era totuși frumoasă Viața! Dar tristă… Acum din ce în ce mai tristă. Era oare mai bine să nu fi știut Adevărul? Dar Calea? Care era Calea? Întoarse capul și privirea i se opri pe monitor. Pe el zăcea înghețată o partitură neâncepută. Se apropie cu emoție și totusi neâncrezător de computer. Cheia sol… și apoi notele. Se așterneau pe portativ ca o apă când liniștită când învolburată. Termină câteva rânduri iar apoi apăsă nerabdător tasta Start. Armoniile umplură încăperea părând sa-și croiască drum prin fereastra deschisă și printre crengile copacilor catre sclipirea rece și îndepărtată a stelelor. O undă de fericire asemănătoare unui fascicol laser îi aparu în privire. Găsise Calea! Cu siguranță era singura care îi rămăsese: Muzica. Peste ea se suprapuneau acum din tavan bătăile nervoase ale vecinei în timp ce semnalul optic al soneriei se aprindea haotic. Se duse la ușă. Un prieten vechi trecuse să-l vadă. Fară să scoată un cuvânt, acesta se așeză, părând vrăjit de ploaia de sunete. Din zâmbetul lui citi că ar înțelege. Oare?

 Toate acestea au fost imaginate de Octavian Teodorescu alias OCTAVE, în anul 1998

Pentru mai multe amănunte, vă așteptăm mâine – inclusiv pe blog, după emisiune… Audiție plăcută!

*************************

Later edit, 23.09.2012: A trecut și ediția „Exploratorilor…” cea mai așteptată – probabil – din 2012, până acum. Deși, spre părerea mea de rău, pe blog au cam lipsit comentariile, din semnalele de pe Facebook știu că a fost una de mare succes. De altminteri, o recunoaște și invitatul, Octavian Teodorescu alias OCTAVE, care – azi-noapte, devreme – mi-a trimis următorul e-mail:

Îi mulțumesc din suflet pentru aceste cuvinte și îl aștept oricând, din nou, în emisiune. Pe final, am să vă  ofer – spre aducere aminte – alte câteva fotografii ale artistului, precum și materiale promoționale de pe CD-ROM-ul „Free Music Online”:

OCTAVE (1993)

OCTAVE – Mai e de urcat o treaptă (Single Vinyl Cover) – 1993

OCTAVE (1995)

OCTAVE și fanii săi (1992)

OCTAVE – Fotografie promoțională (1995)

OCTAVE dând autografe (1992)

OCTAVE – Free Music Online (CD-ROM Cover) – 1999

OCTAVE – Cadru de videoclip (1996)

Octave și Florian Pittiș (1995)

Discuri OCTAVE – Magazinul „Muzica” (București)

OCTAVE și Margareta Pâslaru (1996)

OCTAVE (1992)

OCTAVE – Portret cu barbă și ochelari de soare (1995)

OCTAVE prezentând avantajele prezenței în www… – Lansare CD-ROM „Free Music Online” (1999)

OCTAVE și fanii săi (1992)

OCTAVE – Cadru de videoclip (1996)

OCTAVE cu Florian Pittiș la Târgul de Calculatoare CERF – emisiune difuzată în direct pe TVR despre Internet Multimedia (2000)

Fotografie virtuală pentru promovarea videoclipurilor OCTAVE

OCTAVE nedespărțit de laptopul său (2001)

Cam atât deocamdată…

Începând din ediția următoare a emisiunii EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, voi începe să difuzez muzica lui OCTAVE, așa cum sună ea în 2012. Mai mult, la sfârșitul anului voi avea o ediție dedicată integral creațiilor purtând marca artistului cu care v-ați reîntâlnit ieri, pe calea undelor. Până atunci, vă doresc audiție plăcută și vă mai aștept pe blog!

Anunțuri