Ei bine, dragi prieteni, așa cum v-am anunțat deja (deși nu chiar direct, recunosc!) săptămâna aceasta veți fi martorii auditivi ai unei emisiuni-eveniment, marca EXPLORATORII LUMII DE MÂINE. După 16 ani de la ultima noastră întâlnire fața în față, produsă în 1996 pe lungimile de undă ale postului de radio România Tineret, Octavian Teodorescu – OCTAVE a acceptat să purtăm un dialog pentru ascultătorii români ai muzicii sale, care n-au mai avut ocazia să-l vadă sau să-l asculte vorbind de foarte mulți ani (11, mai precis) de când muzicianul care a revoluționat rock-ul simfonic electronic românesc al anilor ’90 s-a stabilit în străinătate. Dacă ținem cont că pe 27 august 2012 s-au împlinit 20 de ani de la apariția primului album OCTAVE, eveniment despre care am scris aici, această emisiune – în premieră în audiovizualul autohton din 2012 – se va difuza sâmbătă, 22 septembrie a.c., între orele 13,15-13,45, pe Radio România Cultural.

OCTAVE în 1993

Am să încerc să vă prezint astăzi cel de-al doilea album OCTAVE, așa cum este el descris pe blogul pe care fanii i l-au dedicat artistului în absența acestuia, blog intitulat (http://octave-ro.blogspot.ro)…

La portile iubirii (Album Vinyl Cover) – 1993

OCTAVE – LA PORȚILE IUBIRII (1993)

1 : Spre Plus Infinit (5:48)
2 : La Porțile Iubirii (6:40)
3 : Mai E De Urcat O Treaptă (4:36)
4 : Flacăra Iubirii (5:53)

5 : Din Nou (4:33)
6 : Stropi De Senin (7:10)

Toate cântecele compuse de Octavian Teodorescu alias Octave
Click pe numele piesei sau al albumului pentru audiție

  Copiii născuți în eprubetă creșteau devenind oameni-roboți având ca unic scop al existenței perfecționarea propriului Eu prin Cunoaștere. Cunoșteau tot în afară de doua lucruri: Ura și Dragostea. Apostolii Pacii, cei care refacuseră planeta după ultimul dezastru atomic, le șterseseră din memorie aceste doua cuvinte. Acolo unde era Dragostea era și Ura. Locuitorii planetei nu reușeau niciodată să separe aceste doua noțiuni datorită nivelului lor de înțelegere egoist. Starea ambiguă crea noi conflicte. Apostolii aleseseră atunci alternativa suprimarii celor două sentimente în locul unui alt dezastru atomic. Generații întregi se perindaseră astfel pe Planeta Cunoașterii.

Dintre toți, doar El, plictisit de ecranul computerului, se retrăgea singuratic, privind într-una cerul printre crengile copacilor, auzind Chemarea. Mesajul răsuna din ce în ce mai clar. Exista o singura soluție pentru a umple golul ce-l simțea în suflet. Decolează. Doar El și nava strabat Universul lăsand în urma mulțimea de galaxii ce par sa conveargă toate într-un singur punct, îndicând o singură direcție: SPRE PLUS INFINIT. Astrele îl orbesc îmbiindu-l la popas. Dar Nu! Nu se va opri decât atunci când va descoperi de unde vine irezistibila chemare. Acordurile melodiei stranii se amplificau. Suna ciudat dar totuși atât de cunoscut. Armoniile păreau sa pună în mișcare Universul întreg. Ceva învăluit în curcubee și nori sclipitori se profila prin hublouri. Planeta aceea minunată era sursa. Ajunsese.

Fiecare pas pe care îl facea îi trezea noi revelații. Planeta semăna mult cu cea de pe care venise, dar între elementele componente ale acelei lumi exista un liant pe care nu-l putea încă defini, dar care îl făcea să se simtă în sfârșit fericit. Albă, incandescentă, Planeta Iubirii pulsa și prin fiecare por El respira dragostea ei. Pe malul Oceanului vede peretele de stânca, imens, despicându-se și o lumina caldă îi inundă privirea. Înțelege că se afla LA PORȚILE IUBIRII.

Atracția acelei lumini începe sa-i stăpânească cu o forță magnetică toate simțurile. Trebuie cu orice preț să o atingă. Începe sa urce scara ce duce la ea. Acum MAI E DE URCAT O TREAPTĂ, o singură treaptă. Dar lumina se îndepartează. Urcă. E iarăși atat de aproape, îi simte căldura benefică, dar totuși nu o poate atinge. Lupta îl istovește. Un ultim efort și mâna cade inconștientă peste trepte rămânând scăldată de raza miraculoasă. Fară a putea trăi conștient bucuria acestei clipe, captase Energia.

Planeta Cunoașterii. E din nou ancorat în prezent. Totul pare la fel ca înainte: perfect și rece. Dar Nu! Acum în sufletele oamenilor arde FLACĂRA IUBIRII. Nedumerit își pune întrebari. Dar era adevarat: El o aprinsese. De ce tocmai El? Visează… O planetă albă, incandescentă. Retrăiește DIN NOU acele clipe găsind răspunsul: El era Alesul. Destinul îi taie visul cu greutatea unei ghilotine. El, cel care dăruise atâta iubire semenilor lui, era sortit sa rămâna toată viața un însingurat.

Trist, singur pe țărm, privește pentru a nu stiu câta oară cerul înstelat printre crengile copacilor, având în suflet o unică bucurie: Fericirea Oamenilor. Ecoul viselor lui rămăsese undeva în Univers, pe o planetă numai de El știută, de unde Cineva, de fiecare dată în nopți ca aceasta, îi picură în suflet doar lui, STROPI DE SENIN, semn că iubirea lui totuși există.

 Toate acestea au fost imaginate de Octavian Teodorescu alias OCTAVE, în anul 1993.

Iar ca să ne lămurim mai bine despre rolul jucat de OCTAVE în evoluția rock-ului simfonic electronic românesc al anilor ’90, am să citez în continuare un fragment dintr-un articol publicat de site-ul RockFM pe data de 27 august 2012:

« OCTAVE – pe numele său real Octavian Teodorescu (născut în 29 ianuarie 1963) – este un muzician rock, multi-instrumentist (chitări, clape, instrumente programabile) din București, România. Pionier al rock-ului simfonic, susținător al Mișcării Rock Românești, promotor timpuriu al fenomenului Internet Multimedia și al implicațiilor acestora ca suport mediatic pentru muzică. Muzica lui poate fi identificată ca o sinteză complexă de Electronic Symphonic Rock cu accente Science Fiction.

În playlistul RockFM există de ceva vreme muzica lui. Pe data de 27 august 2012 se împlinesc 20 de ani de când a lansat discul Secretul Piramidelor. O apariție discografică cu valoare de simbol pentru muzica rock românească. Pentru cei care vor să rememoreze acele vremuri ca o privire aruncată în oglinda timpului sau pentru cei curioși să scormonească într-un trecut pe care nu îl cunosc decât – poate – din poveștile veteranilor rock, iată o prezentare a artistului Octave în contextul epocii.

Este vorba nu numai de un artist care a fost un fel de portavoce a generației ’90 sau a proscrisei generații ’80 din care el însuși face parte, ci și de acei adepți rock care se regăseau în această muzică drept „refugiu” înainte de 89 sau ca „speranță” după. O muzică ce depășise, în sfârșit, statutul de „ilegalitate”, datorită schimbărilor democratice. Acea generație – ajunsă astăzi la vârsta maturității și, sperăm, și a responsabilității sociale – ar trebui să-și facă un bilanț. De unde s-a plecat și unde s-a ajuns. Câte dintre visele lor au devenit realitate, de câte au uitat (prinși de vârtejul existențial) și ce Românie lasă ei celor de mâine.  

Aparițiile discografice ale lui OCTAVE sunt în exclusivitate instrumentale, cu influențe de la AOR (Adult Oriented Rock) până la Progress. Îmbină stiluri muzicale total divergente de la Clasic la Modern. Rupe barierele dintre stiluri, le contopește folosind „formule chimice” proprii, rezultatul fiind un aliaj sonor coerent, proaspăt. Nu creează doar punți între stiluri, ci le sintetizează într-un element solid nou, cu caracteristici proprii. Nu este un artist de fusion, ci mai degrabă unul vizionar.

El este un artist aparte în peisajul rock românesc, fiind singurul care a reușit să impună ca mainstream o muzică instrumentală ce nu respectă canoanele de top. Este o muzică prin excelență conceptuală, ce lasă să se întrevadă un credo artistic continuat cu liniaritate pe tot parcursul carierei sale, nelimitându-se doar la ipostaza de chitarist rock (plete, bere, dezmăț) ci pornind de la ipoteza conform careia „lumea nu duce lipsă neapărat de instrumentiști buni, ci de muzicieni complecși”, sau „poți vinde bine o marfă ambalată frumos, dar o poți vinde de zece ori mai bine sau de la sine, dacă în ambalaj există și un conținut pe măsură.” Este printre primii artiști români postrevoluționari care a înțeles rolul mediatizării, fără a face însă rabat la „ce se află sub ambalaj”.

Din punct de vedere creativ, este uneori în ipostaza unui compozitor preclasic rătăcit în viitor, în căutarea de mijloace de expresie noi sau a un muzician al viitorului care redescoperă muzica secolelor trecute, poposind în călătoria muzicală prin mai toate stațiile-cheie ale istoriei muzicii rock. Călătoriile temporale în muzica lui OCTAVE se produc firesc, pe nesimțite, pentru că fluidul sonor rupe barierele spațio-temporale ale simțurilor pământene. Este o muzică ce lasă gândul să hoinărească în vidul interplanetar în căutarea unui țel final, încă nedescoperit, dar care sigur există. Acest crez specific exploratorului de nou, contagiat de entuziasm, este omniprezent în toate piesele sale, dând o notă tonică, luminoasă, întregului material de pe albume.

Primul succes consacrat este albumul Secretul Piramidelor, lansat în 1992, ce face parte dintr-o trilogie care mai include La Porțile Iubirii, publicat în 1993, și Dulce Libertate, apărut în 1994. Întreaga lucrare (102 minute) apare integral pe un dublu CD (primul de acest gen din România), lansat în 1995. În 1996, urmează I Se Spunea Visătorul, un album conceput (ca noutate la vremea respectivă) integral cu ajutorul computerelor și sintetizatoarelor. A fost primul artist român care a lansat un CD-ROM Multimedia ca parte a unui proiect internet numit Free Music Online, în 1999.

Datorită receptivității scăzute a publicului la acea dată, vizavi de Internet, întregul proiect eșuează și rămâne nerealizat, însă – privind retrospectiv – a fost un pas important pentru cei care au utilizat din plin această nouă formă de comunicare, mai târziu. Proiectul lui a fost o ușă deschisă către viitor. CD-ROM-ul conține un text scris de OCTAVE, numit Pledoarie Multimedia, care dovedește acum – privind, cum spuneam,  retrospectiv – spiritul novator al ideilor sale. Un extras din acest text:

„Este un domeniu nou, care acum se naște și a cărui formă finală o vom putea defini destul de clar în următorii ani. Spre a înțelege mai sugestiv fenomenul Multimedia, să extrapolăm puțin lucrurile în domeniul artistic. Imaginați-vă, spre exemplu, că nu veți mai putea – într-un viitor destul de apropiat – să ascultați muzică fără să vedeți niște imagini și fără să citiți un text, toate cele trei având ca punct de pornire un concept comun și fiind într-o strânsă interdependență. Este ca și cum ai fi în același timp muzician, pictor și poet, un fel de Leonardo Da Vinci.”

 (Citat Octavian Teodorescu, alias OCTAVE, 1999) »

Partea a doua a acestui comentariu, pe care-l puteți găsi integral la adresa

http://www.rockfm.ro/stiri/2565/Astazi-se-implinesc-20-de-ani-de-la-aparitia-albumului-Octave–Secretul-Piramidelor-.html ,

o veți putea citi în postarea viitoare. Până atunci, bucurați-vă de muzica lui OCTAVE! Merită!

Anunțuri