Până la urmă, excursia mea în Piața Universității a durat foarte puțin. Și nu pentru că n-aș fi fost de acord cu ceea ce se petrece (și se va petrece, neîndoielnic, de-acum înainte!) acolo. Adevărul este însă că nu sunt făcut să strig lozinci din toți bojocii, când mi-aș putea folosi creierul pentru ceva mult mai util. Plus că sunt cardiac și nu mă pot lupta cu jandarmii decât murind pe bune în fața lor. În plus, acum vreo săptămână, dând curs unei invitații primite pe Facebook, am fost prezent în Piața Universității la un așa-zis marș (cel puțin așa era declarat!) care-ar fi trebuit să se desfășoare pe traseul Piața Universității – Piața Victoriei și retur.  Zis și făcut! Ne-am îmbrăcat în culori care să facă parte din drapelul național, ne-am pus în buzunar și-un steag tricolor și-am plecat „la revoluție”! (Spun „ne-am” pentru că e vorba nu numai despre mine, ci și despre Băbutza SF.) Când colo, ce să vezi? Am găsit doar vreo sută, poate o sută cincizeci de inși de toate vârstele, care păreau a se cunoaște de multă vreme între ei și care veniseră pregătiți cu lozinci, pancarte, afișe, steaguri și tot ce mai trebuie pentru un protest civic. Foarte stimabil, dar pe mine nu m-au convins. Am stat vreo jumătate de oră și am plecat. Nici vorbă de marș cu 150 de inși, pe cele mai importante artere ale capitalei, prin urmare…?

Justiția de-a-ndoaselea în România

O să v-arăt și poze, ca să nu credeți că vorbesc prostii. Iată-le:

Nu am folosit fotografii mai amănunțite, pentru a nu le da motiv procurorilor să aresteze – eventual – oameni nevinovați, cărora le-a venit și lor ideea să meargă la o manifestație (ATENȚIE!) autorizată. Dar, vorba ceea, nu se știe niciodată, nu-i așa? Oricum, după cum vedeți, cel mai bine s-au simțit cățeii – pe care i-a durut undeva de problemele politice ale României bipede. Și, după părerea mea, bine au făcut…

Ceea ce mă uimește pe mine în aceste momente, este valul uriaș de nesimțire, tupeu și dezinformare care îi inundă pe români și pe europenii parcă picați din Lună – și care confirmă prin atitudine și gândire că Uniunea Europeană are zilele numărate. Desigur, există explicații foarte „pământene” pentru așa-zisa orbire a mahărilor din Europa și din Statele Unite, care este și partizană, și antidemocratică. Iată-le:

* Comunistul Barroso (a se citi „baroșu”, c-așa-i în portugheză!) este legat prin multe fire de soarta unor firme portugheze ce se manifestă foarte activ în a șterpeli banii proștilor de români;

* Madama Merkel (prietena pupăcioasă a lui Sarkozy, și mai nou a dictatorului nostru) este principalul promotor al măsurilor de austeritate în Europa Unită (nu zău?), măsuri care-au sporit exporturile germane și au dus – în plină criză economică – la majorarea salariilor germanilor cu 10-20%, după mai mult de două decenii;

*Între timp, „jupânul” Mike Gitenstein (Româno-Americanu’ care-a pus să se fundamenteze „frauda electorală majoră de până la 25%”, „constatată”  apoi – cu limbă de moarte cum se spune pe la noi, prin intermediul altui personaj sinistru, pe nume Philip Gordon – mai, să fie, ce sateliți au ăștia, văd până și striațiile hârtiei igienice cu care ne ștergem la cur, vă dați seama ce performanță?) ne trage de urechi ca pe niște copilași de grădiniță (ghinion, nu-i așa?) și ne spune cum trebuie să ne comportăm în propria țară, care – ghinion! – nu este a cincizeci și coișpelea stat al SUA, cum își imaginează unii, cu Suspendatu’ în frunte! Gâtenștain – cum îi spune Mircea Badea (pe bună dreptate, după prestațiile mizerabile ca ambasador în România)  a fost lobist pentru firmele Lockheed Martin și încă una (al cărei nume îmi scapă acum, dar care este foarte interesată de potențialul gaz de șist pe care l-am obține noi în următorii ani, dacă ne-ar duce mintea la asta – apropo, ne va duce?). Care-i miza? Păi… reînzestrarea armatei române cu avioane americane marca F-16 (la mâna a doua, evident!) este un argument suficient de puternic? Producător: Lockheed Martin, intermediar: Gîtenștain. V-ajunge? În ceeea ce privește chestia cu gazu’ de șist, o puteți afla și singuri, din presă. Uitați-vă însă cine va fi beneficiarul și-atunci o să vă dați seama cine pe cine minte! Să fie oare Gîtenștain? Ghici ghicitoarea mea…

Asta pe de-o parte…

Un alt lucru care mă lasă pur și simplu perplex este distorsionarea adevărului prin limbaj, în funcție de interese și stăpân. Aceasta se petrece atât la nivel politic, dar mai ales în presă. Sunt colaborator în acest domeniu de 30 de ani și ziarist „pe bune” (în audio-vizual) de peste 22 de ani. Ceea ce n-am să înțeleg niciodată este cât de mult poate  să se înjosească un om doar pentru a rămâne în favorurile șefilor , indiferent de ce căcat mănâncă  – dimineața, la prânz și seara… Este ora 9:30 și mă uit – cu scârbă, e-adevărat – la un post de televiziune la care (spre rușinea mea) am fost și eu invitat în două rânduri: Realitatea TV. Un flăcău ras în cap, pe nume Florian Bichir (sper c-am înțeles bine!) ne dă lecții despre ce-ar trebui să înțelegem noi din cele întâmplate în ultimele zile. Limbaj de lemn, idei puține, parti-pris-uri până la Dumnezeu… E oare de mirare? Este reprezentantul Evenimentului zilei, un ziar care prin anii ’90 era mândria presei din România, iar astăzi a ajuns o rușine națională. Pe de altă parte, însuși postul de televiziune menționat a ajuns de tot râsul. Unde este „Realitatea TV” de altădată, care – alături de „Antena 3” – reprezenta balonul de oxigen al românilor care mai credeau încă în libertatea presei, a dreptului la opinie neîngrădită, a libertății de expresie, în general. „Realitatea TV” unde m-am dus și eu, în mai multe rânduri, pentru că Emma Zeicescu și Cosmin Stan mi se păreau a fi ziariști verticali, iar nu paiațele care sunt acum… Păcat! Sau nu? Cum se spune: orice televiziune pe programul ei piere? Nu cred că „Realitatea TV” – care, mai nou, îl pupă în cur pe Suspendatu’ ori de câte ori are ocazia – va supraviețui mandatului acestuia, cu punct final sfârșitul anului 2014. Ce să mai spun de Oana Dobre, care de când a fost „părăsită” de „mentorul” său, Mihai Tatulici, bate câmpii cu  o frenezie demnă de spitalul de boli nervoase, fantazând după cum bate vântul gândirii sale fantasmagorice. La 10:30 tocmai a terminat o nouă „demonstrație” de cât de… „inteligentă” e. Ghinion!

Alt post – pe care l-am urmărit foarte atent în ultima vreme – este România TV. Adică a doua jumătate (aia românească) din fosta „Realitatea TV” (cum bine se știe, ceea ce se numește acum „Realitatea TV” este proprietatea fostului soț al Mihaelei Rădulescu, româno-evreul Elan Schwartzenberg, prieten de nădejde al pedeleului. Oare de ce nu mă miră?) Ei bine, postul ăsta – „România TV” –  este un paradox pentru mine…  Are trei realizatori de excepție (Cătălin Striblea, Corina Drăgotescu și Laura Chiriac), două cațe pe post de harpii (Sorina Matei și Paula Rusu), plus o echipă de profesioniști care nu știu de ce naiba nu-și caută de lucru în altă parte, pentru că ar fi primiți imediat, după opinia mea. Desigur, asta este problema lor, nu a mea. Deocamdată, mă opresc aici, pentru că decizia CCR a adus la lumină câteva aspecte absolut surprinzătoare…

Stați pe-aproape…

(VA URMA)