Vă mai aduceți aminte când acuzam comunitatea sefiștilor (fie ei scriitori sau fani) de indiferență față de cauze civice sau chiar politice? O mică „furtună” a însoțit temporara mea reorientare spre lucruri mult mai prozaice decât science fiction-ul, cum ar fi de exemplu susținerea inițiativelor care au ca scop demiterea dictatorului băsescu. Da, mi se pare că în această clipă nimic nu este mai important pentru România (din al cărei popor facem parte și eu, și familia mea!) ca respectivul să plece – așa cum au votat 7,4 milioane de persoane prin respectarea și aplicarea unui drept constituțional – unde-o vedea cu ochii și să ne lase în plata Domnului, cu jefuita noastră țară, cu tot! Mi s-a spus că am trădat „cauza” SF-ului, că blogul meu n-ar mai trebui să se numească „moshulsf” etc., etc.

Mă resemnasem că lupt în gol, fără sprijinul fandomului preocupat de vacanțe, afaceri, cenacluri, tabere, mese rotunde, târguri de carte, simpozioane și chiolhanuri în fiecare dintre ocaziile menționate anterior, când brusc, într-un miez de noapte, am primit povestirea lui Sergiu Someșan. Restul îl știți, l-ați citit în postarea de ieri…

Despre SERGIU SOMEȘAN am mai scris și cu altă ocazie, când vorbeam despre Radiocenaclul „Steaua Polară” pe care l-am susținut între 1986-1989, în cadrul emisiunii Exploratorii lumii de mâine, unde atunci eram colaborator, iar acum sunt realizator.  Este un lucru despre care-mi face plăcere oricând să-mi amintesc, pentru că vreau să cred că am contribuit și eu – în sensul bun al cuvântului – la evoluția ulterioară a domniei sale în domeniul literaraturii. Iar dacă vă întrebați de ce a luat atitudine într-un subiect pe care cei mai mulți colegi de breaslă l-au „băgat sub preș” sau s-au făcut că nu există, atunci vă dau și o explicație: pentru că – dacă-i citiți lucrările – veți descoperi că este un scriitor cu atitudine, un om pentru care societatea este atât obiect cât și subiect de discuție, în majoritatea cazurilor la modul foarte responsabil. Așa cum unii se pricep să manevreze sabia, pușca, securea sau sulița, eventual tancul sau racheta intercontinentală, Sergiu Someșan știe să manevreze CUVÂNTUL. Și o face pentru cauze nobile… Motiv pentru care îl respect și-mi scot pălăria în fața domniei-sale!

Să ne trăiești, Sergiule, și să rămâi la fel de „vertical” ca și până acum!

P.S.: Povestirea „Făuritorul de vise” a fost citită în mai puțin de 38 de ore de către circa 260 de internauți, care au intrat în mod special pe acest post! Dacă mai adăugăm și vreo 300 de vizitatori care intrând pe Home page au citit (cred) povestirea fără să vadă și comentariile, avem cu adevărat măsura ecoului acestui avertisment… În numele meu și al autorului, vă mulțumim pentru încredere și sprijin!