Mă uit la televizor în ultimele zile și nu-mi vine să cred ceea ce văd. Parcă suntem într-un univers paralel, în care trăim într-o România ficțională, desprinsă din distopiile clasice. Prin urmare, aici am ajuns, după 22 de ani de „democrație originală”…

O societate în care justiția, în loc să apere poporul și dreptatea, anchetează oamenii (care și-au exercitat dreptul constituțional la vot) prin folosirea unor metode ilegale, grobiene și menite să descurajeze orice inițiativă democratică viitoare. Și asta la adăpostul unei pretinse „independențe” a justiției, care pare să nu mai răspundă în fața nimănui pentru abuzurile incalificabile la care se dedă în prezent! Da, justiția este independentă… față de popor. Dar este total supusă, ca un câine credincios, dictatorului care în aceste zile s-a refugiat în maghiarime, fugind din fața poporului român, căruia i-a trimis în schimb – în case și biserici – cohorte de procurori și polițiști, pentru a speria oamenii de la sate (deocamdată!) cu metode pe care aceștia nu le-au mai întâlnit de pe vremea anilor ’50, când se efectua colectivizarea cu forța a țărănimii noastre. Nu mai există lege, Constituție, Dumnezeu, morală și dreptate… Există doar slugărnicie față de dictator și de partidul lui de lichele, există doar bunul-plac și abuzul în serviciu, disprețul față de cetățeni, beția puterii absolute, în dauna sistemului legislativ, conjurația mitei, corupției și lingușelii, bazate pe privilegii nemeritate și contrare legii.

România lui băsescu traian, președintele „ales” (cum îi place să se proclame pe oriunde apucă), este o Românie stalinistă sau fascistă, la alegere, care – sub ochii nepăsători ai marilor magnați euro-atlantici, mai interesați de miliardele de euro pe care le pot obține de aici decât de soarta poporului român și de mult-trâmbițata democrație cu care se laudă în toate cele patru zări – pare a fi fost trădată pentru a doua oară în istorie, după celebrul Pact Ribbentrop-Molotov. De data asta, reacțiunii interne, dispusă la orice act de spoliere a nației impus de Occident, atâta vreme cât prin exercitarea puterii poate obține partea ei de foloase din această acțiune. Nu mai există Parlament, guvern, instituții legale și normale ale statului, nici măcar statutul de Președinte interimar sau de Prim-Ministru nu mai contează în ochii acestor indivizi, care – deși puțini – dețin toate pârghiile puterii, acaparate pe nesimțite, de-a lungul multor ani în care noi, gloata, am crezut că luptăm să devenim un stat democratic. Democratic, pe naiba!!!

Trăim un coșmar pe cale să devină realitatea de zi cu zi. Abia acum am ajuns să ne dăm seama cu ce ne confruntăm. Abia acum am ajuns să ne dăm seama cum ne-au fost confiscate țara, viața, drepturile democratice, existența cotidiană, fără ca noi să observăm, pentru că – nu-i așa? – într-o lume normală oamenii ar trebui să fie în general buni și doar accidental răi, asta am crezut cu toții. În România dictatorului băsescu din 2012, lucurile stau însă exact pe dos!

Cam atât pentru astăzi… Cred că am nevoie de un pic de timp să-mi pun gândurile în ordine. Poate mâine voi fi mai inspirat. Deocamdată nu resimt decât amărăciune…