Îmi aduc aminte, în 1996, cât de înfrigurat așteptam schimbarea regimului Iliescu. Când Emil Constantinescu și Convenția Democratică au câștigat alegerile în acel an, în România a fost o adevărată sărbătoare. Toți credeau că lucrurile aveau să se schimbe fundamental și că țara urma să se îndrepte, în sfârșit, într-o direcție care să conducă societatea spre o normalitate binemeritată. Cei „15.000 de specialiști” promiși de CDR abia așteptau să-și manifeste talentele și să conducă România spre noi culmi de glorie și progres. Și când colo, ce să vezi? După ce euforia generală a trecut, s-a demonstrat că realitatea era cu totul alta. Guvernarea și luarea de decizii în favoarea poporului s-au dovedit prea grele pentru un grup de politicieni care la teorie erau foarte tari, dar la partea practică s-au dovedit a fi zero barat. CDR-ul a primit din partea poporului toată încrederea sa. N-a meritat-o, prin faptul că a gestionat țara mai prost ca oricând până atunci. A fost poate cea mai mare dezamăgire de după 1989 pentru poporul român, care la următoarele alegeri s-a întors la Ion Iliescu doar pentru a-i bara calea spre putere extremistului Corneliu Vadim Tudor, omul care voia să adune ziariștii pe stadioane, în bătaia mitralierelor. Vorba ceea: între două rele…

Au trecut de atunci 16 ani… Pe 10 iunie 2012, la alegerile locale, o nouă formațiune politică, USL, compusă din PSD, PNL și PC, a câștigat detașat voturile cetățenilor, ajungând în scurt timp, grație unei noi majorități parlamentare, să impună guvernul și prim-ministrul, în persoana lui Victor Ponta – președinte al PSD și co-președinte al USL. Apoi, într-o mișcare grăbită și nu prea bine pregătită, USL-ul a reușit să-l suspende pe președintele „ales” (ghilimelele reprezintă un citat din discursurile lui băsescu traian) și să ofere poporului român ocazia să-l demită pe acesta în urma unui referendum. Ceea ce poporul român a și făcut! 7,4 milioane de cetățeni au votat ca TB să plece oriunde o vrea el și să ne lase în pace, cu necazurile noastre, în mare parte produse chiar de „domnia-sa” (ghilimelele sunt pentru că formula de adresare este mult prea ceremonioasă pentru un asemenea personaj!). Cum spuneam și în articolele anterioare, socoteala USL-ului nu s-a potrivit cu realitatea leneșă a poporului, care n-a priceput adevărata miză pusă în joc pe 29 iulie. Impunerea pragului de cvorum a dat peste cap socotelile noii coaliții, care – în naivitatea sa – a subestimat dimensiunile răului înrădăcinat în societatea românească. Ca urmare, deși românii au ieșit la vot în număr foarte mare (cel mai mare din istoria alegerilor post-revoluționare), n-a fost suficient. Și astfel am ajuns acolo unde suntem acum…

Voi da un publish acum, ca să prind ziua de 15 august, apoi am să revin după miezul nopții… Stați pe-aproape!

Buun… M-am întors!

Ceea ce am descoperit după referendum este că – la fel ca în romanele cu Harry Potter, unde exista o Anglie reală și una magică – și în România avem de-a face cu două realități. Pe de o parte, avem o construcție socială  sănătoasă, bazată pe principiile democrației, transparenței și respectării statului de drept, și pe de alta o Românie ocultă, supusă pe bune principiilor teoriei conspirației, în care un personaj malefic, care și-a construit vreme de opt ani eșafodajul de minciună, corupție și necinste, conduce din umbră – prin intermediul unor zombi politici – ceea ce a mai rămas din existența noastră de cetățeni activi, dornici să participe la viața cetății, în sensul clasic al cuvântului.

Am mai spus-o (și-o s-o mai spun, ori de cîte ori o să pot!) că în acest moment România a devenit un stat totalitar, polițienesc, o dictatură în care drepturile omului sunt egale cu zero, legile sunt doar simple înșiruiri de cuvinte scrise pe niște hârtii numai bune să te ștergi la cur cu ele (ba câteodată hârtia e prea groasă chiar și pentru așa ceva!), o țară vândută complet – bucată cu bucată – străinătății de către diversele grupuri de „băieți deștepți”, și care în acest moment nu mai are nici o altă șansă de redresare decât preluarea în propriile-i mâini a destinului național, indiferent de presiunile „democratice” venite din exterior.

Nu știu dacă ați citit cărțile scrise de către așa-numiții „asasini economici” – categorie de indivizi elitiști, după cum se spune, vinovați de „punerea pe butuci” (din punct de vedere economic și financiar) a unor întregi națiuni. Unul dintre aceștia, care a avut drept „sarcină” distrugerea Argentinei, s-a numit… Jeffrey Franks!!!  Vă spune ceva numele cu pricina? După ce n-a putut să-și ducă la bun sfârșit sarcina în America de Sud, a fost trimis la noi, cu o misiune similară. Este omul care a înlesnit guvernului Boc vinderea la mezat a României pentru două sau trei generații de acum încolo. Adică voi, eu, copiii voștri, copiii mei și copiii lor vom plăti ca idioții zeci de miliarde de euro despre care habar n-avem de ce-au fost împrumutați și mai ales la ce-au fost folosiți!!! Sună bine, nu-i așa?

Într-un material viitor, am să vă explic mai pe larg care este miza încrâncenării cu care Occidentul „democrat” apără „valori” cu joc de sumă nulă, precum băsescu traian, doar pentru a-și proteja propriile interese economice într-o perioadă de criză fără precedent,  obligând anumite țări mai „slabe de înger” (a se citi „economie”) să-și asume experimentele sociale pe care același Occident n-ar avea niciodată curajul să-l aplice în mod deschis în țările care îl compun.

Dar să revenim…

Ultimele zile mi-au întărit credința că actualul USL este CDR 2. De ce spun asta? Pentru un motiv foarte simplu…

„La Roma, te porți ca romanii”, spune o expresie celebră (sau ce-o fi ea, că nu avem acum timp  să cercetăm!). Ca atare, în momentul în care adversarul – în cazul de față pedeleul și băsescu traian – se comportă ca niște jigodii, nu văd care-ar fi motivul pentru care te-ai purta cu ei altfel. Mitocanului trebuie să i-o tragi la muie tot mitocănește, altfel nu va învăța niciodată nimic! Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte – sunt noțiuni interzise în democrație. Nu zău? Dar când Ana Pauker II, pe numele ei monica macovei, împroașcă România cu căcat cum n-a mai făcut-o nimeni de 70 de ani încoace, când o „vigilante” băsistă – jumate româncă, jumate unguroaică -, pre numele său laura codruța (pfui!) kovesi fugărește mii de de bătrâni și bătrâne din România rurală ca să-i determine (prin metode de intimidare situate în afara legii) să nu mai participe în viața lor la vot, când oamenii sunt hărțuiți de procurori în zile sfinte, precum Sfânta Maria, decretată drept sărbătoare națională, când consiliul superior al magistraturii șade ca porcu’ în cucuruz, în loc să cheme la raport o instituție cuprinsă parcă de amoc, așa cum este procuratura generală, pupincurista lui TB, când…, când…, când… – atunci ce să mai spunem?

Vă mai reamintesc și astăzi:

Chiar dacă – în dispreț total pentru această masă de alegători care și-a manifestat în mod clar opțiunile politice – dictatorul se va întoarce la Cotroceni, prin „grija” curticicii constituționale (mai tare decât zeii din Olimp, se pare), nu trebuie uitat un lucru: NOI L-AM DAT JOS, DEJA, PE băsescu traian! Indiferent ce-ar spune el și acoliții săi, acest om a părăsit deja scena istoriei României! Va fi președinte peste NIMENI!!! Sau, ca să fim corecți și mărinimoși, va mai „domni” peste cel  mult 2-3 milioane de supuși intoxicați de propaganda proprie  și pe care-i va face să creadă că ei sunt Dumnezeu pe Pământ – evident, după băsescu traian! Ei și?  Să fim serioși…

Am divagat cam mult însă…

Când spuneam că actualul USL tinde să devină CDR 2, aveam în minte un lucru foarte clar, spus mie de un prieten pe care-l respect foarte tare, chiar dacă nu-i împărtășesc opțiunile politice. Respectivul, ardelean fiind, s-a exprimat cam așa: „TB are coaie mai tari decât tot USL-ul!” Inițial, am fost foarte supărat, pentru că m-am simțit lezat personal în privința incapacității unora de a percepe realitatea (chestie pe care – de altfel – o susțin și acum!). După ce TB a dovedit însă cât de „bărbat” este – prin chemarea oamenilor de a nu participa la referendum, după ce vreme de săptămâni întregi se bătuse cu cărămida în piept despre cât de macho și de mare democrat este el! – m-am liniștit. Nu la mine era ceva în neregulă, ci la aceia care – deși au toate datele la îndemână și care cunosc toate dezinformările, minciunile și falsurile posibile – refuză să creadă adevărul. Treaba lor, la urma urmei! Această chestie poate să fie acceptată la nivel de individ…

Dacă ne întoarcem însă la nivel politic național, lucrurile stau cu totul altfel. Am mai spus-o, o mai spun și acum: în aceste clipe, Opoziția (adică pedele) fute puterea (adică USL) cum vrea ea. Cum de este posibil acest lucru? Foarte simplu:  băieții „subțiri” și binecrescuți ai USL-ului, provenind din zonele bune ale societății, au senzația că respectând niște fantasmagorice principii de drept inaplicabile în Românica noastră reală, vor câștiga orice înfruntare doar pentru că așa e normal, legal și constituțional. Ei bine, prieteni, ați luat-o în mână, la modul cel mai propriu posibil! Și știți de ce? Pentru că adversarii voștri n-au mamă, n-au tată, n-au frați și surori (despre frați nu știu prea multe, dar despre surori știu că le-au pus să cheltuie zeci de milioane de euro pe cai verzi pe pereți, spre folosul altor rude – a se vedea cazul doamnei Ritzi). În plus, în general, ca niște maidanezi mult mai inteligenți decât câinii de rasă, au descoperit un lucru fundamental: pentru a supraviețui, decât să moară mama, mai bine să moară mă-ta!!! Ceea ce se și întâmplă în aceste zile, mai mult decât vizibil…

Ca să revin, pe final, la ideea enunțată în titlu, pentru mine este foarte clar că USL calcă – din nefericire pentru noi toți – pe urmele CDR-ului. Victor Ponta nu are nici o treabă cu funcția de prim-ministru. Este un tip slab – nu știu dacă și fricos, dar oricum e fără „sânge în instalație”, cum se spune în lumea celor tari -, depășit de importanța „misiei” asumate (pentru a folosi un termen consacrat din punct de vedere literar), și care, după ce-a vrut să-și arate mușchii și nu i-a reușit, pare dispus acum la orice compromis pentru a rămâne în locul în care este. Ultimul său demers, acela de a-i cere lui băsescu să oprească anchetele procuraturii, o milogeală nedemnă de un prim-ministru al unei țări cu 18 milioane de locuitori (sau câți or fi ei, după „tranșarea” referendumului!) arată că ar trebui să se ducă unde-o vedea cu ochii și să ne lase în pace.

Că „juniorul” aflat în  fruntea guvernului României ne-a băgat pe toți în căcat este un lucru evident, care i-a scos din minți și pe partenerii liberali, chestie care se poate vedea și din faptul că președintele interimar, Crin Antonescu, i-a cerut „loud and clear” juniorului să facă dracului ceva, doar, doar parchetul va înceta porcăriile pe care le comite în prezent. Credeți că va folosi la ceva? Eu nu.

Aș mai avea foarte, foarte multe lucruri de spus… Deocamdată însă mă opresc aici, pentru că acest articol s-a lungit și-așa prea mult. Concluzia pe care-o trag, plecând de la spusele unui bătrân activist de partid reformator încă de dinainte de 1989, autor de antologii SF, este aceea că „România este o țară complet neguvernabilă”! Ultimii 22 de ani o demonstrează…

Și, dacă tot vorbim despre întrebarea din titlu, opinia mea foarte clară este că nu putem răspunde altfel decât DA!!! Caz în care numai Dumnezeu este cel care ne poate ajuta…