Pentru că tot mă acuza domnul Alexandru Ioan, într-o postare la articolul anterior, că i-am făcut „morți” pe cei nehotărâți care – fără cine știe ce pretext serios – n-au ieșit la vot (în afară de propria lor lene, prostie, nepăsare sau lașitate) iată mai jos un motiv pentru care am scris acele lucruri:

Care vasăzică nu este interzis să inciți la neprezentarea la vot sau la boicotarea acestuia, dar este interzis să-ți exerciți un drept cetățenesc prevăzut în Constituția României – act fundamental pe care dictatorul și slugile lui nu dau nici măcar un scuipat!!! Unde s-a mai petrecut așa ceva într-o țară zisă democratică, „membră” a „marii construcții democratice” numită Uniunea Europeană?

Acum se vede importanța atitudinii civice în cazul unui referendum  impus din afară, care seamănă mai curând cu Dictatul de la Viena, din 1940, decât cu o manifestare a celei de-a doua mari democrații din lume, cum se pretinde a fi UE.  N-am apucat să-i explic prea multe domnului A.I., pentru că am avut o problemă cu Firefoxul și cu accesul la internet, dar acum pot să spun următoarele: nimeni nu se aștepta să iasă la vot pupincuriștii pedeliști, pentru că ăștia sunt fanatici până la Dumnezeu și trei metri deasupra (dacă dictatorul le-ar spune să se sinucidă în grup, cred c-ar face-o și pe asta, într-atât de lipsiți de discernământ par majoritatea dintre ei!), nici mulți dintre românii din străinătate care au avut la dispoziție mult mai puține secții de votare decât cei din țară, de multe ori situate la sute de kilometri de zonele lor de reședință (deși, să nu uităm, la acest referendum aproape 80% dintre românii „din afară” au votat ca băsescu să ne lase în pace și să plece unde-o vedea cu ochii!). Nu mi-am pus mari speranțe nici în cetățenii români (?) de origine maghiară, care par să trăiască într-o lume paralelă în care Ungaria a luat locul Imperiului Roman sau al Statelor Unite, fără a ține cont de realitățile istoriei contemporane, care spune că Ungaria este o țară mică dar cu gură mare, incapabilă să-și rezolve propriile probleme decât exportând conflictele peste graniță, în Croația, România, Serbia, Slovacia sau Slovenia (ordinea este cea alfabetică). Mă întreb de ce nu au același curaj și când vine vorba de Austria ori Ucraina. Vorba unei doamne: size matters? Cine știe…

Există însă o categorie care – prin pasivitate – a contribuit decisiv la situația actuală din România, indiferent ce vor susține reprezentanții săi. Categoria celor care neieșind la vot (treaba noastră, spun ei, dac-o facem sau nu!) – deși asta ar fi însemnat un „sacrificiu” de maximum o jumătate de oră, îndeplinit o dată la 4 ani! – au devenit automat susținătorii lui băsescu traian, președintele demis de către cei care s-au prezentat la vot. Chiar dacă unii dintre ei nu-l vor pe băsescu, iată că vrând-nevrând L-AU VOTAT! Nu știu dacă asta le-a fost INTENȚIA, dar știu sigur că ăsta a fost REZULTATUL!!! Stau și mă întreb la ce le-a folosit? Cum se simt acum? Trăiesc mai bine? Se simt înălțați spiritual? Material? Moral?

Vreți să știți de ce sunt atât de dur? De ce i-am făcut „morți” din punct de vedere civic și social? Vă spun acum: pentru că peste 943.000 de oameni au avut curaj să iasă la vot și să spună NU, noi îl vrem pe băsescu, iar alți aproape 112.000 și-au anulat voturile pentru că nu erau de acord nici cu unii, nici cu alții. DAR AU FĂCUT-O!  Au avut curaj, au demonstrat că sunt cetățeni conștienți de drepturile lor, că sunt „vii”.

Pentru acești 1,5 milioane de cetățeni români care – deși nu împărtășesc vederile mele civice – s-au manifestat la referendumul din 29 iulie, am toată admirația. Din punctul meu de vedere, JOS PĂLĂRIA !!!

Păcat că va trebui să ne vedem cu toții, mai devreme sau mai târziu, la poliție sau la procuratură. Nu uitați să aduceți niște zaruri sau niște cărți de joc, asta așa, ca să ne umplem timpul. Dacă ne-or lăsa…