Acesta este ultimul articol din seria „Zile de căcat”, și -am să vă spun și de ce…

Pentru că eu cred, cu șase zile înainte de referendum, că de-acum încolo putem vorbi de zile de speranță. Știu că o parte dintre prieteni și cunoscuți și-au spus că – dacă nu m-am tâmpit la bătrânețe – cu siguranță sunt agent sau slujbaș al USL-ului, doar pentru că sunt atât de pornit împotriva lui Traian Băsescu. Le voi răspunde că nu sunt nici membru, nici voluntar al USL, pentru că (în conformitate cu statutul angajaților de la Radio)  eu nu am voie să fac politică – lucru foarte corect. Da, dar asta se referă la prestațiile mele pe post, nu la viața particulară. Aici pot să țin și cu Stalin, și cu MaoTze Dun sau poate cu Hitler, dacă vreau – asta ca să ducem lucrurile la extrem. Din fericire pentru mine, nu i-am cunoscut și n-am apucat să trăiesc sub nici unul dintre ei. Ceea ce nu înseamnă că nu pot decela urmele învățăturilor lor în ceea ce ni se întâmplă astăzi, aici, în România. În schimb – și spun asta cu asumarea tuturor consecințelor rezultate din referendumul din 29 iulie – sunt cu totul și cu totul împotriva vremelnicului vecin de cartier, ai cărui paznici din jandarmeria română nu țin cont în nici un fel de dreptul de exprimare al cetățeanului român (fie el și neautorizat), sau la dreptul la liniște și odihnă al altui cetățean (cazul specific fiind je!). De pildă, ieri dimineață – DUMINICĂ !!! – între orele 6 și  10:10, apoi între 10:17 și 12:05, echipajul unei dube de jandarmi aflată exact sub balconul nostru, după o noapte de coșmar în care în casă fuseseră 30 de grade pe timp de noapte (apropo, pe timp de zi au fost 46, conform termometrului!) și toate ferestrele erau mai mult decât deschise (dacă se poate spune așa), și-a petrecut vremea într-o veselie, hăhăind și râzând gros ca și personajul pe care trebuiau să-l păzească, dând din când în când  raportul superiorilor la un volum sonor pe care  cred că l-ar fi auzit și ultimul surd din lume. Am aflat astfel, fără să dăm nici un ban, cam care sunt tacticile de protejare ale Suspendatului, faptul că enoriașii bisericii din apropiere au fost cu succes trimiși toți în interiorul clădirii acesteia (de, doar era slujba de duminică!) și că o mare parte dintre reporterițele diverselor posturi TV delegate pe lângă reședința de campanie a Scufundatului flirtează cu forțele de ordine, în lipsă de altceva! Dacă nu mă credeți, mai aveți o săptămână să verificați adevărul spuselor mele – e-adevărat, pe riscul dumneavoastră, căci pe mine nu mă poate da nimeni afară din casă doar pentru că am avut ghinionul să-și aleagă ilustrul Suspendat sediul de campanie la două (pardon, rectific, trei – căci altfel mă va înjura tanti Rodica de ce n-o pun și pe ea la socoteală, cu metrul ei de gard de pe Comănița, să fie vecină cu Ilustrul!) case distanță.

Dar astea sunt amănunte, la fel ca și faptul că în foarte multe zile strigătele și protestele față de prezența lui Băsescu în cartier au fost de-a dreptul copleșitoare. De altminteri, le-ați putut vedea la televizor, chiar și pe posturile fidele lui Traian Băsescu.

Important este altceva…

De ce cred eu că a venit vremea să dezlegăm calul de la gard sau să rupem pisica în două, cum zice românul. Dintr-un motiv foarte simplu: referendumul din 29 iulie 2012 poate însemna începutul unei noi epoci de istorie pentru România, și asta nu datorită coaliției USL, ci datorită NOUĂ!!!  Pe mine puțin mă interesează acuzele și porcăriile proferate de PDL, pentru că am trăit opt ani sub această guvernare și știu cum e!

Minciuna, defăimarea, intimidarea, încălcarea legilor după bunul plac, plasarea în posturile cheie a unor lachei dispuși oricând să-ți îndeplinească ordinele (y compris Curtea Constituțională!), șantajarea oamenilor de afaceri din județele unde PDL era la putere pentru a cotiza la partid, amenințarea angajaților că vor fi dați afară dacă vor vota contra partidului-stat, pauperizarea majorității pentru ca o clică (nici măcar o minoritate!) să se îmbogățească pe spinarea unor amărâți care n-au ce mânca, nu-și pot plăti medicamentele sau facturile lunare, disprețul arătat unor largi categorii sociale din țară – de la medici și profesori, la țărani și pensionari, de la elevi și tinere mame, la polițiști și militari –  toate acestea mă fac să spun loud and clear, cum zice chinezul, că este suficient! AJUNGE!!!

Știu că după aceste alegeri îmi voi pierde mulți prieteni – indiferent de rezultatul lor. Dar nu mai pot să rămân pasiv. Pentru că Epoca lui Ceaușescu a fost blândă mioară pe lângă ceea ce se întâmplă acum. Spuneam – într-o postare anterioară – că Împușcatului și acoliților lui (la care se adaugă și predecesorii), într-o perioadă așa-zisă dictatorială, le-au trebuit 50 de ani pentru a ne îndoctrina. Ei bine, Băsescu & comp. au reușit același lucru în numai 8 ani !!!!! Ba chiar mai bine: „omul nou” pe care-l voia Ceaușescu – și, slavă domnului că nu i-a reușit! – a fost pe deplin realizat de Băsescu și de partidul său de corupți. Ura, intoleranța, refuzul de a gândi cu propria minte și acceptarea de a repeta ca papagalul idei străine individului dar impuse din afară, orbirea în fața propriilor nevoi și lipsuri – considerate drept jertfe aduse cauzei, disprețul față de bunul-simț și de argumentele celor de altă părere, refuzul de a comunica altfel decât a te suprapune peste discursul adversarului și de a nu-l lăsa să-și spună părerea sunt definitorii pentru adepții Marinarului.  Talk-show-urile din aceste zile ne-o dovedesc…  Stau și mă întreb, cu groază, ce s-ar fi întâmplat dacă personaje de-a dreptul sinistre, precum Cristian Boureanu sau Andreea Paul-Vass, s-ar fi născut pe vremea lui Hitler. Le-ar fi ajuns Auschwitz-ul? Bănuiesc – de fapt sunt sigur – că nu.

Ei bine, eu nu vreau să mai trăiesc într-o asemenea lume. Nu-i mai vreau pe Boc, Blaga, Videanu, Boureanu, Udrea, Anastase, Berceanu, Blejnar, Cocoș, Popoviciu, Ritzi, EBA, Flutur, Pinalti, Vass, Toader și pe alții asemenea lor, al căror nume l-am uitat (ceea ce înseamnă că – de fapt – chiar nu înseamnă și n-au însemnat nimic, niciodată).
Vreau ca Epoca Marinarului să se încheie ACUM ȘI-AICI! Căci președinte nu este și n-a fost niciodată. Cu toată Constituția pe care și-o afișează în spate în ‘jdă mii de exemplare. Ea fiind, săraca, doar una! Dar te pui cu marinarul fără flotă?

PS: Mi s-a spus pre faisbuc că cei care vor acum să schimbe ceva în țară sunt hoți, plagiatori (OMG, cum mi-a răspuns o româncă aflată bine-mersi la adăpost prin Americănica noastră cea mică de cine știe câți ani, dar care-și dă cu osârdie cu părerea asupra vieții noastre de proști rămași în România), sau că sunt oamenii lui Iliescu (Cum dracu’, că ăsta mai are puțin și moare!) sau ai regelui Mihai (idem!), că actualii prim-ministru și președinte interimar sunt agenți ai URSS (!!!) (alo, în străinătate chiar nu se mai face istorie deloc?) sau – cel mai tare – că amândoi sunt oamenii lui Năstase Încarceratu’. Adică în doi ani, Iliescu și Năstase vor să preia puterea în colonia UE numită România!!!

Doamne, de ce-or mai ține oamenii ăștia să se dea români, dacă nu au nici măcar minima decență de a se ține la curent cu ceea ce se întâmplă pe la noi? N-am nimic împotriva românilor plecați în străinătate, am și eu niște rude prin Italia, dar dacă nu ești în stare  să te informezi corect și să să te gândești întâi și-ntâi la cei rămași acasă, care duc greul, de ce te mai amesteci? Doar pentru a-ți demonstra superbul simț civic? Foarte bine, pot s-o facă, dar la urne: veniți,  fraților într-ale urgiei naționale, și votați așa cum vă lasă conștiința! Altfel însă, ce drept aveți să-i judecați pe ceilalți?

SFÂRȘIT

Anunțuri