De obicei, întâi îmi aleg titlurile și abia apoi scriu articolele. Astăzi, când Românica noastră natală va fi dată total peste cap – într-un fel sau altul – de politicienii din iubitele noastre partide politice, stau și mă întreb ce rost mai are să mă lupt cu oricine o fi – sefiști (să zicem cunoscuții mei cei mai apropiați), rude (aici există mari probleme legate de diferența de vârstă – în plus sau în minus, cu opțiunile politice de rigoare), prieteni (ați văzut reacțiile lor la articolul din 29.06.2012) sau cei vinovați de ceea ce se întâmplă acum efectiv. Și totuși…

Dacă mă doare (relativ) în cur de ceea se poate petrece în România în perioada următoare (prietenii știu de ce!), nu același lucru pot să-l spun și despre  ce se tot bârfește prin Europa, ca într-o adunare de țațe care – refuzând drept mijloc de informare minim radioul și televiziunea, descoperite, totuși, în prima jumătate a secolului trecut! – continuă să ne trateze ca pe niște troglodiți nimeriți absolut din întâmplare pe acest continent unde mulți dintre ei au ajuns mult după noi!

Să începi să denigrezi – ba, în unele cazuri, să și ameninți – o țară care este ca mărime pe locul șapte în cadrul Uniunii Europene, mi se pare un act de un complet tembelism. Dar, cum nimeni nu este campionul deșteptăciunii absolute pe lumea asta, se poate și așa ceva. Până la urmă, un mare economist român (care a fost și ministru al economiei într-un guvern nu prea îndepărtat în timp), ne-a spus cam așa: „Nimeni nu-și părăsește coloniile!” Care vasăzică, noi, românașii cei falnici  de pe vremea tradiției literare sau electorale din ultima sută de ani, suntem niște băștinași coloniali a căror soartă nu interesează pe nimeni! Că și dacă i-ar interesa, ar conta?

Răspunsul este clar: NU !!!

Nu vă faceți iluzii, nimeni nu ne poate salva, în afară de noi înșine! Luați atitudine, nu acceptați faptul că în România legea nu există! Ea există, chiar dacă în ultimii ani a dormit! Câți ani? Acesta este un răspuns pe care trebuie să vi-l dați singuri…

În plus, Europa trebuie să accepte faptul că înainte de a ne jigni, trebuie să ne înțeleagă. Altminteri , de ce-am mai sta alături de ea? Ups! Era cât pe ce să spun: la ce ne folosește UE decât ca să ne fălim că suntem și noi acolo?

Concluzie: Europa Unită nu pricepe nimic din ceea ce se petrece în țările aflate „la marginea imperiului”, iar dacă astăzi există o criză în marea Uniune Europeană, ea se datorează în special modului infatuat și lipsit de bun-simț în care birocrații acestui conglomerat ne-natural înțeleg să-și facă treaba. De ce-ar trebui însă să fim și noi victime ale unei asemenea stări de fapt?

Aștept comentarii…

Anunțuri