Pentru că această lună aprilie este prilej de multiple sărbători – atât religioase, cât și personale, pentru mine și pentru Băbutza SF – îmi face o mare plăcere să-mi reamintesc o parte importantă a vieții mele legată de domeniul editorial și anume aceea în care am colaborat cu Editura NEMIRA, la a cărei colecție de SF, devenită un adevărat brand național (și nu numai!) vreau să cred că am contribuit și eu cât de cât… N-o fac din orgoliu personal neapărat (deși, pînă la urmă, oameni suntem, nu-i așa? 🙂 ), ci doar pentru a aprecia nivelul atins de o marcă editorială dragă sufletului meu – acum și-ntotdeauna.

Într-adevăr, nu mă gândeam niciodată în acel an de început, 1992, când publicam primul număr din colecția NAUTILUS, Vânătorul de recompense (cu subtitlul Visează androizii oi electrice? de fapt titlul real al cărții, abandonat atunci în favoarea titlului filmului lui Ridley Scott, Blade Runner, mult mai în vogă și mai cunoscut la momentul respectiv), că proiectul amintit avea să dureze atâția ani și că avea să devină unul favorit pentru fanii genului din România.

1992-Dick, Philip K. - VÂNĂTORUL DE RECOMPENSE (VISEAZĂ ANDROIZII OI ELECTRICE?) (Col. Nautilus, 001) (Ed. Nemira)

O primă serie a colecției a avut peste 160 de numere, la care am pparticipat și eu, în bună măsură. Am tradus (Philip K. Dick și Gérard Klein), am redactat (Dune de Frank Herbert, la prima apariție în românește!!!, de pildă, apoi alte titluri din clasicii anglo-saxoni), am coordonat o serie de titluri îngrijite de alții, am alcătuit liste de apariții fezabile sau proiecte utopice pentru care m-am certat cu editorul și am fost dat afară, după care am fost iertat și rechemat „la muncă” – cu alte cuvinte, am făcut tot ceea ce se putea face pentru ca un vis să prindă contur, să se dezvolte și să dureze. Au fost anii în care la Nemira s-a încercat recuperarea principalelor creații din SF-ul mondial, pentru ca cititorul român să știe ce pierduse în anii socialismului victorios și ai „literaturii de anticipație tehnico-științifice” – aberația lingvistică pe care regimul de atunci încerca s-o impună în locul clasicei noțiuni de science fiction. S-a publicat mult, repede, din diverse arii lingvistice (inclusiv din literatura franceză, italiană, poloneză, rusă sau română, lucru devenit rara avis în zilele noastre!), câteodată fără prea multă atenție la calitatea traducerii sau a prezentării grafice, dar întotdeauna cu suflet, cu mult suflet. Și asta este – cred eu – cheia succesului acestei colecții: dedicarea, pasiunea cu care realizatorii săi au tratat fiecare apariție ca și cum ar fi fost un copil de suflet imposibil de înlocuit.

După 2005, Nautilus-ul s-a rebranduit și și-a schimbat oarecum orientarea, devenind o colecție mult mai adecvată spiritului vremii, cu o prezentare grafică modernă și apariții editoriale din ce în ce mai apropiate de termenul primei publicări în limba originală. Prietenul Mihai Dan Pavelescu a făcut o muncă excelentă și a oferit cititorilor autohtoni titluri și serii de excepție, dintre care vă voi prezenta și eu unele, în săptămânile ce vor urma, în cadrul serialului FASCINAȚIA „NEMIRA”,  început deja acum câteva zile, cu seria Jocurile foamei de Suzanne Collins.

Până atunci, vă invit să vă delectați cu copertele cele mai frumoase pe care le-am văzut eu vreodată la o serie de cărți de SF publicate în românește și anume reeditarea volumelor din saga Dune de Frank Herbert…

La 20 de ani de la publicarea primei cărți de science fiction din portofoliul său, nu pot decât să urez Editurii NEMIRA succes și la cât mai multe titluri de valoare, care să-i atragă (și să-i păstreze) pe cititori la fel de fideli ca și până acum. În plus, sunt convins că toți aceia care au contribuit – într-un fel sau altul – la acest proiect admirabil merită pe deplin respectul nostru. De aceea, recunoscându-le efortul, să le urăm tuturor la mulți ani!

GO, NEMIRA, GO!!!

Anunțuri