Ei bine, dragi prieteni, e-adevărat: la cumpăna nopţii dintre zilele de 2 şi 3 decembrie 2011, blogul https://moshulsf.wordpress.com a împlinit frumoasa vârstă de un an!!! Parcă nu-mi vine să cred când spun asta, pentru că niciodată nu mi s-a părut că timpul trece atât de repede, aşa cum s-a întâmplat în perioada despre care vă vorbesc.

A fost aşadar un an plin, care – în termeni statistici – sună cam aşa: 122 de articole (postări), 771 de comentarii, aproape 1000 de ilustraţii şi 39.105 vizite pe blog, cele mai multe (477) fiind chiar în prima zi de existenţă a blogului… Cu alte cuvinte, o medie de 107 zilnic, ceea ce – din punctul meu de vedere – este absolut satisfăcător pentru un blog dedicat ficţiunii speculative în ansamblul său. Cum formula aleasă de mine a fost aceea a comentariului sau a sintezei (şi mai puţin a ştirilor), rezultatele sunt cu atât mai interesante. În plus, n-am respectat nici una dintre regulile „de aur” ale postării pe blog, cum ar fi o anumită lungime a materialelor sau o anumită frecvenţă a publicării lor. Nemaivorbind despre faptul că am avut o mulţime de invitaţi, transformaţi în colaboratori „ad-hoc”, ceea ce iarăşi a dus la urmări interesante. Practic, blogul MOSHULSF a devenit rezultatul unei munci de echipă, ceea ce-l face să semene mai mult a revistă decât a blog.

Ce v-am propus în acest an? Mai multe seriale, sper eu interesante, dintre care două sunt absolut originale pentru un blog românesc, după ştiinţa mea, şi anume:

şi

Acestea sunt de altfel zonele în care s-a manifestat colaborarea mea (şi a Băbutzei SF, responsabilă cu partea de design a titlurilor şi de „întreţinere tehnică” a blogului) cu nume importante din fandomul şi lumea scriitorilor de ficţiune speculativă din România (urmând ca foarte curând să intre „în horă” şi nume din literatura de gen străină!).

La BIBLIOGRAFIA GENERALĂ A FICŢIUNII SPECULATIVE DIN ROMÂNIA (1899-2011), n-aş fi putut realiza tot ceea ce aţi văzut fără ajutorul nepreţuit al prietenilor Haralambie Ionescu (alias Bebe Librar) şi Nicuşor Dinu, la care s-a adăugat cu folos, atunci când a fost nevoie, Adina Barvinschi, mai cunoscută sub numele său de blogeriţă, adinaB.

Cât priveşte CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI S.F., acestea n-ar fi devenit realitate fără aportul foarte important şi pe deplin dezinteresat al unor scriitori deveniţi repere ale SF-ului românesc, aşa cum sunt Liviu Radu (semnatarul primei „scorneli”, Ina Ţepelina), Antuza Genescu (Solzi de jalazian, blană de muflean), George Lazăr (Panspermie), Adrian Buzdugan (Freddie), Narcisa Stoica (Marţafoi la vânătoare), Oliviu Crâznic (Mascarada învinşilor), Ana-Veronica Mircea (Vise împlinite), Ştefana Czeller (Gândacul), Marian Coman (Albiliţa), Ana-Maria Negrilă (Casa iernii), Balin Feri (Zece minute după ora patru), Lucian-Vasile Szabo (Glonţul din creier, lumea din ochi), Raluca Băceanu (Pedeapsa), Cristian M. Teodorescu (Spaţiul fazelor), Roxana Brînceanu (O nouă casă), Alexandru Ioan Despina (Penitenciaria). Subsemnatul, Ştefan Ghidoveanu, am contribuit şi eu cu două proze – c-aşa e când eşti gazdă, mai sari peste reguli! -, proze intitulate Emanoil Popescu, supererou şi, respectiv, Fereastra. Tuturor celor menţionaţi li se vor adăuga, în decursul lunii decembrie, Dan Doboş, Ioana Vişan şi Florin Pîtea, urmând ca în noaptea de Revelion să aveţi parte de o surpriză adevărată, cum numai Moshul „Crăciun” SF ştie să facă… Aşteptaţi şi-o să vedeţi!

Una peste alta însă, aş vrea să exprim în mod expres şi public mulţumirile mele cele mai sincere acestor prieteni care au înţeles să contribuie fără nici o ezitare la punerea în practică a două proiecte importante – consider eu – pentru ficţiunea speculativă de la noi. Viitorul va demonstra dacă am avut sau nu dreptate, atunci când am început derularea lor…

Moshul SF, după terminarea traducerii romanului ANATHEM de Neal Stephenson!

Alte seriale pe care le-am propus cititorilor în anul 2011 au fost legate de domeniul artei şi literaturii steampunk, artelor vizuale SF, fantasy, horror ori fantastice pur şi simplu, jocurilor pe calculator sau de tip boardgames, instantaneelor fotografice cu diverse subiecte (de la umor la politică).

N-am neglijat în nici un fel activitatea mea de la Radio România Cultural, blogul reflectând în majoritatea cazurilor cele mai importante evenimente organizate de acest post de radio aflat în plină relansare şi afirmare pe plan naţional, inclusiv diverse ediţii ale emisiunii EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, al cărei redactor sunt din 1990 şi care la anul (pe 27 ianuarie) va împlini 30 de ani de existenţă cvasineîntreruptă!!! Practic, este cea mai veche emisiune de SF radiofonic din Europa, aflată încă on air. Despre asta vom vorbi însă la momentul potrivit…

În fine, un serial cu care mă mândresc, deşi îmi provoacă mâhnire având în vedere împrejurările în care s-a născut, este acela dedicat prietenului ION HOBANA, plecat dintre noi pe data de 22 februarie 2011. Dispariţia sa a lăsat un gol greu – dacă nu imposibil – de umplut în domeniul istoriei literare româneşti dedicate literaturii „de anticipaţie” (cum îi plăcea maestrului s-o numească, alintând-o într-un fel julesvernean atât de drag domniei sale!), dar şi al traducerilor de gen sau al lucrărilor dedicate ozenologiei. Şi chiar dacă la un moment dat am întrerupt acest serial (enervat fiind de mizeriile apărute în anumite sfere ale internetului referitoare la persoana domniei sale), el va fi reluat începând cu anul viitor, cu texte rare ale maestrului, risipite prin prefeţe, postfeţe sau în diferite publicaţii periodice, la care se vor adăuga fotografii deseori inedite.

Nu pot încheia această trecere în revistă fără a nu menţiona şi alte nume a căror contribuţie a fost esenţială pentru buna funcţionare a blogului https://moshulsf.wordpress.com în 2011 şi cărora le sunt, de asemenea, recunoscător:  Balin Feri şi Mihai Pârvulescu (pe ale căror laptopuri am lucrat în ultima jumătate de an, după ce astă-vară mi s-a ars tot ceea ce  însemna aparatură electronică în casă!), Băbutza SF (pentru răbdarea avută cu un Mosh urzus şi deseori ţâfnos, mai ales când era vorba de viteza anumitor traduceri sau de funcţionarea ca naiba a platformei tehnice a WordPress-ului), motanul din dotare, Piticu (pentru că prin aghioasele pe care le-a tras în imediata mea apropiere, aproape tot anul, mi-a oferit momentele de concentrare necesare pentru scrierea şi urcarea pe blog a diferitelor articole – ce-ar fi însemnat să fie câine şi să mă văd obligat să-l scot de trei ori pe zi la plimbare?), alţi blogeri care au semnalat, menţionat sau câteodată chiar au preluat materiale ale Moshului pe propriile site-uri ori bloguri.

Nu în ultimul rând, trebuie să mulţumesc tuturor celor care au intrat, au citit sau/şi au comentat pe această modestă creaţie internautică numită MOSHULSF. Vă aştept(ăm) cu drag şi în continuare…

Anunțuri