În vara anului 1986 am început să primesc şi plicuri colective din partea cenaclurilor de SF de la noi, unde erau adunate la un loc mai multe lucrări ale membrilor respectivei grupări şi pe care le-am analizat (iar pe unele dintre ele le-am şi difuzat) pe post, în lectura unor mari nume ale teatrului românesc de atunci.

Iată un exemplu edificator:

RADIOCENACLUL „STEAUA POLARĂ” (4) – Poşta din 06.08.1986

"Steaua Polară" - 06.08.1986, pag.1

« Promiteam, în urmă cu câteva săptămâni, că voi reveni asupra unei scrisori conţinând texte ale membrilor cenaclului „Jules Verne” din Ploieşti. Fac astăzi acest lucru, nu mai înainte de a vă prezenta — foarte pe scurt — activitatea şi rezultatele mai importante ale acestui grup de tineri creatori de S.F.

Cenaclul „Jules Verne” a luat fiinţă în 1980. În acelaşi an, o serie de membri ai săi a participat la Consfătuirea naţională a cenaclurilor de anticipaţie de la Timişoara, apoi, în anii care au urmat, la ediţiile desfăşurate la Iaşi, Sibiu, Bucureşti, Lugoj. Primele rezultate pe plan naţional sunt obţinute chiar în anul înfiinţării (1980), când Emil Bogos este recompensat cu premiul III pentru grafică la consfătuirea de la Timişoara. Au urmat apoi alte premii pentru pictură şi grafică, obţinute în 1982, la Sibiu, de către Emil Bogos şi Dan Coroiu, precum şi pentru creaţie literară, acestea din urmă fiind atribuite lui Cătălin Ionescu, la concursurile organizate de revista „Ştiinţă şi Tehnică” pe parcursul anului 1983. Lucrări ale membrilor cenaclului „Jules Verne” au fost publicate în almanahurile „Anticipaţia” şi „Scânteia Tineretului”, în revistele „Ştiinţă şi Tehnică”, „Cronica” şi „Argonaut”, în diferite fanzine, precum şi în antologiile „Avertisment pentru liniştea planetei” (Ed. Albatros, 1985) şi „Povestiri despre invenţiile mileniului III” (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986). În 1985, doi dintre graficienii grupului (Emil Bogos şi Cătălin Ionescu) au participat cu lucrări de grafică şi colaj la Expoziţia internaţională de creaţie tehnico-ştiinţifică de la Plovdiv (R.P. Bulgaria). Cei interesaţi pot participa la şedinţele cenaclului „Jules Verne” în zilele de miercuri (de regulă, în săptămânile a II-a şi a IV-a din lună), de la orele 18,30, în sala nr. 2 a Casei de cultură a sindicatelor din Ploieşti, Bd. Republicii nr. 65, telefon 2.65.79.

"Steaua Polară" - 06.08.1986, pag.2

Să revenim acum la texte. Ele aparţin unui grup de şase autori, de vârste şi profesii diferite, deosebindu-se între ei atât prin formaţia culturală, cât şi prin maniera de a înţelege şi scrie literatura S.F. Ce remarcă pot să fac în legătură cu stilul „colectiv” adoptat (mai devreme sau mai târziu) în interiorul oricărui cenaclu şi vizibil în creaţiile membrilor săi — cu voia sau fără voia lor? În cazul autorilor de la „Jules Verne”, caracteristică este scriitura directă, frustă, cu puţine figuri de stil, bazată pe epic şi pe limbajul argotic, în maniera S.F.-ului anglo-saxon de acţiune.

Acest fir general este valabil şi în cazul celor mai reuşite texte dintre cele expediate pe adresa redacţiei — Convenţia Gladiator de Cătălin Ionescu şi Păsări de pradă de Petrică Sârbu.

CĂTĂLIN IONESCU este un nume binecunoscut amatorilor de S.F. de la noi. Câştigător al mai multor concursuri literare, publicat cu asiduitate în reviste şi almanahuri, graţie stilului simplu, alert, cu dese reverberaţii psihologice, Cătălin Ionescu rămâne o figură aparte în peisajul S.F.-ului românesc prin aerul de căldură sufletească şi profundă umanitate al textelor sale. În Convenţia Gladiator, de exemplu, este urmărit destinul unui grup de oameni după un război nuclear. În aşteptarea morţii lente, provocate de iarna nucleară şi de radiaţii, personajele îşi petrec vremea jucând cărţi, luptându-se pe viaţă şi pe moarte pentru o bucăţică de uraniu devenit acum singura sursă de căldură sau încercând să intre în Cupolă — zonă strict interzisă, adăpostind laboratoarele „secrete” ale uneia dintre părţile beligerante. Povestirea, relatată la persoana întâi, radiografiază implicaţiile pe plan moral şi social ale stării de conflict. Personajul principal, Michael, este prototipul eroului damnat, destinul său tragic căpătând în final măreţie, graţie sacrificiului de sine prin care oamenii vor continua să-şi păstreze intactă speranţa. Speranţa că va apărea Soarele, că totul va reveni la normal, că specialiştii din Cupolă vor îndepărta orice pericol ivit din partea adversarului. Muzica veche şi mesajele de încurajare lansate din Cupolă întreţin această iluzie pentru care Michael va şi muri, de altfel. Ca lumea să nu afle adevărul, să nu afle că totul a fost un bluff, o înşelătorie. Căci Cupola este de mult timp părăsită. Pretinsa imunitate la radiaţii, experienţele pentru împrăştierea prafului radioactiv, apariţia Soarelui — toate sunt doar o legendă. O legendă care întreţine însă viaţa, dorinţa de viaţă a oamenilor, şi care nu trebuie să moară. Şi-atunci Michael ia singura hotărâre posibilă: să arunce în aer Cupola. Dar acest lucru nu se poate face decât din interior…

"Steua Polară" - 06.08.1986, pag.3

Un text frumos, tandru şi crud în acelaşi timp, construit cu meşteşug. Singurul defect pe care l-aş menţiona este abuzul de termeni din jocul de cărţi şi compararea obsedantă a situaţiilor din viaţă cu acelea intervenite la cărţi. În rest, totul e perfect…

Al doilea text interesant se numeşte Păsări de pradă. Autor: PETRICĂ SÎRBU. Acest tânăr de 25 de ani, pe care am avut ocazia să-l ascult citindu-şi povestirile la recenta ediţie a „Zilelor cenaclului Henri Coandă” din Craiova, se anunţă o promisiune certă pentru genul S.F. Încercările sale literare, înrudite ca tehnică narativă cu scenariile de film, se disting prin sobritate, poezie şi siguranţă în crearea de atmosferă; nu de puţine ori — prin stranietate. Cum este şi cazul cu aceste Păsări de pradă, creaturi fantastice bântuind prin preajma locuinţei povestitorului, pe care-l vor transforma în cele din urmă într-un semen de-al lor. Citez, pentru o demonstraţie a stilului, fragmentul final: „Aburii se ridică lent, ca nişte ziduri albicioase în continuă mişcare. Pe marginea mlaştinii, zgomotele sunt aceleaşi dintotdeauna. Îmi simt gâtul umflat şi parcă bile de foc mi-l inundă, încercând să treacă prin pielea care lansează în aer irizări verzi. Mâinile mi s-au transformat în aripi, pe care le scutur înfrigurat.

În spate, se aud scrâşnetele jeep-urilor şi bocancii afundaţi în noroaie. Tresar. Focul mă înconjoară şi plumbii se îneacă în jurul meu. Încet, neînchipuit de încet, aripile basculează aerul şi zbor fericit spre locul unde guanele, etalându-şi undele luminoase, mă cheamă…

"Steaua Polară" - 06.08.1986, pag.4

O schiţă interesantă, mai ales prin ideea neobişnuită (existenţa unor lumi paralele în care inteligenţa cuplurilor se modifică într-un interval cu sumă constantă), semnează VLAD GEORGESCU, elev în clasa a VI-a la o şcoală generală din Ploieşti. Titlul lucrării: Balanţa inteligenţei. Ideea menţionată mai înainte este expusă de autor cu destulă pricepere, iar poanta finală serveşte foarte bine povestirea, dând o lucrare plăcută, tensionată şi surprinzătoare. Doar cu stilul stăm mai rău, dar la 12 ani nici nu se poate cere mai mult. Oricum, aştept să văd ce se va întâmpla cu această — deocamdată — mare promisiune care este Vlad Georgescu.

Celelalte texte sunt mai puţin reuşite, aşa că mă opresc aici. La revedere, până peste două săptămâni! »

********

Nu vreau să spun că autorii menţionaţi mai sus au fost descoperiţi la Radiocenaclul „Steaua Polară”, dar mă bucur să văd că aprecierile mele de atunci au fost corecte şi că în timp s-au materializat în volume concentrând cele mai bune scrieri ale  respectivilor. Iată mai jos dovada:

Cărţi de Cătălin Ionescu şi Petrică Sîrbu (pseudonim: Don Simon)

Cu PETRICĂ SÎRBU (înainte de a-şi lua pseudonimul Don Simon, sub care s-a consacrat) am avut onoarea de a scrie împreună o povestire, Termotul, care a fost publicată în Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice „Anticipaţia” la începutul anilor ’90. CĂTĂLIN IONESCU a fost  editorul multcontroversatei reviste online ProScris, până la dispariţia acesteia, nu cu multă vreme în urmă.  Aveţi în blogroll-ul „moshuluisf” un link către această extrem de interesantă iniţiativă editorială online din SF-ul românesc.

La revedere, până la episodul următor!

Anunțuri