Am urmărit duminică (şi apoi luni, înregistrat, ceea ce n-am putut vedea în ziua precedentă) festivităţile prilejuite de comemorarea a zece ani de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Discrete, emoţionante, elegante, pe alocuri impresionante… Televiziunile – în special acelea dedicate transmisiei de filme documentare (Discovery Channel, History, dar mai ales National Geographic – autoarea unui adevărat maraton, cu multe titluri noi faţă de anii precedenţi!) – şi-au făcut treaba, talk-show-urile de pe TVR Info, Antena 3 şi Realitatea TV au fost unele interesante, altele în limita decenţei impuse de importanţa evenimentului – per total deci, totul a fost bine. Am aflat o mulţime de lucruri noi, tabloul întâmplărilor petrecute atunci devine din ce în ce mai precis, istoria începe să capete contur. Şi totuşi…

Pentru mine, 11 septembrie îmi va rămâne în minte, până când voi muri, printr-o singură fotografie. Cea de mai jos:

Este poza începutului de mileniu, care arată foarte bine ce înseamnă demnitatea şi libertatea de alegere a fiinţei umane. Şi chiar dacă unora dintre americani le este ruşine cu ea, mi-e nu-mi este. La fel cum sper să nu-i fie nici fotografului care a realizat-o. Tot ce pot să spun este:

DON ‘ T LET THAT HAPPEN AGAIN !!!

Restul e tăcere…  Pe moment!

Anunțuri