Probabil v-aţi întrebat ce s-a întâmplat cu mine de n-am mai dat nici un semn de viaţă de aproape zece zile, unde-am fost şi ce-am mai făcut…

Răspunsul e simplu: am participat la marea „vânzoleală” de la Bookfest trei zile consecutiv (vineri, sâmbătă şi duminică), apoi restul perioadei l-am petrecut acasă, fără să mă chinui cu nimic în mod special. M-am uitat la filme şi seriale, am răsfoit cu atenţie cărţile primite/cumpărate de la Târg, am dormit ca Piggy mai bine de juma’ de zi zilnic, am mâncat, am băut, mi-am evitat prietenii şi cunoştinţele, n-am deschis calculatorul, nu m-am uitat pe net şi pe blog, cu alte cuvinte MI-AM ALOCAT NIŞTE TIMP NUMAI PENTRU MINE!!! Şi ştiţi ce bine e…?

Începusem să devin prizonierul blogului şi al Internetului, başca faptul că nevastă-mea mi-a făcut cont pe Facebook, ca să ce? Să dea dracii dacă văd utilitatea acestei „reţele de socializare” (cum am înţeles că se numeşte în termeni moderni), şi fraza de faţă nu este un exemplu de cât de dobitoc sunt eu că nu pricep cum vin lucrurile cu chestiile astea moderne – cei care mă cunosc îndeaproape ştiu că am fost capabil să mă „reinventez” de mai multe ori în ultimii ani, pentru a ţine pasul cu „timpurile noi” (sper să nu fie timpurile lui Charlie Chaplin!) -, cât expresia unei constatări de bun simţ. Nu sunt ahtiat după audienţă, „prietenii” de tipul Facebook (pe unii, credeţi-mă, nu i-am cunoscut sau văzut în viaţa mea, dar ştiţi cum e:  „amicul amicului meu ar trebui să fie şi amicul meu” – de ce oare?), nu sunt amator de relaţii profitabile financiar ori social, am prieteni adevăraţi, vechi de 30 de ani sau mai bine, dar am şi prieteni de maximum 3-4 luni (şi îi iubesc pe toţi la fel de mult!), prin urmare chiar n-am înţeles la ce mi-ar folosi o exacerbare a prezenţei mele în domeniul net-ului. Dar, vorba ceea: „dacă-i ordin, cu plăcere!”

Shhhht! Auziţi ce frumoasă e liniştea...?

Una peste alta, dincolo de unele dezamăgiri de ordin personal venite chiar din partea unor prieteni (cel puţin eu aşa îi consideram), loviturile cele mai grele le-am primit din partea… electronicii!!!  De la penultima emisiune Exploratorii lumii de mâine şi până acum, ne-au părăsit – rând pe rând – celebrul meu laptop Fujitsu-Siemens cu monitor de 17 „, pe care l-aţi putut vedea în toată splendoarea în articolul intitulat Trusa de scule (I), laptopul de aceeaşi marcă al Băbutzei SF, precum şi desktopul folosit pentru înregistrări de filme şi seriale, dar şi ca soluţie de avarie în caz de situaţii neprevăzute. Astfel că – în momentul de faţă – subsemnatul este lipsit de „mijloacele de producţie” necesare, iar eventualele postări pe blog vor fi făcute prin mila rubedeniilor, prietenilor sau cunoscuţilor. C’est la vie!

Cum banii nu cresc în copaci în Bucureşti – şi cu atât mai puţin la Radio România! – va mai dura un timp până să-mi revin. Dar nu vă faceţi griji… Ştiţi ce spunea răposatul Nichita Stănescu: „nu mor caii când vor câinii!” Voi continua acest blog şi proiectele începute cu el, chiar dacă o perioadă va trebui să postez articolele de la Internet Cafe. C-aşa-i viaţa!

Sper să ne putem reîntâlni luni…

Până atunci staţi aproape de SF-ul românesc, că merită! Fugiţi însă ca dracul de tămâie de bălăcărelile şi bisericuţele din SF-ul românesc, căci astea nu-s făcute decât să aducă avantaje celor care le iniţiază. Şi care – credeţi-mă – până la urmă nici măcar nu contează. O să vedeţi şi singuri, în timp…

MOSHUL SF (reinventat 🙂 )

Later edit 05.06.2011, orele 23:55 : De mâine, voi lucra pe un laptop oferit cu împrumut de prietenul Balin Feri. Nu am cuvinte să-i mulţumesc pentru gestul său şi-l asigur că materialele ce vor urma îl vor face mândru atât de decizia sa, cât şi de mine (sper eu !)…

Anunțuri