Dacă tot a început ieri Târgul de carte Bookfest 2011, m-am gândit să inaugurez şi eu un serial nou, în care să vă prezint unele propuneri de lectură venite din partea editurilor româneşti, volume  care – zic eu – ies din tiparul obişnuit al producţiei de carte autohtone.

Prima pe listă este Editura LEDA, imprint al Grupului editorial CORINT, care mi-a pus recent la dispoziţie o mare parte a portofoliului său de apariţii din ultimii ani, lucru pentru care le mulţumesc din suflet directorului Dan Penescu şi managerului PR Roxana Petrescu – două persoane cu adevărat deosebite, pe care le respect mult şi cu care am o colaborare excelentă de mai bine de un an de zile.

Răsfoind cărţile primite, am dat peste trei titluri pe care amatorii de SF sunt convins că nu le-au prea remarcat până acum. Toate se referă la familia regală britanică, privită din perspectiva „what if…?” – ceea ce înseamnă, de fapt, istorii dintr-un univers alternativ, în care realitatea este altfel decât o ştim.

Ce ştim este ceea ce am văzut la nunta prinţului William cu domnişoara Kate Middleton, deveniţi după căsătorie ducele şi ducesa de Cambridge, în faţa a peste un sfert dintre locuitorii planetei Pământ. Fotografia oficială a acestui eveniment o puteţi vedea mai jos:

Fotografia oficială de nuntă a prinţului William şi a d-rei Kate Middleton, deveniţi ducele şi ducesa de Cambridge (Sala tronului de la Palatul Buckingham, 29.04.2011)

Şi încă poză, mult mai melodramatică, dar salvată de faptul că protagoniştii sunt nişte tipi simpatici şi nonşalanţi. Vorba ceea: „Dacă-i sarcină (să pozăm), cu plăcere!”.

Altă poză oficială, plină de copii. Ce păcat că lipsesc îngeraşii!

Acesta, spun mulţi, pare a fi viitorul luminos al monarhiei britanice, reprezentate acum de Casa de Windsor. Dar ce-ar fi dacă… lucrurile ar sta puţin altfel? Cum? Aflaţi din prezentarea celor trei cărţi  care urmează, toate apărute (cum spuneam) la editura LEDA.

ALAN BENNETT – ALTEŢA SA CITITOARE

 Regina Angliei nu ar fi aflat niciodată de bibliobuzul parcat chiar lângă Palatul Buckingham, dacă nu ar fi fost hărmălaia provocată de cei doi căţei ai săi. După ce potoleşte tot tărăboiul, se hotărăşte să-şi prezinte scuzele pentru tot vacarmul iscat şi sfârşeşte prin a împrumuta un roman de Ivy Compton-Burnett. O lectură cam anostă, ce-i drept, dar buna educaţie îi cere să o ducă la bun sfârşit şi – ca să nu pară nepoliticoasă – mai ia încă un roman la citit. A doua alegere, mai fericită, trezeşte în Regină o adevărată pasiune pentru lectură, iar îndatoririle sale oficiale încep să aibă de suferit, spre disperarea Casei Regale şi a Parlamentului. În timp ce Regina devorează carte după carte, de la Hardy la Brookner, Proust şi Samuel Beckett, întreg anturajul său conspiră frenetic pentru a pune capăt odiseei literare a Suveranei. Maiestatea Sa cochetează cu gândul de a deveni doar Alteţa Sa cititoare.

 „O capodoperă în miniatură – şi v-aş recomanda să petreceţi o seară ghemuiţi pe canapea cu ea în braţe.” – SUSAN HILL

Alan Bennett



ALAN BENNETT s-a născut în 1934 la Leeds. Este unul dintre cei mai îndrăgiţi şi apreciaţi umorişti britanici. Dramaturg, prozator, scenarist, actor, om de radio şi televiziune, cineast, numele său a devenit sinonim cu acea marcă specială de comic care este umorul britanic. Realizările sale au fost distinse cu numeroase premii prestigioase, atingând deja un statut asimilabil operelor clasice.

„Alan Bennett, cu combinaţia lui de spirit de observaţie incisiv şi subînţelesuri blânde, este probabil cel mai îndrăgit scriitor englez în viaţă.” – SUNDAY TELEGRAPH




2009-Bennett, Alan - Alteţa Sa cititoare (Ed. Leda)



* Editura LEDA, imprint al Grupului Editorial Corint

* Titlul original: THE UNCOMMON READER (© Forelake Ltd., 2007)

* Traducere din limba engleză şi note de SMARANDA CÂMPEANU

* Redactor: Mihnea Gafiţa

* Tehnoredactor: Cristina Aprodu

* Designul copertei: Iulian Frăţilă; fotografia copertei: istockphoto, crestock

* An apariţie: 2009

* ISBN 978-973-102-219-2




Iată acum şi un fragment de început al cărţii:

„Era seara banchetului de stat la Palatul Windsor, şi în timp ce preşedintele Franţei îşi lua în primire locul lângă Maiestatea Sa, familia regală se încolona în spatele lor, iar întreg cortegiul se punea încet în mişcare şi intra în Salonul Waterloo.

– Acum că nu ne mai deranjează nimeni, a spus Regina zâmbind în stânga şi în dreapta în timp ce înaintau graţios prin mulţimea plină de fast, de multă vreme voiam să vă întreb despre scriitorul Jean Genet.

– Ah, a răspuns preşedintele. Oui.

Preţ de câteva momente, cât s-au intonat La Marseillaise şi imnul naţional, procesiunea s-a oprit, însă când şi-au ocupat locurile, Maiestatea Sa s-a întors către preşedinte şi a reluat discuţia.

– Homosexual şi puşcăriaş, asta se spune despre el, dar a fost oare un personaj chiar atât de rău pe cât a fost înfăţişat? Sau, mai exact, – a continuat ea ridicând lingura de supă – a fost chiar atât de bun?

Cum nu fusese informat în privinţa acestui dramaturg şi romancier suferind de calviţie, preşedintele l-a căutat disperat din priviri pe ministrul Culturii. Însă cea care deţinea acest portofoliu tocmai era reţinută de Arhiepiscopul de Canterbury.

– Jean Genet, a repetat Regina binevoitoare. Vous le connaissez?

Bien sûr, a răspuns preşedintele.

Il m’interesse, a spus Regina.

Vraiment? Preşedintele a lăsat lingura jos. Avea să fie o seară lungă.”

Caricatură de Patrick Blower - Evening Standard, 11 Nov 2002

Al doilea volum este semnat de Sue Townsend. Iată subiectul:

SUE TOWNSEND – REGINA ŞI CU MINE

 Visul cel mai răspândit printre englezi este acela de a lua ceaiul cu Regina. Dar ce s-ar întâmpla cu Familia Regală dacă britanicii ar hotărî dintr-odată că nu mai au nevoie de ea?

„Nu am bani, British Telecom mă ameninţă cu deconectarea, mama mea crede că trăieşte în 1953, soţul meu e pe cale să moară de inaniţie, fiica mea a început o relaţie cu ajustorul de covoare, fiul meu trebuie să se prezinte joi la tribunal şi câinele meu are purici…” Iată cum îşi descrie situaţia Elizabeth Windsor, fosta Regină a Angliei.

După alegerile generale, „revoluţia republicană” forţează Familia Regală să părăsească Palatul Buckingham şi să se mute într-o sărmană locuinţă socială, în mijlocul oamenilor de rând. Dar stoica Regină, pretenţiosul Prinţ Philip, timida Diana, seriosul Charles, vajnica Anne, eleganta Margaret şi blânda Regină Mamă se vor descurca şi vor ieşi cu demnitate din această poveste incredibilă, plină de umor englezesc sută la sută.

„Un haz nebun.” – SUNDAY TELEGRAPH

 „Captivantă, spumoasă, ironică, tandră, isteaţă, plină de haz… râzi în hohote şi nu o poţi lăsa din mână.” – DAILY TELEGRAPH

Regina Angliei, nevoită să aleagă între două deserturi!

SUE TOWNSEND s-a născut în anul 1946, la Leicester, în Marea Britanie. La vârsta de cincisprezece ani a abandonat şcoala, şi după slujbe diverse, s-a alăturat unui grup de scriitori de la Teatrul Phoenix, din oraşul natal. Şi-a început cariera de scriitoare, după ce în 1981 a câştigat Thames Television Playwright Award, pentru piesa Womberang. Este autoarea mai multor romane, piese de teatru şi scenarii, devenind celebră pentru cărţile din seria Adrian Mole, care au fost adaptate pentru radio, televiziune şi teatru şi care i-au adus titlul de cel mai vândut autor britanic al anilor ’80. În 2007, i-au fost conferite James Joyce Award de către Societatea Istorică şi Literară a Colegiului Universitar din Dublin şi două doctorate onorifice din partea Universităţilor Leicester şi Loughborough. Începând cu 2001, a orbit treptat, ca urmare a unui diabet în formă agresivă.

2009-Townsend, Sue - Regina şi cu mine (Ed. Leda)





* Editura LEDA, imprint al Grupului Editorial Corint

* Titlul original: THE QUEEN AND I (© Sue Townsend, 1992)

* Traducere din limba engleză şi note de NADINE VLĂDESCU

* Redactor: Daria Bârsan

* Tehnoredactor: Mihaela Ciufu

* Ilustraţia copertei: Sarah Gibb c/o, The Artworks

* An apariţie: 2009

* ISBN 978-973-102-212-3





Fragment de început:

 „1.- CAPUL ÎNCORONAT NU ŞTIE TIHNĂ1

 Regina stătea în pat şi se uita la televizor cu Harris. Era noaptea alegerilor, joi, 9 aprilie 1992, ora 11:20. Harris căscă, arătându-şi dinţii ascuţiţi şi limba de un roşu-maroniu.

– Te plictisesc alegerile, dragule? îl întrebă Regina, mângâindu-l pe spate.

Harris lătră către televizor, pe ecranul căruia omuleţi cu jobene, generaţi pe calculator, ţopăiau în sus şi-n jos. Regina îi privi un timp nedumerită şi amuzată, până-şi dădu seama că omuleţii roşii, albaştri şi portocalii reprezentau componenţa actuală a Camerei Comunelor. În faţa lor, un bărbat înalt îşi agita mâinile şi dădea din gură despre acurateţea sondajelor de opinie şi despre posibilitatea ca, în urma votului, nici un partid să nu întrunească majoritatea parlamentară. Regina se întinse după telecomandă şi dădu sonorul mai încet. Îşi aminti că, mai devreme în ziua aceea, o secretară îi înmânase un articol decupat dintr-un ziar conservator, spunându-i: „S-ar putea să vă distreze, Maiestate.”

Şi chiar o distrase. Un mediu angajat de ziar pretinsese că intrase în contact cu Stalin, Hitler şi Genghis-Han, şi toţi trei îl asiguraseră că, dacă ar fi avut ocazia, ar fi alergat la urne şi ar fi votat cu laburiştii. Regina îi arătase articolul lui Philip la cină, dar el nu gustase gluma.

Harris scoase un mârâit înfundat, sări din pat şi se îndreptă, legănându-se, spre televizor. Era ora 11:25. Harris lătră furios spre ecran, atunci când se anunţă rezultatul voturilor din Basildon2. Regina se întinse pe pernele de in apretat şi se întrebă cine avea să-i sărute mâna în după-amiaza următoare: drăguţul de John Major sau încântatorul de Neil Kinnock. Nu avea o preferinţă anume. Amândoi liderii de partid sprijineau făţiş monarhia şi nici unul nu era doamna Thatcher, cu privirea ei tăioasă şi vocea răguşită care o enervaseră pe Regină la întâlnirile lor de fiecare marţi după-amiază. Regina se întrebă dacă avea să vină vreodată ziua când un prim-ministru învingător nu va fi în favoarea monarhiei.

Omuleţii generaţi pe calculator dispărură de pe ecran, fiind înlocuiţi din nou de politicieni nervoşi cărora li se puneau întrebări, aşa că Harris îşi pierdu interesul şi sări înapoi în pat. După ce se învârti o dată în jurul cozii, se cuibări în moliciunea pufoasă a cuverturii. Regina întinse mâna şi-l mângâie de noapte bună. Îşi scoase ochelarii, apăsă butonul off al telecomenzii şi rămase întinsă în întuneric, aşteptând să o ia somnul. Grijile legate de familie îi năvăliră în minte. Regina murmură rugăciunea pe care Crawfie, guvernanta sa, o învăţase cu mai bine de şaizeci de ani în urmă:

De-ar fi să mor până în zori,

Rogu-te, Doamne,

La tine sufletu-mi să-l zbori.

Chiar înainte să adoarmă, Regina se întrebă ce s-ar întâmpla cu ea şi cu familia ei dacă ar ieşi victorios un guvern republican; acesta era coşmarul Reginei.”

 [1 Trimitere la monologul lui Henric al IV-lea din piesa Henric al IV-lea de William Shakespeare, partea a doua, actul III, scena I (William Shakespeare, Opere complete, Editura Univers, Bucureşti, 1985, traducere de Leon Leviţchi).

2 Localitate din ţinutul Essex, Anglia, al cărei corp electoral este considerat un barometru al opiniei publice în alegerile generale din Marea Britanie (din 1974, rezultatele obţinute în circumscripţia respectivă au coincis cu cele ale alegerilor generale).]

Caricatură de Dave Gaskill - The Sun, 22 Apr 1999

În fine, ultima carte despre un posibil viitor alternativ al familiei regale britanice poartă de asemenea semnătura lui Sue Townsend, care pare să fi făcut o pasiune din acest subiect. Despre ce este vorba? Ia fiţi atenţi…

SUE TOWNSEND – REGINA CAMILLA

„Dragul meu Charles,

În această dimineaţă, la ora 9:30, am abdicat din poziţia mea de Regină a Angliei, a Commonwealth-ului etc., etc., etc….

 Cu drag, Mami

P.S.: Azi se ridică gunoiul.

P.P.S.: Toată dragostea mea Reginei Camilla”

 De treisprezece ani, în vreme ce Anglia devine un loc din ce în ce mai trist, Prinţul Charles îşi duce viaţa liniştit într-o locuinţă socială de pe Domeniul Florilor (devenit acum Zona de Excludere „Florilor”), împreună cu dragostea vieţii lui, Camilla. Aici se dedică pasiunilor sale – grădinăritul şi creşterea găinilor -, în timp ce Camilla îşi petrece zilele făcând cât mai puţin cu putinţă, alături de vecinii lor certaţi cu legea. Dar în curând viaţa li se va schimba, căci două bătălii aprige se dezlănţuie – una pentru Coroană, alta pentru drepturile populaţiei canine din regat, condusă de însuşi Harris, năbădăiosul corgi al Reginei.

Sue Townsend



„Nu există roman de Sue Townsend care să nu amuze…, fanii vor zâmbi la fiecare pagină.” – SUNDAY TIMES

„Townsend este unul dintre cei mai talentaţi umorişti pe care-i avem azi…” – THE TIMES

„Townsend a ridicat o oglindă în faţa naţiunii şi ne-a făcut să ne simţim fericiţi când râdem de ceea ce vedem în ea.” – SUNDAY TELEGRAPH

2010-Townsend, Sue - Regina Camilla (Ed. Leda)







* Editura LEDA, imprint al Grupului Editorial Corint

* Titlul original: QUEEN CAMILLA (© Sue Townsend, 2006)

* Traducere din limba engleză de ANA PETRESCU

* Redactor: Mirella Acsente

* Tehnoredactor: Mihaela Ciufu

* Ilustraţia copertei: Sarah Gibb

* An apariţie: 2010

* ISBN 978-973-102-102-7






Paginile de început ale cărţii:

„Camilla, Ducesă de Cornwall, stătea fumând o ţigară ieftină în pragul uşii din spate a casei cu numărul 16 din Hell Close. Era o după-amiază rece, de sfârşit de vară. Din când în când, se întorcea să-l privească pe soţul ei, Charles, Prinţul de Wales, cum zăngănea vasele de la prânz într-un lighean roşu pe care îl cumpărase dintr-un impuls în dimineaţa aceea de la magazinul „Orice produs, o liră”. Cărase lighenul acasă şi i-l oferise ca şi cum ar fi fost un preţios artefact religios, furat dintr-un oraş jefuit.
În timp ce-l privea frecând la o sosieră Doulton, Camilla se gândea la cât de puţin îi trebuia ca să fie fericit, şi îl întrebă:
– Eşti fericit, dragule?
Vocea îi era aspră din cauza anilor de fumat, la care se mai adăuga şi faptul că stătuse trează jumătate de noapte râzând şi vorbind cu vecinii ei de alături, Beverley şi Vince Threadgold.
Vince, o sosie a lui Elvis în vârstă de cincizeci şi cinci de ani, îi distrase pe Camilla şi pe Charles cu poveştile sale teribil de amuzante despre Wormwood Scrubs. Charles spusese: „Închisoarea pare destul de plăcută în comparaţie cu Şcoala Gordonstoun, unde adeseori mă trezeam noaptea şi îmi găseam patul îngust de fier şi păturile aspre acoperite de un strat subţire de zăpadă din cauza geamurilor deschise ale dormitorului.”
Beverley, o femeie cu oase mari, cu părul de culoarea şi textura paielor, remarcă: „Ai fost al naibii de norocos s-ai o pătură. Eu mă-nveleam cu mantaua lu’ taică-miu.”
Charles păru atât de trist încât râsul încetă, până când Camilla zise: „Înveseleşte-te, dragă, şi mai toarnă-ne din deliciosul tău vin de napi.”
După alte câteva pahare, Charles îşi reveni şi intră în rolul lui obişnuit de la petreceri, un număr Goon prelungit, în care el era Fred şi o forţa pe Camilla să fie Gladys. Cei doi Threadgold urmăriră cu feţe de piatră improvizaţia şi se bucurară când vecinii lor regali plecară, clătinându-se, spre patul lor de acasă.”

Caricatură de Charles Griffin - Daily Mirror, 04 Oct 1994

Cam astea sunt apariţiile LEDA pe care nu cred că le-aţi prea băgat în seamă până  acum. Şi, credeţi-mă, merită toţi banii! Dacă vreţi să vă distraţi copios, să aveţi câteva ore de umor englezesc, relaxare şi încântare, puteţi începe cu oricare dintre cele trei titluri. O să-mi mulţumiţi mai târziu, aveţi cuvântul meu…

Până atunci, vă pun şi eu o întrebare-test: cine, dintre cei doi bărbaţi ai familiei regale din fotografiile de mai jos, va fi viitorul rege ale Marii Britanii?

P.S. : Dacă daţi un clic aici, veţi putea vedea programul lansărilor Grupului editorial CORINT la Bookfest 2011, în care este implicat şi clanul Ghidovenilor, duminică, de la orele 12. Vă aşteptăm cu drag!

Anunțuri