Există un adevăr pe care îl auzisem, îl știam, dar nu-l verificasem pe propria-mi piele până acum, deși lucrez în mass-media de peste 20 de ani: tot ceea ce  nu are legătură cu scandalul, sexul sau bârfa nu vinde o publicație sau orice alt produs media, oricât de bine te-ai strădui să-l faci! Cum, nu avem chiar nici o șansă pentru ca lucrurile să stea altfel? Răspuns: chiar nu!

De aici pornind, m-am gândit: oare s-o găsi ceva interesant pentru public în ceea ce mi s-a întâmplat în ultimele zile? Răspunsul meu este: DA!

Să începem cu ceea ce nu m-aș sfii să denumesc

UN EVENIMENT EXCEPȚIONAL !!!

Lansarea colecției „PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ” (Editura ALDO PRESS – București)

Colecția „Premiul Nobel pentru literatură”

Evenimentul s-a desfășurat joi, 14 aprilie 2011, la librăria „Mihai Eminescu” din capitală (mai precis la ceea ce a mai rămas din această faimoasă „marcă depusă” a lumii cărții din România, fapt pe care nu pot decât să-l deplâng, dar cui îi pasă? În nici un caz Centrului de Librării București, care în ultimii ani a lăsat să dispară o serie de locații devenite de-a dreptul legendare nu numai pentru bucureșteni, ci pentru iubitorii de carte din întreaga țară. Dar asta – nu-i așa? – este întotdeauna o altă poveste!).

Iată mai jos câteva fotografii de la acest eveniment, din nefericire programat la o oră absolut sinucigașă într-un București care nu se poate mobiliza nici la alegerile  generale, darămite la o lansare de carte!

En attendant... Henryk Sienkiewics (sic !)

Cum vă spuneam, clanul Ghidovenilor este mereu prezent la fața locului, chiar dacă nu prin boșorogul său șef, moshulsf. Așa că dacă aveți aceste imagini de la fața locului se cuvine să-i mulțumiți Băbuței SF, cel mai tare fotograf din familie (de fapt și singurul, dar ea nu trebuie să știe asta!). Ca urmare, furăm (cu accent pe u, nu pe ă!!!) la fața locului și – vorba unui neprețuit prieten într-ale SF-ului – „iată ce-am aflat”:

La microfon, reprezentanta librăriei „Mihai Eminescu”

Colecția „Premiul NOBEL pentru literatură” inițiată de Editura ALDO PRESS, prin neobositul scriitor SORIN ȘTEFĂNESCU, patronul său, (omul căruia îi datorăm aducerea în premieră pe piața editorială românească – în anii 90 – a celebrului scriitor francez de science fiction Serge Brussolo), este un proiect de o maximă ambiție, început acum patru ani! Imaginați-vă că ar fi vorba ( dacă dă Dumnezeu și lucrurile merg cum trebuie!) de vreo sută de… nici nu știu cum să le spun: volume? Nu e cazul pentru că „pachetul” (alt termen nefericit, dar pentru care n-am găsit nici un înlocuitor potrivit!)  pe care îl veți cumpăra cuprinde exact ceea ce puteți descifra pe flyerul arătat la începutul acestui articol. Antologii? Nu cred că e bine nici așa, pentru că – deși fiecare „pachet” cuprinde mai multe cărți în format .pdf pe CD-ul „din dotare”, nu va reuși niciodată să ofere o imagine completă asupra autorului aflat în discuție (de fapt, editorul nici nu și-a propus acest lucru, fapt care mi se pare extrem de înțelept: nu toți ne putem substitui Bibliotecii Naționale, plus că dacă vrem cu orice preț un lucru, trebuie să mai și alergăm după el :-). Abia atunci gustul victoriei va fi complet!)

Timidă, dar simpatică - Oana Stănescu (ALDO PRESS)

Dacă v-ați uitat cu atenție la prima poză din acest articol, în josul acesteia ați observat – cred – o serie de parteneri media de prestigiu: TVR Cultural, ziarul România Liberă, librăria Mihai Eminescu, plus… cine credeați, de mă înfoi eu în pene precum un curcan înainte de ziua de Thanksgiving? Evident, RADIO ROMÂNIA CULTURAL !!! Ca să vă dovedesc faptul că nu bat câmpii, iată fotografia următoare:

Corina Negrea (Radio România Cultural)

Dacă vreți să aflați cine este colega mea de redacție, Corina Negrea, dați un click aici. Iar dacă vreți să aflați care este legătura dintre inițiativa editurii ALDO PRESS și Radio România Cultural, dați un click și pe-aici. Colaborarea dintre cele două entități culturale se anunță de lungă durată, așa că nu-mi rămâne decât să le doresc succes. Eu, unul, o voi urmări cu deosebit interes.

La lansarea primului volum din colecția „Premiul NOBEL pentru literatură” a mai luat cuvântul și domnul Vasile Dumitru Fulger, colaborator de bază al Editurii ALDO PRESS, care i-a publicat două cărți extrem de interesante, despre care va fi vorba în continuare. Evident, după ce veți vedea poza…

Vasile Dumitru Fulger

Vasile Dumitru Fulger - „Spioni în sutană” (Ed. ALDO PRESS)

Domnia sa este autorul unor cărți extrem de interesante, dintre care am ales să vă prezint aici doar două titluri. Coperta primului o aveți în dreapta.

Iată și prezentarea volumului, făcută de către editor:

« Spionul este perceput, adesea, ca un personaj romantic, învăluit în mister, despre care se fabulează mult, iar probe palpabile cu privire la îndeletnicirea sa sunt greu de descoperit.

În volumul de față, Vasile Dumitru Fulger oferă o privire de ansamblu asupra acelor personaje despre care nu ne-am fi închipuit niciodată c-ar face parte din servicii informative: oamenii lui Dumnezeu!Ca fețe bisericești, totuși, purtătorii sutanelor (fie ei preoți, călugări, lideri spirituali etc.) se ascund, de fapt, mai ușor și nu sunt suspectați mai deloc (un exemplu grăitor este cel al lui Rasputin, călugărul scelerat, și el prezentat în acest volum). Ba mai mult, acțiunile lor sunt considerate a fi expresia cuvantului divin al lui Dumnezeu.

Suntem înconjurați, cel puțin în România, de știri monstruoase despre anumiți preoți: angrenați în activități ca prostituția sau luarea de mită, oamenii lui Dumnezeu sunt priviți cu furie sau scârbă de către mireni. Această carte vine parcă pentru a întări această imagine negativă. Pe deasupra, acțiunile care le sunt reproșate preoților sunt parcă și mai grave. Spionajul a fost întotdeauna legat de politică. Ei bine, oamenii bisericii se amestecă, se pare, prea mult în politic, uitând sau lăsând pe planul al doilea spiritualitatea.Fața dublă a clerului de pretutindeni este un motor care declanșează în autor dorința de a se aventura și spre alte subiecte: femeile (mistice și credule) folosite în cadrul spionajului, ca aghiotanți de nădejde sau lecții de istorie, autorul scoțând în evidență deciziile de circumstanță ale liderilor diferitelor țări, angrenați în lupte de culise.

Volumul de față se bazează pe zeci de documente, autorul prezentând unele articole din ziarele vremii care stau ca mărturii finale și nestrămutate ale rătăcirilor oamenilor Bisericii. »

Victor Dumitru Fulger - „Secția amazoanelor - File din istoria spionajului horthyst pe teritoriul României”

Cea de-a doua carte semnată de Vasile Dumitru Fulger pe care v-o oferă Editura ALDO PRESS se numește Secția amazoanelor – File din istoria spionajului horthyst pe teritoriul României. Prezentarea editurii sună astfel:

« SECȚIA AMAZOANELOR pătrunde în culisele spionajului maghiar, care avea și o secție de femei cu această denumire. Desigur, folosirea femeilor în activitatea de spionaj nu este o noutate. Prezenta carte a lui Vasile Dumitru Fulger este de natură să-i pună în gardă pe oamenii cu responsabilități din Statul Român, în brațele cărora pot fi aruncate femei frumoase, bine pregătite pentru a-i influența să acționeze în conformitate cu interesele revizioniștilor sau pentru a obține date și informații care să fie transmise Centralei de spionaj din Budapesta. »

Hmm! Conform prezentării, „oamenii cu responsabilități din Statul Român”  par a fi mereu cu pantalonii în vine… Acuma, problema este tot aia veche, moștenită de la strămoșii noștri romani: qui prodest?

Și pentru că în această noapte m-am săturat de cât de prost merge WordPress-ul (mi-au trebuit vreo 5 ore ca să pot scrie ceea ce ați văzut mai sus!!!), mă opresc aici, deși aș mai fi avut de adăugat destule lucruri interesante. Asta e, nimeni nu-i profet în țara lui, mai ales când se cheamă România!  Deși, dacă stau să mă gândesc bine, ăștia de la WordPress parcă nu erau români… Sau erau? Sau au devenit? Sau vor deveni? Curat mister, coane! Pe mâine!

*****

LATER EDIT: Sper ca WordPress-ul să-și fi revenit, ca să pot încheia și eu acest articol…

Vă spuneam că atunci când veți lua decizia să cumpărați produsul propus de editura ALDO PRESS sub numele de Henryk Sienkiewics – Premiul Nobel pentru literatură 1905, veți primi un set multimedia, care cuprinde: „1. Pan Wolodowski – roman (ediție lux cartonat legat, folio gold; 2. Biografia, Bibliografia și cuvântarea de acordare a Premiului Nobel pentru Literatură 1905 (full color media print); 3. Flyer Meniu banchet Premiul Nobel 1905; 4. CD cu 3 romane în limba română (e-book pdf): QUO VADIS, PAN WOLODOWSKI, HANIA; 5. Flyer (abonare colecție); 6. Cutie cadou Premium (folio gold emboss)”. Am citat din fluturașul de prezentare a pachetului, pe care-l puteți vedea în imaginile de mai jos:

„Pachetul” complet Henryk Sienkiewicz - Foto 1

„Pachetul” complet Henryk Sienkiewicz - Foto 2

Ce mai găsiți în cutie, în afară de romanul amintit? Ca o pată de culoare, am să amintesc flyer-ul cu meniul servit la banchetul ceremoniei din 1905:

Meniul banchetului de la decernarea Premiului NOBEL pt. literatura (1905)

De asemenea, iată și discul cu romanele în format .pdf:

CD-ul cu alte volume în format .pdf de Henryk Sienkiewicz

Interesantă este și broșura cu biografia și bibliografia autorului, unde numele apare aproape în toate cazurile scris corect, Sienkiewicz, nu Sienkiewics. De altfel, într-o discuție purtată cu editorul am aflat că cel vinovat de „pocirea” numelui și a titlului romanului celui mai mare scriitor polonez din toate timpurile a fost deja concediat pentru incompetență, ceea ce mi se pare și normal atunci când o „comiți” la modul ăsta, până într-atât încât să pui în primejdie o inițiativă la care o întreagă editură a lucrat 4 ani!!! Nu e căderea mea să comentez calitatea personalului din diverse instituții culturale, dar parcă prea a crescut numărul habarnagiilor din sistem… De multe ori este foarte greu să mai repari urmările „muncii” lor, lucru de care sper ca ALDO PRESS să treacă totuși cu bine, iar pe viitor să ne ofere niște cărți cu adevărat bine lucrate, căci de frumoase sunt frumoase!

Broșura biobiliografică Henryk Sienkiewicz

Următorul volum din serie este cel dedicat lui Sully Prudhomme, laureatul Premiului Nobel pentru literatură la prima sa ediție, în 1901. Colecția ar trebui să aibă un ritm de apariție de un set la fiecare două luni, până la ajungerea la zi, când va avea – desigur  – o singură apariție pe an. Până atunci însă e cale lungă! Să le dorim succes celor de la Editura ALDO PRESS, în inițiativa lor mai mult decât curajoasă. Pentru că au mare, mare nevoie de el…

P.S. : Dacă vreți să știți mai multe despre Premiul NOBEL pentru literatură, aruncați o privire aici și aici

P.S. 2: Și dacă vreți să știți de ce tot apar la articolul de față urări de „la mulți ani”, deși n-aș fi vrut să vă spun, am s-o fac totuși: astăzi, 19.04.2011, este ziua mea de naștere! Prilej cu care vă urez și eu, tuturor, viață lungă și liniștită, sănătate și – dacă se poate – belșug! Vă mulțumesc pentru atenția pe care o acordați blogului moshulsf

Anunțuri