Este foarte greu să vorbești în aceste zile despre Japonia, fără să nu ți se pună un nod în gât. Ceea ce se întâmplă acolo de o lună încoace, depășește orice închipuire din punct de vedere al suferinței umane, al încercărilor care testează măreția sau micimea unui popor ori ale unei națiuni,  cu implicații complet imprevizibile atât pentru Japonia, cât și pentru întreaga omenire. De aceea, folosindu-mă de arta unuia dintre fiii săi, nu pot spune decât atât:

13.03.2011 - STAND UP, JAPAN! (Afiș - © tokyogenso, prelucrare de Cristina Ghidoveanu)

Este greu să pătrunzi în mentalul colectiv al japonezilor, pentru a înțelege de ce această nație e atât de predispusă la acceptarea oricărui fel de catastrofe cu un firesc pe care europenii sau americanii, de pildă, nu-l vor putea înțelege în veci. De la Hiroshima încoace, conștiința locuitorilor Țării Soarelui Răsare a născut tot soiul de monștri, începând cu Godzilla și terminând cu creaturile diverse din filmele anime pe care le-am putut vedea și noi, în ultima vreme, pe micile ecrane din România. Există o magie a catastrofei, cel puțin la nivel artistic, pe care nimeni de pe lumea asta nu cred că o înțelege mai bine decât japonezii.  Indiferent cât de dure ar fi loviturile aplicate de realitate, spiritul artistic nipon va purta mereu amprenta noului început, al renașterii din cenușă (sau din dărâmături), oricare-ar fi prețul ce trebuie plătit…

tokyogenso - foto 1

Creatorul despre care vreau să vă vorbesc astăzi are numele de artist tokyogenso sau – câteodată – tokyo fantasy. Nu e nici o greșeală faptul că am scris totul cu litere mici. Așa își semnează blogul, lucrările de pe www.deviantart.com, așa este cunoscut ca autor de coperte la una dintre cele mai importante reviste liberale japoneze (să nu mă puneți să vă spun cum se cheamă, că habar n-am: e în limba japoneză!!!). Urmărindu-i blogul, care este exclusiv în limba natală, am descoperit două lucruri, și anume: 1) e foarte adevărată chestia aia cum că  japonez fără aparat foto nu există; și 2) în cele mai multe dintre cazuri, fotografiile pot spune despre un om mai mult decât cuvintele.

Ce am aflat, așadar, de pe blogul tânărului artist nipon, blog scris – cum spuneam – exclusiv cu ideogramele specifice limbii, dar – în același timp – plin de fotografii: că e blond, deși nu cred că e culoarea lui naturală (nu de alta, dar spuneți-mi câți japonezi blonzi ați văzut vreodată, indiferent de situație – realitate, film, pictură, fotografii etc.?), că-i plac mersul pe bicicletă, pescuitul, fotografiatul, excursiile – în Japonia și în străinătate -, sculptatul dovlecilor de Halloween, mașinile de epocă tunate (are o colecție de fotografii de gen absolut demențială, dacă aveți răbdare să-i parcurgeți paginile blogului – și sunt multe, multe! – veți fi pe deplin răsplătiți 🙂 ), că are un prieten la fel de efeminat ca și el ( mai mult nu îndrăznesc să-mi imaginez, dar nici nu cred că are rost), că e gurmand (sau gurmet? –  din fotografii nu reiese prea bine…), că (autor de lucrări de artă cu temă SF fiind) are ca animal de companie… ce credeți? (alo, domnu’ Assassin, se aude? 🙂 )  – o pisică, și încă una nemaipomenită, după cum puteți vedea și singuri.

Un prieten de neuitat (© tokyogenso)

Lucrul cel mai interesant legat de tânărul autor japonez este acela că în anii 2009-2010 a publicat o serie de lucrări de artă în care își imagina o Japonie post-apocaliptică, plină de ruine și vegetație, dar completă lipsită de oameni. Pornind de la fotografii reale și folosind tehnicile oferite de era computerelor, tokyogenso își imaginează cum ar arăta principalele zone din Tokyo (dar și din alte orașe, ca de exemplu Osaka), după un cataclism de o natură neprecizată. Aceste lucrări au făcut repede înconjurul globului, fiind preluate de o mulțime de site-uri și bloguri mai mult sau mai puțin specializate, dintre care cele mai interesante (și mai competente) mi s-au părut deviantart.com, www.michaeljohngrist.com, pinktentacle.com, sau bestbookmarks.net. De aici am și preluat, de altfel, majoritatea pozelor ce urmează.

Vă mărturisesc faptul că nu știu nimic despre aglomerarea urbană numită Tokyo, care acum tremură de frica centralei nucleare de la Fukushima. Nu cunosc nici cartierele sau principalele zone de interes din Tokyo sau din Osaka, așa că dacă unii dintre voi veți recunoaște în lucrările lui tokyogenso locuri și amintiri familiare, dar cu indicarea greșită a locației, vă rog nu trageți în pianist! Faceți în schimb precizările de rigoare, iar eu am să procedez imediat la schimbarea datelor eronate.

Și a venit momentul în care cuvintele trebuie să cedeze locul imaginilor…

Vă invit, prin urmare. să faceți cunoștință cu Japonia post-apocaliptică în viziunea lui tokyogenso!

Tokyo Tower (© tokyogenso)

Tokyo Monorail (© tokyogenso)

Tokyo - Unprecised Location (© tokyogenso)

Shinjuku Skyscraper (© tokyogenso)

Mode HAL iKO Building, Shinjuku or Shinjuku’s Cocoon Tower (© tokyogenso)

Shibuya Crossing - 109 Building, by day (© tokyogenso)

Shibuya Crossing - 109 Building, by night (© tokyogenso)

Yoyogi Station Platform (© tokyogenso)

Kabuki-za Theater, Ginza (© tokyogenso)

The Rainbow Bridge, from Odaiba (© tokyogenso)

Tokyo - Unprecised Location (© tokyogenso)

Hanayashiki Amusement Park, Asakusa (© tokyogenso)

„Manneken Pis” Statue, Hamamatsuchō Station (© tokyogenso)

McDonald's (© tokyogenso)

A Destructed Tokyo Street, Akihabara (© tokyogenso)

Sofmap, Akihabara (© tokyogenso)

Haneda Airport (© tokyogenso)

Ueno (© tokyogenso)

Tokyo Big Sight (© tokyogenso)

Shinjuku Station (© tokyogenso)

Unprecised Location (© tokyogenso)

Hato Bus (© tokyogenso)

Atât pentru prima parte… Restul lucrărilor și alte comentarii, mâine. Până atunci, pentru că astăzi se împlinește o lună de la tristele evenimente din 11 martie 2011, cu sufletul, cu mintea și în orice alt fel cu putință (vezi http://www.crucearosie.ro/proiecte/apel-pentru-japonia.html) fiți alături de cea mai curajoasă și  mai încercată nație a planetei. Cea care ne-a dăruit samuraii, haiku-urile, kimonoul, gheișele, mii de ani de istorie exemplară, cele mai bune mașini și cele cele mai bune calculatoare… Dar și cele mai frumoase exemple de solidaritate umană și de nerenunțare în fața stihiilor naturii. Pentru care, până la urmă, că ne convine sau nu, suntem singurii vinovați!

Pe mâine!

Anunțuri