Mărturisesc faptul că sunt un tip suficient de pedant încât să nu-mi placă faptul că trebuie să-mi schimb progamul în funcție de evenimente neprevăzute. Săptămâna aceasta, care ar fi trebuit să fie una festivă pentru blogul moshulsf.wordpress.com, a început pentru mine cu stângul. În loc să vorbesc despre subiecte pentru care m-am documentat zile în șir, uneori sacrificând și nopțile ca să am toate informațiile importante înainte de a scrie un articol, mă văd pur și simplu deturnat de la tot ceea ce crezusem până acum a fi adevărat, de o „cronică” a evenimentelor legate de Târgul de carte Final Frontier, recent desfășurat în București, la Muzeul Țăranului Român. Autoarea, o jună aspirantă într-ale jurnalisticii românești din toate timpurile, pe numele ei LAURA ZADUNAISCHI, reușește o performanță rarisimă chiar și în Românica noastră cea ponosită, adoratoare de manele, înjurătoare de reforme și – ca urmare a „înțelepciunii” celor aleși în fruntea bucatelor – moartă de foame! Bagă lumea în ceață într-o manieră care – dacă nu ține de inconștiență sau de necunoaștere –  înseamnă pur și simplu prostie curată! Știu că am folosit până acum un șir de cuvinte grele, dar cum n-am nici o jenă în a demasca impostorii, haideți să vă demonstrez „pe viu” (cu poze înfățisând porțiuni de site, adică), de ce este în stare amintita domnișoară.

Urmează așadar, FOTO 1, reprezentând 1/4 din totalul articolului postat pe Teen Age.ro.:

Teen Age Shit 1

Precizări utile pentru înțelegerea clasificării de tip „Shit 1”:

1. Târgul FINAL FRONTIER se află, chiar după spusele organizatorilor săi, la prima ediție, nu la a doua! Atât de greu să-i fi fost „autoarei” să facă o minimă documentare asupra subiectului???;

2. Antologia, care cuprinde „10 mari autori români de literatură SF” (aici, mă mir, chiar a nimerit-o!), nu a fost „realizată” de aceștia, ci de editorul Adrian Crăciun, așa cum scrie pe coperta I (vezi mai jos poza!);

Coperta I, „Steampunk” - Ed. Millennium Books, 2011

Mergem mai departe și vă reamintesc faptul că lucrăm „cu materialul clientului”! Dacă vreți să verificați autenticitatea „pozelor” folosite de noi la ilustrarea acestui post, vă recomand din toată inima să intrați pe adresa: http://www.teenpress.ro/review/steampunk-a-doua-revolutie-in-literatura-romaneasca-sf/ (Evident, coperta de la Steampunk. A doua revoluție nu se pune!) Felicitări, oricum, fotoreporterului Roxana Leocovici, care a făcut o treabă foarte bună, la nivel profesionist!

Urmează, cum vă așteptați probabil, Foto 2:

Teen Age Shit 2

Precizări utile pentru înțelegerea clasificării de tip „Shit 2”:

1. Editura Millennium Books a vorbit despre editarea în România a mai multor antologii tematice pe subiecte diferite, dar nu a mai multor antologii de tip Steampunk! Cine a înțeles altceva, n-are decât să intre aici

2. Întâmplător, cum pot constata toți cei ce au avut curiozitatea să deschidă măcar antologia cu pricina, la pagina unde este trecut „Cuprinsul”, prefața nu e semnată de directorul editurii Millennium Books. Vom acorda un premiu constând dintr-un exemplar al cărții sus-menționate celui care SE VA OSTENI, MĂCAR, S-O DESCHIDĂ ȘI SĂ NE COMUNICE ȘI NOUĂ CUPRINSUL!!! Vă anunț de pe acum că nu trebuie decât să trimiteți un e-mail pe adresa moshul.sf@gmail.com cu toate datele cerute, și primul venit va fi primul servit, exemplarul dvs. fiind unul în țiplă, așa cum l-a făcut mama lui din tipografie! Sau putem obține autografe de la toți autorii, la alegere, dar atunci nu va mai fi în țiplă… Oricum, nu ezitați, totul e la vedere și pe bune!

3. Când steampunk-ul va fi „un subgen al literaturii fantastice, lansat în America în 1979”, atunci și Dostoievski va fi un mare autor de romane tip „Sandra Brown”, iar Isaac Asimov va fi cel mai mare autor de cărți despre bucătărie din America (deși, la cât a scris Marele Biochimist, nu m-ar mira s-o fi făcut și pe-asta, iar noi habar să n-avem! Dumnezeu este însă cu cei îndrăzneți, adică de partea noastră, nu-i așa?)

4. „Perioada anilor ’80-’90 aduce și un alt subgen, cyberpunk-ul (dacă ne gândim la seria Star Wars)”!!!!!!!!!  Doamnelor și domnilor, după aproape 56 de ani de viață și peste 40 de ani de SF în spinare, credeți-mă că în fața acestei afirmații rostite „loud and clear” nu am replică. Sunt mut, împăiat, îmbălsămat, cum vreți să-i spuneți… Poate îi explicați dumneavoastră acestei… persoane, de ce n-ar mai trebui să abuzeze de timpul nostru, așa amărât cum e el. Sigur, există facultăți chiar și în prăpădita noastra de țărișoară, unde s-ar mai putea învăța câte ceva dacă ar mai exista vreo speranță, dar aici nu cred că este cazul… Și știți de ce? Din cauza alineatului de la numărul

5. „La noi din păcate aceste două subgenuri au fost mai mult aduse din afară, bestseller-uri traduse au ajuns pe rafturile noastre, deși am avut câțiva îndrăzneți și pe aici. Primul roman steampunk românesc a apărut în anii ’20, sub titlul de «Ber Căciulă»”. Acuma, ce să vă spun, dacă mă uit la frazele de dinainte, trebuie să rostesc și eu vreo două, trei, ori mai multe vorbe… Faptul că „din păcate” aceste două genuri au fost aduse mai mult din afară s-ar putea datora și ideii că acolo au fost inventate, iar rafturile noastre sunt destul de primitoare, nu-i așa?!? Că dacă nu, e nasol! Iacă o nouă ocazie pierdută de ai noștri românași! Pe de altă parte, calitatea de membru al curentelor steampunk sau cyberpunk se dovedește a fi o chestiune de rezistență underground, de disidență sau cum? Iar dacă există – sau au existat –  „câțiva îndrăzneți și aici” n-ar merita să-i cunoaștem și noi? Asta așa, ca să nu mai vorbim pe la colțuri… Deși, oricum, ideea de legătură între best-seller și raft mi se pare absolut fascinantă. Vreți o dovadă? Iat-o mai jos:

(CENZURAT DE ADMIN)

În plus, cine a fost cu adevărat la lansarea din 26 martie, știe că eu – fiind cel care l-a prezentat pentru prima oară publicului SF & F din România secolului XXI pe I.C.Vissaron – am spus că acesta e autorul primei cărți de tip steampunk din România, nu și autorul primului roman de acest gen. Mă miră însă faptul că – în calitate de „director al editurii Millennium Books” ce sunt ( că doar eu am scris prefața antologiei, nu-i așa?), n-am făcut cuvenitele rectificări, în așa fel încât să moară și proaspetele stele ale jurnalismului de necaz… Vă las pe dvs. să apreciați ambiguitatea frazei de mai înainte. Ghinion!!!

Mergem mai departe, la Foto 3:

Teen Age Shit 3

ATENȚIE!

Atât în prima fotografie din această postare cât și în a treia, sunt prezentate niște slide-uri folosite în interes privat, fără intenție de expunere colectivă cu foloase materiale, fapt ce ar contraveni flagrant legii copyright-ului! Dacă cineva chiar vrea să posteze pe site imagini provenite din acel slide-show ( iar autoarea „materialului” a făcut-o de două ori la rând, fără nici o jenă!!!), va trebui să vorbească mai întâi cu autorii respectivelor lucrări. Pentru informații care s-o scape de procese de orice fel, o rog să se mai intereseze, căci… cine caută găsește, vorba proverbului!

Să trecem însă la „conținutul” textului…

1. „În ceea ce privește steampunk-ul, acesta, spre deosebire de cel de-al doilea subgen literar, nu se axează pe energia cibernetică, ci pe forța aburilor. Acesta se încadrează în perioada victoriană engleză, perioada revoluției industriale totodată și a invențiilor.”

Fiind deja copleșit de „amploarea viziunii” creatoarei acestui „panseu”, mi-e greu să mai emit vreo judecată de orice fel.  Dar chiar și strivit sub povara nimicniciei mele de orice fel, la fel ca nevasta evreului înecată în Nil și care tot făcea gestul ăla semnificând „păduchiosule, păduchiosule!” nu pot să nu horcăi și eu  – în ultimele clipe de viață, căci după acest articol nu cred că voi mai rezista mult! – următoarele: „energie cibernetică”???; „perioadă victoriană engleză”??? (da’ de „perioada victoriană papuașă” ce ziceți?)???; invenții nu s-au făcut și în afara revoluției industriale? (meștere Gates, să trăiești să înflorești, că fără mata dracu’ mă lua în absența sculei ăsteia de unde scriu ce scriu acu’!). Cât despre Jules Vernes și H.G. Welles, ce să mai vorbim… Parfum curat! Vreți să știți de ce-am dispărut ultimele două zile de pe net? Vă spun eu… În afara obișnuitei vizitei săptămânale la Bebe, pe care-o fac pentru a ne pune de acord și a verifica ultimele noutăți menite să ne ajute în buna desfășurare a rubricii Bibliografia generală a ficțiunii speculative din România… bla-bla-bla, vizită care nu depășește de obicei 3-4 ore, să dea dracii (cum ar spune vecinul meu rrom de peste drum) dacă nu am încercat să aflu ce înseamnă cuvântul „steam” și în ce romane ale lui Jules Vernes și H.G. Welles apare „motorul cu aburi”!!! Aș! A fost de-a dreptul imposibil să mă lămuresc… Ce-am aflat în schimb, de până și Larousse-ul și Encyclopedia Britannica s-au făcut mici și s-au băgat sub masă? Păi, e suficient să citiți al doilea alineat din poza de mai sus…

Iar dacă nu v-a ajuns mai avem, spre final, și Foto 4!

La acest al patrulea „shit”, eu n-am să mă refer decât la poză. Căci textul nu cred că mai are nevoie de vreun comentariu…

Prin urmare: a) Mike, păcătosule, să-ți fie rușine că te gândești la ce a insinuat autoarea articolului (let say her name loud and clear): LAURA ZADUNAISCHI!!!!!!! (Asta numai în cazul în care știi ce-a insinuat, că nu vreau să mai am probleme prin tribunale!)

b) Ghidovene, să-ți fie rușine că te uiți după tize la a căror evoluție literară nu ai nici un merit. Plus că dacă te ridici și doamna îți dă un pumn, s-ar putea să rămână clanul Ghidovenilor fără urmași pe vecie (nu că asta ar mai conta cumva, zic unii talibani din SRSFF!!! :-))

c) Ștefano, soro, urmează îndemnul lui Lenin de România, pre numele său Alexandru Mironov: „Scrieți, măi băieți, numai scrieți!” (A nu se înțelege de aici că ești băiat. Dar, știi, așa vine vorba la români!) În cazul tău, nu poate fi decât cu folos…

d) Florin Pîtea („indiferent cum îmi scrieți numele”), de data asta n-a fost să fie cu un spam din alea care-ți plac ție. Până și don’șoara Laura cred că e ocupată. Evident, să scrie materiale din care iată ce-am aflat:

CONCLUZIE

1. Registrul glumeț: Bravo antologiei noastre, care i-a prilejuit lui Al. Ioan Cuza să apuce în sfârșit „mașinăriile” cu aburi, după circa 160 de ani! Deși mă gândesc la faptul că măcar o dată în viață o fi reușit și el să meargă cu trenul pe linia București-Giurgiu, inaugurată cam pe vremea domniei sale. Morala: Așteptați, așteptați, întotdeauna se va întâmpla ceva!!!

2. Registrul serios:  Măi, voi ăștia, scriitorii de SF, puneți c…l  la treabă. Dacă nu merge cu englezii, pe lumea asta mai există și: pakistanezi, eschimoși, bantu, aborigeni, americani (într-o mare varietate de modele), moldoveni din România, moldoveni din România II (puteți înțelege de-aici ce vreți, eu nu spun nimic mai mult!), olteni (vezi prietenii noștri de la cenaclul H. Coandă, câți or mai fi în viață! :-)), alți moldoveni,  de genul Codruț Răcoșan (Ave, frate, pentru cum ai știut să ții în frâu FNTSF-ul și afaceriștii de la Atlantykron)… Am uitat oare pe cineva? Îmi cer scuze, n-a fost cu intenție. A, pe ultima sută de metri se includ în competiție și băieții de la Suceava. Ăștia sunt „bucovineni” și dacă-i faci moldoveni, vei obține cam ce-am obținut eu la Eurocon-ul din 1993, în insula Jersey, când a-i spune unui scoțian (dar și unui localnic) că este englez, era echivalentul unei băgări în… (cenzurat de CNA, chit că n-are dreptul!).

3. Registrul tragic: Doamnelor și domnilor,

Registrul tragic este și cel mai nenorocit din tot acest articol. Pentru că asta ne implică pe noi, familia noastră și copiii noștri. Peste 20 de ani într-ale ziaristicii și aproape 40 de ani într-ale scrisului mă pot îndreptăți să spun ceea ce urmează:

Acest personaj, LAURA ZADUNAISCHI, este unul de-a dreptul sinistru. Și știți de ce? Nu pentru că-și expune idioțeniile cu atâta nonșalanță, ci pentru că este lăsată s-o facă! I s-a băgat în cap ideea că așa trebuie să fie ziaristul zilelor noastre, ca urmare așa se și comportă! Eu, personal, și cred că alături de mine sunt mulți alți oameni onești din presa românească, pentru care a fi „coleg” cu un asemenea specimen este o jignire mortală, refuzăm să acceptăm un asemenea „parteneriat”.  Prostia, incultura și lipsa de interes nu sunt elemente definitorii ale ziaristului român, dimpotrivă.  În România, o țară extrem de conservatoare, fie că ne place sau nu acest lucru, ideea că putem combate de foarte devreme transformarea unui tânăr ziarist într-un zombie este o iluzie. Îmi pare foarte rău că trebuie să spun acest lucru, dar Pulitzer-ul se acordă dincolo de ocean! Asta-i realitatea, chiar și pentru români…

Pe final, lansăm și noi o provocare…

Dacă domnișoara LAURA ZADUNAISCHI este convinsă de adevărul domniei sale, iar noi suntem toți niște proști care nu înțelegem ce ce se întâmplă  în jurul nostru, atunci sper că n-o deranjează să ne ofere și nouă o imagine a domniei sale, la rezoluție cât mai mare, ca s-o putem pune în cadrul de mai jos.

Don'șoară. don'șoară, dacă ai curaj, ne arăți și nouă a dumitale fețișoară?

Altminteri, va trebui să-i reamintim un vers al unui mare poet român, care – ce zicea el? –  suna cam așa:

„E UȘOR A SCRIE VERSURI, CÂND NIMIC NU AI A SPUNE…”

Și un ultim mesaj: Prieteni de la Teen Press, are you blind or somerthing else?

MoshulSF

Anunțuri