A trecut o lună… O lună de când a plecat dintre noi cel care a spus ce vedeți mai jos:

« Toţi avem o datorie faţă de cei de mâine şi de poimâine. »

ION HOBANA

Să-i dăm crezare, căci toată viața lui s-a ghidat după acest principiu. A influențat scriitori, traducători, oameni pasionați de literatură sau de OZN-uri, a modelat destine și conștiințe. A fost un mare MODEL, cum probabil nu vom mai avea niciodată în SF-ul românesc. Sau chiar dacă vom avea, nu-l vor putea egala. A fost un bun prieten, un bun sfătuitor, un element de echilibru într-o nișă a literaturii românești  sfâșiată de orgolii prostești, deseori gratuite și neîntemeiate, ca și de ambiții nemăsurate și de un spirit de gașcă mai ceva ca la mafioți. În această lume, plină de meschinării și jocuri de culise, Ion Hobana a fost „aristocratul science fiction-ului românesc”, cum îl numea într-un articol jurnalistul Traian Bădulescu.

Această postare ar fi trebuit să apară ieri, 22 martie. Din păcate, blocarea pentru câteva ore bune a platformei WordPress.com m-a împiedicat s-o fac atunci. De ce era important să fie atunci? (Nu spun că nu e bine și acum!) Pentru că m-am hotărât ca în fiecare lună de-acum încolo, în ziua de 22, să postez un fel de antologie a celor mai interesante și emoționante  articole, note, însemnări sau postări descoperite pe net, în reviste sau almanahuri, eventual în volume și prefețe, care să întregească imaginea Maestrului așa cum a fost ea percepută de cei care au scris în respectivele locuri.

Mă lasă rece profitorii apăruți în ultima perioadă, care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie în a îngroșa rândurile „prietenilor” (în visele lor, poate) ai lui Ion Hobana. Persoane care acum scriu pe bloguri de care n-a auzit nimeni (din rândurile fandomului SF, cel puțin), care țin comunicări în care citează aceleași veșnice comunicate de presă transmise cu „copy/paste” de la o agenție la alta, de la o publicație la alta, doar pentru că e de „bonton” să mai introduci și puțină cultură în marea de mizerii din care se fac audiențele, oameni care până mai ieri abia auziseră de numele Maestrului și-acum iată-i deveniți brusc exegeți sau comentatori ai operei și vieții lui Ion Hobana! E trist că există asemenea specimene, dar se pare că istoria literaturii este fatalmente condamnată să conțină și așa ceva. Prin urmare, cum spuneam, acțiunile lor mă lasă rece.

Mă voi ocupa însă, cu mare atenție, de acele mărturii, confesiuni sau comentarii scrise de prietenii adevărați ai lui Ion Hobana, de cei care chiar l-au cunoscut și l-au prețuit. Și care vor să-i păstreze memorie vie exact din motivul invocat de Maestru: « Toţi avem o datorie faţă de cei de mâine şi de poimâine. »

Să-i dăm pentru început cuvântul chiar Maestrului…

Ion Hobana, în intimitatea biroului său

«79 de ani nu e o vârstă rotundă, dar îmi oferă prilejul de a împărtăşi câteva gânduri celor care vor dori să le cunoască. Nu ostenesc să repet cât de importante au fost, pentru drumul meu spre scris, lecturile adolescenţei. După ce epuizasem biblioteca părintească, mi-am petrecut după-amiezi întregi în marea sală de lectură a Casei Naţionale „Stroe Belloescu” din Bârlad, oraş în care urmam cursurile prestigiosului Liceu „Gheorghe Roşca Codreanu”. Acolo se aflau, printre alte comori, „Călătoriile extraordinare” ale lui Jules Verne – şi a fost o dragoste la prima lectură. Un arc peste timp şi iată-mă în 1954 absolvind Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti cu prima lucrare de diplomă consacrată în ţara noastră literaturii ştiinţifico-fantastice, cum se numea atunci science fiction-ul. A fost o alegere inspirată de viul meu interes faţă de această ramură a literaturii, interes materializat mai târziu în cărţile de ficţiune şi de exegeză pe care le-am scris, rânduite pe raftul de sus al uneia dintre bibliotecile mele. La sfârşitul anului trecut am avut bucuria de a vedea tipărită ediţia definitivă a prozelor mele SF, intitulată Timp pentru dragoste. Iar acum definitivez o carte de mai mari dimensiuni, la care am lucrat cu intermitenţă peste un deceniu: o istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică, de la începuturi până la 1900.

Nu voi trece sub tăcere o altă zonă de largă audienţă asupra căreia mă aplec de peste 40 de ani. În 2007 am publicat o a treia ediţie, revăzută şi adăugită, a volumului Enigme pe cerul istoriei, iar în 2008, Incidentul Roswell. Noi mărturii şi controverse. Bine primite la lansările din Bucureşti şi din provincie, ele nu pot fi găsite în librării din pricina inexplicabilului dezinteres al managerului editurii. Şi, cum nu le-am scris ca să zacă nu ştiu pe unde, voi reveni asupra acestei chestiuni.

Aş vrea să-mi spun cuvântul şi în legătură cu o celebră zicere a unei celebrităţi. Edison afirma că „Geniul constă în unu la sută inspiraţie şi nouăzeci şi nouă la sută transpiraţie”. Mi s-a părut totdeauna că proporţia este nedreaptă. Trecând pe tărâmul literelor, cred că talentul şi cultivarea lui prin cunoaştere contribuie în părţi cvasiegale la succesul unei opere. Nu mă gândesc numai la cunoaşterea creaţiilor artistice anterioare, ci la tot ceea ce reprezintă orizontul omului contemporan. Vechea despărţire între cele două culturi, umanistă şi ştiinţifică, n-ar mai trebui să fiinţeze astăzi, când lumea nu mai poate fi înţeleasă dacă nu încerci să te ţii la curent cu mersul pătrunderii în micul şi marele univers, dar şi cu primejdiile ivite în prejma noastră. »

ION HOBANA – Toţi avem o datorie faţă de cei de mâine şi de poimâine (25 ianuarie 2010)
(http://www.jurnalul.ro/caleidoscop/calendar/)

Ion Hobana la Colocviul internațional „Jules Verne dans les Carpathes”(Cluj, 2005) (© foto - Corina Moldovan)

« L-am  cunoscut pe Ion Hobana în 2005, când a venit ca invitat de onoare la colocviul „Jules Verne în Carpați”, pe care l-am organizat la Universitate. Dincolo de conferința inaugurală pe care a susținut-o în Aula Magna a Universității și de lansarea de carte la Biblioteca Academiei, Ion Hobana, omul, m-a cucerit. Eram într-o perioda foarte proastă a vieții mele, îmi murise tatăl. Dânsul trecuse deja prin doliul pierderii soției. Acum, la cald, când am aflat că nu mai e printre noi, două, trei imagini din minte și din suflet vor rămâne acolo, până voi muri și eu: – pe o bancă, în fața Catedralei din Alba Iulia, eu plângând după tata, Ion Hobana ținându-mă pe după umeri; – urcând înspre Castelul din Carpați, pe care l-am redescoperit, cu cartea în mână, la Râu de Mori; – într-un balansoar, la focul de tabără din aceeași excursie.
Ion Hobana a fost UN DOMN, îi mulțumesc că m-a ascultat, m-a ajutat. Îi mulțumesc pentru cuvintele frumoase de sărbători.
Dumnezeu să-l odihnească! »

CORINA MOLDOVAN, Amintiri cu Ion Hobana (Miercuri, februarie 23, 2011)

(http://lejournaldecorina.blogspot.com)

Ion Hobana într-un moment de respiro la Colocviul din 2005 (© foto - Corina Moldovan)

« Ion Hobana a împlinit 80 de ani pe 25 ianuarie 2011. Ce poţi să scrii despre Ion Hobana într-un număr fix de semne tipografice – oricare ar fi acel număr – şi să rămîi cu conştiiinţa că ai spus tot ce era de spus?

Aşa cum domnia sa a scris despre H.G. Wells şi despre Jules Verne, cu siguranţă se va găsi cîndva cineva care să scrie o carte şi despre viaţa şi opera lui Ion Hobana. Sînt convins că vor fi mai mulţi cei care vor scrie, pentru că omul şi-a folosit cei 80 de ani cu sîrg.
Ion Hobana are în spate o operă vastă, manifestîndu-se în mai multe direcţii spre care l-au împins curiozitatea, talentul şi o putere de muncă extraordinară. (…)

Adică sînt 80 de ani trăiţi şi munciţi, toate lucrurile astea constituind ceea ce se cheamă o carieră de excepţie. Şi o viaţă dedicată literaturii SF, de la teza de licenţă (prima din România, dedicată sefeului) pînă la miile de pagini scrise despre Jules Verne şi la cele scrise despre H.G. Wells, cei doi întemeietori ai sefeului modern, sau pînă la creaţia originală, a cărei chintesenţă o constituie recentul volum Timp pentru dragoste (2009), alcătuit din „Douăsprezece povestiri SF în dulcele stil clasic“, despre care am scris undeva: „Povestirile lui Ion Hobana, citite acum, sînt ca acel parfum pe care, cu siguranţă, mulţi dintre noi l-au simţit cîndva în diverse case şi pe care, din cînd în cînd, îl simt pe stradă, deşi parfumul cu pricina nu se mai produce de mult, dar iată, cineva e în posesia, poate, a ultimului flacon de pe Pămînt“… sau pînă la cel mai proaspăt volum publicat, Peste o sută şi o mie de ani. O istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică până la 1900 (2010), încununarea unei munci istovitoare (şi izbăvitoare, aş zice, aşa cum este orice proiect grandios dus la bun sfîrşit).

Cum spuneam, despre viaţa şi opera lui Ion Hobana se vor găsi alţii care să scrie cărţi. Ce-aş putea eu să mai adaug la aceste modeste rînduri omagiale ar putea fi cîte ceva despre partea „civilă“ a personalităţii lui Ion Hobana, despre partea văzută a omului. Mi-e deopotrivă uşor şi greu să fac asta, uşor pentru că am avut ocazia să-l cunosc personal, să particip la adunări publice (cenacluri, lansări de carte, premieri) împreună sau în public, ca spectator, greu pentru că sînt convins că n-am văzut tot ce era de văzut, că n-am intuit tot ce era de intuit despre o personalitate uriaşă, care copleşeşte chiar şi atunci cînd stă într-un fotoliu, nu zice nimic, ci doar priveşte lumea din încăpere. Ion Hobana emană ceva, există o aură acolo, există ceva mai mult de o jumătate de metru de jur-împrejur impregnat cu personalitatea proprie, aşa cum o are fiecare om, la Ion Hobana aura aceasta ia în stăpînire locul întreg. Dacă ţi se spune „maestrul e în sală“, nici nu e nevoie să-l fi cunoscut vreodată, nici nu e nevoie să-i fi văzut fotografia sau să-l fi văzut într-una dintre numeroasele apariţii televizate, ajunge să faci o tură cu privirea prin sală şi vei şti cu siguranţă cine este maestrul. Pentru că Ion Hobana are o eleganţă a ţinutei pe care n-am mai văzut-o la nimeni, pentru că simpla lui prezenţă impune un anume comportament celorlalţi şi asta se vede cu ochiul liber. »

MICHAEL HAULICĂ, Ion Hobana la 80 de ani

(Fantasy & Science Fiction, OBSERVATOR CULTURAL, nr.563, 18.02.2011)

Lansarea cărții „Incidentul Roswell” (17 febr. 2009). Pe lângă Ion Hobana, sunt prezenți Emil Străinu, Dan D. Farcaș și Al. Mironov

« L’écrivain roumain Ion Hobana est mort mardi, 22 février, à l’âge de 80 ans. Grand spécialiste de Jules Verne, il lui a consacré plusieurs ouvrages qui font autorité. Il avait co-écrit avec Julien Weverbergh : Les OVNI en URSS et dans les pays de l’Est, Robert Laffont, 1976. On lui doit également un premier roman en 1957 et plusieurs nouvelles de science-fiction. Il avait reçu de nombreux prix récompensant son oeuvre.
Rencontré en 1990, je garderai de lui le souvenir d’un homme chaleureux, cultivé et sympathique. »

ARMAND LE BIAR, Ion Hobana est décédé (le Jeudi, 24 Février 2011)

(http://www.crypto-investigations.org)

Ion Hobana în anii '70 (dată incertă), la Timișoara, cu reprezentanții cenaclului „H.G.Wells”, Viorel Marineasa, György Mandics și Dorin Davideanu

« Cele cinci direcţii sub care Ion Hobana a acţionat, a vorbit şi a scris sunt, nu într-o ordine, ci doar într-o înşiruire, următoarele: exegeza literară, editarea valorilor literaturii SF, universale şi autohtone, propria producţie de text de ficţiune, text dramatic şi text poetic, literatura de investigaţie ufologică, organizarea şi administrarea asociaţiilor scriitorilor de SF şi nu numai.

Bineînţeles, aplicarea secvenţială se referă şi la o judicioasă dispunere în contextul istoric prin tot ceea ce extra-literarul a influenţat acţiunile şi scrierile lui Ion Hobana. Fiind dăruit cu o viaţă lungă, maestrul a reuşit să păstreze constantă puterea sa creatoare, aparent foarte puţin afectat de schimbările de politică propriu-zisă care au influenţat politica literară. Formulându-şi în repetate rânduri crezul în valorile estetice perene, Ion Hobana lasă în urmă zeci de volume ale sale, ca şi zeci de volume îngrijite, prefaţate sau traduse de el, făcând istoria literaturii de gen să asculte de acest crez şi nu de ingerinţele unui sistem sau altul (…)

I-aş discuta în primul rând pe Hobana-Editorul şi Hobana-Exegetul, de-a lungul deceniilor VII–X ale secolului trecut, precum şi în primul deceniu al secolului XXI. Şi aceasta deoarece, în primul rând, aici se vede amplitudinea personalităţii sale culturale care transcende schimbările din istoria „mare” – cea a regimului comunist, în România, şi a existenţei a două blocuri politice despărţite de o „cortină de fier”, în Europa. Două sunt numele bune de dat exemplu despre cum Ion Hobana a înţeles să îşi înceapă, continue şi încheie misiunea de exeget şi editor: Jules Verne şi H.G. Wells. Ca redactor la Editura Tineretului, Ion Hobana dă cele mai bune scrieri ale lui Wells în patru volume, către deceniul al VII-lea din secolul trecut; ca exeget, Ion Hobana dă cea mai bună monografie despre Wells, Un englez neliniştit, la sfârşitul deceniului al X-lea. Pentru Jules Verne scrie de-a lungul a cinci decenii, trei cărţi de studii, prima având un titlu monumental, 20.000 de pagini în căutarea lui Jules Verne, cea mai completă monografie Jules Verne în limba română şi printre cele mai bune din lume, dacă luăm în considerare elogiile ediţiei în italiană, celelalte două „românizându-l” pe Verne, comentându-i operele cu subiect şi decor românesc. Cele trei cărţi au anii dintre ele (1979-1992-2004) plini de articole şi prefeţe în care Jules Verne apare ca subiect niciodată secundar. Dacă se mai adaugă aici şi exemplul traducerilor lui Ion Hobana din Jules Verne, cu, să alegem, Cele cinci sute de milioane ale begumei, din 1968, dar, mai ales, Parisul în secolul XX, din 1995, se va vedea fără putinţă de tăgadă ce poate face pasiunea dublată de tenacitate, ce obţine puterea de muncă dublată de un spirit permanent treaz. Exemplu în exemplu: Parisul în secolul XX, un roman vernian postum, inedit pentru un secol,  apare în româneşte în 1995, fiind prima traducere din lume după originalul francez, apărut în 1994! Alt exemplu în exemplu: romanul Insula cu elice are câte o ediţie în deceniile VII, VIII şi IX, tocmai pentru ca noile generaţii de cititori să aibă acces la propria ediţie.

Cine citeşte studiile lui Ion Hobana ca şi cărţile îngrijite, traduse sau prefaţate de domnia sa, este extras din istoria imundă şi introdus în siguranţă în cercul valorilor prea mari ca să fie alterate de respectiva istorie. Alte nume, în afară de Verne şi Wells, pe care Hobana le-a ajutat să nu treacă pe listele de scriitori nepublicaţi ca necorespunzători momentului politic sunt Edgar Allan Poe, Edmond About, R. L. Stevenson, Villiers de l’Isle – Adam, Mark Twain, J. H. Rosny Aîné, Jack London, Emilio Salgari, A. Conan Doyle, Jan Weiss, Karinthy Frigyes, Felix Aderca, Stanisław Lem.

Într-o concluzie parţială, se poate spune că bibliotecile publice şi private din România de după 1960 îi datorează enorm lui Ion Hobana, un efort editorial şi exegetic care ţine de normalitatea unei minţi dintre zidurile unei mânăstiri benedictine…»

CĂTĂLIN BADEA-GHERACOSTEA, Schiţă monografică – Ion Hobana

(Conferință susținută la Brașov, la librăria Okian, pe 11 martie 2011)

Ion Hobana la USR, cu Adrian Rogoz și Vladimir Colin (dată incertă)

« In honor of one of Romania’s and the world’s great writers, Ion Hobana, who made my lovely wife’s childhood that much more rich, I dedicate this short tribute.

Ion Hobana , 80, died of cancer on yesterday, February 22, 2011 in Bucharest. Hobana was Romania’s best most widely known Science Fiction writer, for Romanians and people around the world, a artist of the perhaps, even the inevitable.

What a wonder it is to see the vision in a visionary’s face!

Born January 25, 1931 in Sannicolau Mare, near Timisoara, Hobana actually studied science fiction literature at the University of Bucharest. He began publishing his works in 1955, and his stories were eventually translated into over 20 languages.

An editor, translator, and historian, Hobana published a number of works on Jules Verne, H.G. Wells, French Sci-Fi, and author of Romanian contemporary subjects, and he found time to delve in to UFO’s as well. Not many know, but Ion Hobana was actually an avid fan of Jules Verne, during his lifetime publishing or lecturing on any number of aspects of Verne’s life and works. Perhaps this aspect had as much to do with his own success and art as anything?

Hobana won countless awards and accolades for his works, not only in literature but for his television and other works. His UFO fascination was actually a bit more than just a curiosity too, he was a well known researcher into the subject – accepted as an expert in many realms. Ion Hobana is a member of the Writers Union of Romania, Société Européenne de Culture, HG Wells Society, Centre International Jules Verne, Associazione Internazionale per gli Studi Sulle Utopia. Hobana was once quoted: „We all have a debt to the ones from tomorrow and day after tomorrow”.

And in this originated his greatest contribution, I am sure he would agree, residing in the realm of the young and adaptive mind – that special place that young people envision and visit – never to forget, just as my darling wife remembered today when she learned of Hobana’s death. Interestingly too, my own fascination with Verne led me into so many prospective and rich adventures in my youth – even to this day – Journey to the Center of the Earth.

The following is but a short list of Ion Hobana’s explanatory works:

  • The future started yesterday (1966), Youth Publishing House
  • Possible images (1968), Ed Meridians
  • Romanian anticipation golden age (1969), Youth Publishing House
  • Classical Masters of anticipation (1975), Minerva Publishing House
  • Science fiction. Authors, books, ideas, vol. I (1983), Eminescu Publishing House
  • Literature of anticipation. Authors, books, ideas, vol. II (1986), Eminescu Publishing House
  • An English nervous. HGWells the universe SF (1996), Ed Fahrenheit.
  • Triumph dreamers (1998), Nemira Publishing House – with Julien Weverbergh, a tribute to those who prefigured in fiction future achievements of science and technology.
  • Over a hundred thousand years – A History of French literature of scientific imagination to 1900 (2010), Romanian Academy Publishing House

Ion Hobana was by all accounts the Romanian version of Isaac Asimov. For people there, and around the world, his contribution and views will be sorely missed. Our condolences and thoughts are with the family, friends, and colleagues of this great talent – the world will not see the likes of him again. We leave you with another quote from Ion: „The game of fantasy accompanied me all my life”

It still does old friend… »

PHILLIP BUTLER, Tribute to A Sci-Fi Legend: Ion Hobana (Feb. 24, 2011)

(http://www.argophilia.com/)

Ion Hobana lângă „Castelul din Carpați” (2005) (© foto - Corina Moldovan)

Atât pentru azi… Până pe 22 aprilie, să-i facem și noi cu mâna Maestrului, și să-i urăm pace veșnică, oriunde s-ar afla.

La revedere!