Este un fapt de notorietate, de-acum, acela că sefiștii care își iau animale de companie își iau de obicei pisici. Cunosc un singur amator de SF (și încă unul înrăit, care cumpără cam tot ce se poate cumpăra de pe Book Depository – na, că le-am făcut și reclamă gratis! :-)) „dotat” cu una bucată cățelușă (foarte simpatică, de altminteri), dar pe care cum credeți că o cheamă ? Ia să vedem, ghiciți? Bineînțeles, PISI !!! Q.e.d….

Așa că  blogul de față fiind un blog ce aparține unui sefist, mă veți ierta că insist asupra acestor superbe animale care ne fac viața mai ușoară și chiar mai… încântătoare! Spuneam deci că relația SF + pisici  este una  ce tinde să capete caracter de regulă… Dar ce ziceți de modul în care micuțele feline sunt percepute în Japonia, de exemplu? Acolo ele fac parte din familie mai mult decât oriunde în lume și se bucură de același statut pe care-l au și odraslele  respectivilor părinți (dacă nu chiar mai mult, las’ că știm noi cum e, să vă povestească nevastă-mea ce amor e între ea și Piticu, motanul necontestat al clanului Ghidoveanilor, care tocmai a împlinit zece ani în vară, așa că acum – în ani omenești – e mai bătrân ca mine. 🙂 Da, și ce folos???) .

Atât de mult își iubesc japonezii pisicile, încât sunt în stare de orice pentru ele. Ce criză economică mondială, ce criză imobiliară, nimic nu e prea bun pentru cotoii și mâțele japoneze! S-a ajuns până acolo încât unele firme de construcții din Țara Soarelui Răsare oferă locuințe „la cheie”, optimizate pentru o conviețuire perfectă între oameni și pisici. Acestea sunt dotate cu tot confortul necesar stăpânilor micilor feline, dar țin cont și de necesitățile inerente ale neamului pisicesc. Există așadar rampe ce urcă și coboară în toate punctele importante din casă, pasarele pe care patrupedele se plimbă ca pe Corso, mici „apartamente” amenajate sub scările ce leagă subsolul de parter sau parterul de etaj(e), scări în terasă ori cu trepte pe unde se poate ajunge la pasarelele dorite de mâțoși, terase și esplanade la fiecare fereastră sau ieșire din casă, protejate cu plase de sârmă menite să împiedice căderea sau evadarea exemplarelor mai curioase din fire, ușițe de acces decupate în fiecare ușă de la încăperile casei, locuri igienice special amenajate pentru feline în fiecare baie etc. Până și materialele folosite la finisaje și decorațiuni sunt „prietenoase” față de pisici!

Iar dacă nu mă credeți pe cuvânt, urmăriți în continuare imagini surprinse într-o locuință numită Plus-Nyan House, construită de unul dintre cei mai importanți  dezvoltatori imobiliari din Japonia, pe numele său Asahi Kasei. Veți vedea ceva care pentru România – deocamdată – chiar înseamnă SF! Iar „deocamdată” cred că e un cuvânt destul de blând…

Să pornim, așadar, să facem turul CASEI PISICILOR, însoțiți de simpaticul nostru ghid Inoshiro (nu Honda, stați liniștiți, ăla se ocupa de Godzilla, nu de mâțe. Deși, după cum arată pisicul, nu se știe niciodată!).

Bine-ați venit în casa noastră purrrrfectă!

Ca să vă lămuriți (mai mult sau mai puțin) asupra traseului pe care-l veți urma, vi se oferă și o hartă a locuinței create de  Asahi Kasei, în care sunt evidențiate foarte clar elementele necesare conviețuirii dintre oameni și pisici. Iat-o:

Iaca și-un plan de vizitare, pen' cine are nevoie (evident că e vorba de bipezi, numai ei merg pe jos!)

Observați că există și zone în care mâțoșii – câtă frunză și iarbă, după cum se va vedea – nu au acces. E vorba de birourile de lucru ale stăpânilor, ceea ce nu mă miră deloc, având în vedere că ai nevoie de liniște, nu glumă, ca să poți munci să întreții ditamai trupa de blănoși! De aici încolo însă, vă las pe cont propriu. Merită!

Așa băieți, în ordine, de data asta toată lumea coboară... Tu, ăla din spate, vezi că aterizatul pe țap e interzis!

 

Alo, băi juniorilor, ne mișcăm și noi mai cu talent, că mai am puțin și ies la pensie așteptând s-ajungeți voi sus!

 

Ați încurcat-o, că de-aici am vedere panoramică, v-am ginit pe toți!

 

Frumos efort, da' să știi că ajungea să folosești rampa din camera alăturată...

 

Cam înaltă grădina, plus că puteau să pună și ei un gazon mai acătării!

 

Apartamentul ăsta de două camere pare destul de micuț, și mai e și la parter...

 

Ce naiba tot arată ăștia cu bățul, de parc-ar fi la hartă? N-au mai văzut zgardă până acum?

 

Asta e ca la go, m-am instalat într-un punct strategic și nu mă mișc de-aci nici mort!

 

Băieți, iar au întârziat bipezii cu masa!

 

Sorry, suntem la ora de soileală, vă rugăm să reveniți!

 

Unde-o fi stăpânul, zicea nu'ș'ce de-un concurs „cine udă colacul ultimul”...

 

Șase, băieți, iar a apărut stăpâna în bikini!

 

Rampă, dulce rampă, mai ales c-au dat-o și cu ceară, iar nouă nu ne-au spus!

 

Ups, sper că asta nu e o cameră din 'Cubul'!

 

Tigratule, uită-te pe fereastră, îi vezi pe Grișka și pe Piticu, sau iar ne-au pus ăștia să-i așteptăm aici ca proștii...?

După ultima poză, Piticu și Grișka au bătut în secret câte o labă prietenească – chiar și virtuală – și după ce-au tras câte un  miorlăit de genul „mai dă-i în mă-sa pe imperialiștii aștia cu ochi strâmbi, că noi știm mai bine!” au plecat să facă fiecare lucrul „pe care-l știe cel mai bine”: Piticu – somn, somn, somn…, Grișka – hm, cățărări, cățărări, cățărări… Cel puțin așa au declarat! Dar eu nu-i cred… Și știți de ce? Sincer? Au de ce să fie invidioși!

Sayonara!!!

P.S.: Comentariile pozelor îmi aparțin. Nu de alta, da’ să moară și capra (pardon, motanul lor!) de necaz…

Anunțuri