Există îndeobște prejudecata că traducătorii sunt ca burlanul: dacă plouă, curge apă prin el, dacă nu — nu! Ceea ce se „traduce” prin faptul că dacă primești o carte spre transpunere în limba ta natală, o faci și gata, n-ai nici un cuvânt de spus, nu trebuie să ai inițiative fiindcă altfel ai pune în pericol originalul creat de autor. Așa să fie oare? Haideți să vă povestesc câte ceva despre aventura noastră (a mea și a Cristinei — partenera mea de traduceri, pentru cine nu știe) cu romanul Praxis al lui Walter Jon Williams, adică domnul din poza alăturată.

Care vasăzică, după Târgul de carte BookFest din vara lui 2010, ne prezentăm noi cu un aer foarte conștiincios la editura Leda, unde urma să negociem cu domnul director Dan Penescu obținerea unei cărți de tradus. Zis și făcut! Ajungem acolo, schimbăm amabilitățurile de rigoare și — brusc — apare „obiectul”: un paperback la vreo 400 și ceva de pagini, pe a cărui copertă interioară trona un sticky note de culoare galbenă cu o inscripție nervoasă grăind cam așa: De dat urgent la tradus! Bun, asta nu era o problemă, doar de-aia veniserăm acolo, apoi mi-am adus aminte de vorbele aproape profetice ale lui Voicunike de la Târg („Ai să primești la tradus Praxis de Walter Jon Williams!”)  și parcă lucrurile nu mai păreau chiar așa cool. Am început să-mi pun tot soiul de întrebări, de genul: „De unde știa Voicu ce carte aveam să primim?” Sau — cea mai importantă: „De ce nu luase nimeni la tradus până atunci romanul cu pricina, că doar se știa de ceva vreme faptul că e disponibil?” Enigme peste enigme, peste enigme, așa că am decis să-mi văd de treabă ca un adevărat profesionist, am luat cartea acasă și am început s-o citesc. Am aflat astfel că Praxis era primul volum dintr-o trilogie ale cărei coperte le puteți vedea mai jos:

Trebuie să mărturisesc un lucru: nu mă prea omor după lucrările de tip military science fiction. Mi se par, după cum subliniază și Adinab pe blogul său, într-o recenzie pe care o puteți citi aici,  destul de rudimentare și de lipsite de virtuți literare. În tot cazul, până la John Scalzi și Walter Jon Williams, așa credeam, bântuit fiind de „capodoperele” hollywoodiene create sub franciza Starship Troopers. Din fericire, genul SF se reinventează încontinuu, așa încât ceea ce consideram cândva a fi cea mai puțin realizată artistic parte a sa oferă acum lucrări nu numai onorabile, ci de-a dreptul surprinzătoare, Praxis însemnând numai unul dintre aceste exemple. Pe blogul editurii Leda am prezentat acest roman astfel:

PRIN CENUȘA IMPERIULUI…

Praxis de Walter Jon Williams, vol.1 din trilogia Prăbușirea imperiului groazei.

Traducere de Cristina și Ștefan Ghidoveanu

Shaa: primele fiinţe extraterestre care au întrevăzut adevărurile Praxisului, rezumat în fraza Tot ceea ce este important este cunoscut. Cu 12.481 de ani în urmă, au început să le răspândească prin spaţiul cunoscut, cu o mână de fier, cu cruzime dacă era necesar, potrivit principiului că aceia care încalcă legea fundamentală trebuie să primească o pedeapsă mai mare decât crima pe care au comis-o, pentru ca virtutea publică să fie păstrată prin aceste exemple.

În momentul în care începe cartea, puţine lucruri se cunosc despre shaa. Au ales să se izoleze de imperiul lor, pierzându-şi treptat interesul față de civilizaţia pe care au construit-o. Ca rezultat al atingerii unei vârste apropiate de nemurire, aceste fiinţe au trăit nenumărate milenii, dar o viaţă atât de lungă a făcut ca memoria lor să devină suprasaturată. Chiar şi construirea unor reţele masive de computere care să le extindă capacitatea de stocare nu a făcut decât să amâne sfârşitul inevitabil. Cu setea de cuceriri stinsă şi cu amintirile impresionante năruindu-li-se, shaa încep să se sinucidă unul câte unul.

Pe rând, Marii Maeştri mor şi sunt incineraţi imediat alături de posesiunile lor, de servitorii şi de supuşii loiali a căror poziţie şi putere le îngăduie onoarea de a muri alături de Conducător.

Când cel din urmă shaa alege moartea, prima rasă cucerită de ei, naxizii, se revoltă împotriva ordinii prestabilite și încearcă să preia printr-un complot conducerea imperiului, invocând faptul că, fiind cei care au trăit cel mai mult sub influenţa Praxisului, sunt singurii în măsură să asigure continuarea acestei ideologii apăsătoare şi invariabile.

Celelalte rase au însă o altă părere, iar planurile atent puse la punct ale naxizilor sunt încurcate de doi tereştri cu calităţi deosebite: locotenetul Gareth Martinez, un aristocrat de provincie cu ambiţii mari, şi pilotul Caroline Sylla, conducătoarea unui clan nobil, al cărei trecut ascunde un șir de secrete întunecate. Aceste personaje se vor afla în centrul unei povești relatate cu măiestrie, cu răsturnări de situaţie şi cu umor, o poveste plină de victorii și de înfrângeri, de sentimente împărtășite sau trădate, pe fundalul unor bătălii spațiale desprinse parcă din Battlestar Galactica sau al unor relații de tip feudal extinse la nivel cosmic, în ciuda tehnologiei ultrafuturiste, amintind de celebra saga Dune a lui Frank Herbert.

Vor reuşi oare naxizii să-şi impună dominaţia asupra imperiului sau, în ciuda lipsei de experienţă după milenii de pace forțată, celelalte rase îşi vor păstra libertatea? Ce se va întâmpla cu acest imperiu al groazei, în absența tiranilor care l-au creat?

Veți afla răspunsurile la aceste întrebări citind până la capăt Praxis, primul roman din seria Prăbuşirea imperiului groazei de Walter Jon Williams, unul dintre scriitorii cei mai interesanţi din domeniul science fiction, câştigător sau nominalizat de mai multe ori la cele mai importante premii ale genului, care se vede publicat acum pentru a doua oară cu un volum în românește.

Așaa! Toate bune și frumoase, până în momentul în care apare în scenă personajul numit Catherine… SULA!!! Ați citit bine, nu e cum am scris cu câteva rânduri mai sus, Sylla, ci de-a dreptul Sula! E-adevărat, mai apăruseră până atunci câteva ciudățenii onomastice — planeta Magaria, cadetul Foote — dar numele respectivei domnișoare le întrecea pe toate. Imaginați-vă doar câteva fraze, întâlnite de-a lungul romanului și a căror traducere urma să sune cam așa: „Sula se ridică și spuse…”; „Sula se simțea obosită după atâta efort.”; „Ai mai văzut-o pe Sula în ultima vreme?”; „Sula luă poziție de drepți.” Și așa mai departe, suficient cât să se aleagă praful de toată munca noastră și — mai ales — a autorului, la o carte ce se dorește plină de dinamism, devenind pe alocuri chiar dramatică.

Drept pentru care am convocat urgent un consiliu de familie unde-am dezbătut problema găsirii unei soluții de criză. Fiică-mea a propus dublarea consoanei „l”, dar asta tot nu rezolva problema din punct de vedere fonetic. Chiar dacă în Roma antică Sulla era un nume foarte frecvent întâlnit, în minunata noastră țărișoară „sula” e „sulă”, orice-ai face! Atunci Cristina, mare iubitoare de istorie, a atras atenția asupra faptului că în istoriografia din ultima vreme transpunerea numelui antic „Sulla” se face sub forma „Sylla”, ceea ce — nu-i așa? — e o cu totul altă mâncare de pește.  Imediat am adoptat această soluție, cu mare bucurie și (mai ales) ușurare. Acum mai trebuia să vrea și Grivei respectiva schimbare, căci sunt autori care țin cu tot dinadinsul la cele scrise de ei, în special când e vorba de numele unui personaj.

Editorul, domnul Dan Penescu, s-a amuzat copios când i-am povestit toată tărășenia și m-a asigurat că nu acesta fusese motivul pentru care nu dăduse până atunci cartea la tradus. Mai mult, a fost imediat de acord cu soluția propusă de noi, că doar nu era să transformăm ditamai romanul într-o mascaradă ce-ar fi dăunat crunt vânzărilor. (Deși acum stau și mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dac-am fi lăsat totul așa cum era? E numai un gând necurat, ptiu, piei drace!)

Ne îndreptam așadar cu pași repezi spre celebra dilemă: „traduttore, tradittore?”  În ce categorie aveam să ne încadrăm? Asta numai Walter Jon Williams avea să decidă…

Și-aici începe „romanul” epistolar…

Episodul 1 – Tatonarea:

From: Cristina Ghidoveanu <…>
To: Walter Jon Williams <…>
Sent: Sat, June 26, 2010 12:25:42 AM
Subject: Translation into Romanian

Dear Mr. Williams,

Our names are Cristina and Stefan Ghidoveanu, and we are from Romania. We receved from the publishing house „Leda” (an imprint of the Corint Publishing Group) the first novel of the series „Dread Empire’s Fall” for translation into Romanian. We’d like very much to know if we could ask you some questions before starting, or later, if we have some problems. More details, after your confirmation.

With our best wishes, Cristina & Stefan

Episodul 2 – Încurajarea:

From: Walter Jon Williams <…>
To: Cristina Ghidoveanu <…>
Sent: Sat, June 26, 2010 3:11:34 AM
Subject: Re: Translation into Romanian

Hi Cristina,

I’m always very happy to answer translators’ questions!  Please feel free to ask me anything at all.

Best wishes,
Walter

Episodul 3 – Cu inima-n dinți:

From: Cristina Ghidoveanu <…>
To: Walter Jon Williams <…>
Sent: Mon, June 28, 2010 4:39:18 PM
Subject: Re: Translation into Romanian

Dear Mr. Williams,

We think we should tell you more about us:

Stefan is a well-known translator in Romania, and those are the books translated by him until now (…)

I translated only a few smaller things before starting to work with Stefan, for a small and unreliable publishing house, and none of it was published (…)

Together, we translated: (…)

And now, back to business.

Even before starting translating your book, we encountered a problem which is sort of funny: the name of the character Catherine Sula. In Romanian, „sula” means „bodkin” (I think that is the correct word), but in slang, it is the most common word used for „cock” or „dick”. So, we think we would have to change it a little. Our suggestion would be „Sylla”, which is also used in Romanian books of Roman history for Lucius Cornelius Sulla. If you have another idea, we will adopt it gladly.

Thank you for your kind answer,

Cristina & Stefan

Episodul 4 – Revelația:

From: Walter Jon Williams <…>
To: Cristina Ghidoveanu <…>
Sent: Mon, June 28, 2010 10:46:57 PM
Subject: Re: Translation into Romanian

Hi Cristina,
I’m happy to know that I’m in the hands of translators with such excellent qualifications!
I think „Sylla” would work perfectly well.
Please contact me with any further questions.

Best wishes,

Walter

Atât! Nici nu ne venea să credem cât de ușor mersese totul. Scăpaserăm de o mare problemă și ne puteam apuca de treabă. Ceea ce am și făcut, cartea a fost predată la termenul de 15 octombie și a apărut și s-a lansat la Gaudeamus 2010.

De ce v-am povestit toate astea, cu riscul de a vă plictisi, poate? Pentru ca data viitoare, când luați în mână un volum tradus, să vă gândiți o clipă și la efortul — nevăzut, dar nu mai puțin adevărat, ba câteodată chiar chinuitor — al celor care apar întotdeauna doar pe pagina de gardă a cărții și sunt pomeniți rareori (în majoritatea cazurilor însă deloc!) în recenzii și cronici literare. Un gând bun pentru acei „oameni invizibili” fără de care nu v-ați putea bucura pe deplin de satisfacția lecturii este — cred eu — mai mult decât binevenit.

Drept pentru care vă mulțumim anticipat!

Anunțuri