GALERIILE DE ARTĂ „MOSHUL SF”: Astăzi, ARTA COMESTIBILĂ (I)

Mărturisesc cinstit că mă chinui de vreo două zile să găsesc un titlu potrivit pentru articolul de faţă. În esenţă, este vorba despre două lucruri aparent foarte diferite: despre artă şi despre alimente. Şi să nu vă grăbiţi să spuneţi că există noţiunea de artă culinară, pentru că nu asta este ceea ce am eu în vedere aici. Conform dicţionarului de neologisme, arta culinară înseamnă “arta de a pregăti mâncăruri”, definiţie oarecum asemănătoare cu cea dată de dicţionarul explicativ al limbii române: “Arta culinară = iscusinţă, pricepere de a pregăti mâncăruri”.

Ei bine, nu despre aşa ceva e vorba. Dimpotrivă, ideea este de a folosi alimentele, cât mai diverse posibil, pentru a face artă. Adică, în conformitate cu acelaşi dicţionar de neologisme, “formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.” În ceea ce priveşte opera de artă, aceasta este “rezultată din activitatea artistică creatoare”, pentru care este nevoie de “îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.”

În ultima vreme, am avut ocazia să văd nişte realizări artistice cu totul deosebite (conform definiţiei de dicţionar), care folosesc drept material de exprimare alimentele. Tocmai de aceea, singura denumire care mi-a trecut prin minte pentru a desemna aceste reuşite a fost aceea de artă comestibilă. Ca să vă lămuriţi asupra sensului expresiei, vreau să fac precizarea că tot ceea ce veţi vedea de-a lungul acestui serial (căci vor fi mai multe episoade, v-aţi dat seama!), poate fi mâncat în întregime, ORICÂND, dacă valoarea artistică estimată coboară sub nivelul foamei de zi cu zi! Desigur, trebuie ţinut cont şi de perioada de expirare a alimentelor , altminteri însă totul e OK.

Să deschidem, aşadar, “balul” cu una dintre cele mai banale categorii, menite să vă introducă în “atmosferă”:




1. DIVERSE (materie primă: orice fel de aliment)




După cum observaţi, în privinţa materialului  avem tot felul de categorii: legume, fructe, carne roşie, carne de pui, somon şi cartofi dulci (valurile şi stâncile din poza nr. 09), rădăcinoase de tot felul (poza nr. 11), orez, ciuperci, ouă, brânză (pozele 2 şi 11) etc. Concluzia: se poate face artă din orice! Şi chiar vorbesc de artă, nu doar de meşteşug, după cum vă voi arăta în episoadele următoare.

Deocamdată, ca să vă demonstrez cât de serioasă e problema, vă propun lucrările unui artist chinez, grupate sub genericul Sexy Vegetables. Îmi pare rău că nu ştiu numele respectivului creator, dar cum reproducerile cu pricina au fost preluate la întâmplare (şi cu greu) de pe marea “câmpie” a internetului, situaţia e cumva de înţeles. Desigur însă că mi-ar face plăcere să aflu cine e autorul acestor mici bijuterii… vizualo-vegetale, ca să pot întreprinde restituirile necesare în privinţa drepturilor de autor.  Până atunci, domnilor, vă prezint cele mai sexy şi mai voluptuoase femei pe care legumele le-au putut întruchipa vreodată, la secţiunea




2. SEXY VEGETABLES (materie primă: evident, legume!)




Cam atât pentru azi…

În speranţa că am reuşit să vă conving că şi arta comestibilă poate fi luată în considerare (mai ales că aţi văzut şi – probabil – recunoscut o serie de personalităţi feminine celebre, realizate din varză, dar nu varză!), vă aştept la următorul episod, dedicat untului şi… Dar mai bine să aşteptăm momentul respectiv.

Până atunci, contemplare plăcută şi – la nevoie – poftă bună!!!

GALERIILE DE ARTĂ „MOSHUL SF”: Astăzi, BEN NEWMAN (MAREA BRITANIE) (II)

Vă povesteam acum două zile că o să vă ofer şi alte faţete ale personalităţii artistului plastic britanic BEN NEWMAN. Considerată de unii Weird & Sick, creaţia sa – influenţată de cariera de gaming artist pe care o practică de ani buni – s-ar potrivi mai bine domeniului bizarului, care i-a şi recunoscut de altfel contribuţia prin acordarea premiului revistei Bizarre Magazine în 2010, după cum se vede în fotografia ce urmează:

Ben Newman (cu joben) premiat de revista BIZARRE MAGAZINE

Principala preocupare a artistului pare s-o constituie totuşi prezentarea eternului feminin, chiar dacă în forme pe care unii le înţeleg cu greu şi pentru care a avut şi unele necazuri, după cum singur povesteşte, într-o postare pe blogul personal, http://bennewmanart.blogspot.com, datată 23.02.2011. Iată ce scrie (şi am lăsat din nou textul netradus din engleză, pentru că n-am vrut să pierd nici o nuanţă din confesiunea artistului!):

«I’m afraid to say that you can expect to see less updates on my blog in the future; why? Because someone at my work looked over my shoulder while I was drawing at lunchtime, made an assumption about what they were looking at and complained to Human Resources that I was drawing “sexual violence”.

It’s an accusation I’ve had thrown against me before (and I’m sure I will again) and it never fails to annoy me for one simple reason:I don’t draw sexual violence! I will hold my hands up proudly to drawing perverse, weird and occasionally twisted art, but all fictional parties involved in my pics are always doing so consensually. If anything it’s normally the women being the instigators!

I personally think that some people (women AND men) have issues with women being portrayed as people who want weird sex and that only men have strange fantasies, which is patently not the case. When this type of person sees an image in which a woman is (for example) getting it on with a giant squid, they immediately cry “rape!” no matter how much the woman is obviously enjoying herself.

Anyway, just to prove my point, here is a collage of women crying, screaming, angry, sad and being abused…sigh

Ben Newman - FACES (© Ben Newman)

The upshot of this whole episode is that I can no longer draw at work, and because whoever complained did so anonymously rather than to my face I have to go around wondering who has such a twisted opinion of me.
But don’t worry! I’ll still be drawing and posting filthy femmes and perverted pics, just not at work.»

N-aş vrea să pun în discuţie ceea ce tocmai aţi citit, fapte demne de Evul Mediu, de comunism sau de celebrele distopii literare britanice, de tip Orwell sau Huxley. Până la urmă, vorba unui fost şef de-al meu de la Uzinele “23 August”, de prin anii ’80 (culmea era că mă şi simpatiza!): “Băi Ştefane, când vii la servici, laşi extratereştrii ăia ai tăi la poartă. Noi aci producem locomotive, mori de ciment, instalaţii pentru petrol şi gaze, motoare pentru toate astea şi… tancuri! Dacă nu-ţi convine, mută-te! (De parc-aş fi putut, fără buletin de Bucureşti şi locuinţă…) Eşti la aprovizionare, prin urmare… aprovizionează!!! Restul, pe noi, nu ne interesează…” Bineînţeles că-i interesa, mai ales după ce am obţinut şi nişte premii naţionale pentru proză SF (inclusiv la mult hulitul concurs naţional “Cântarea României”!), dar mesajul a fost unul clar, coerent şi de bun-simţ: ceea ce te pasionează în timpul tău liber, nu faci la serviciu. Am priceput totul foarte  repede, ceea ce mi-a asigurat o viaţă liniştită (relativ, bineînţeles! – căci colegi ca ai lui Ben Newman există peste tot pe planeta Pământ, indiferent de tară şi de sistem social) pe tot parcursul anilor ’8o, când chiar am reuşit să pun bazele unei cariere despre care nu ştiam nimic atunci, dar care s-a materializat într-un mod fericit după 1990.

Destul însă despre experienţele mele pe acest subiect… Dacă noi, în Est, suntem învăţaţi de mai bine de trei sferturi de secol cu delatori, turnători şi pupincurişti care n-au mamă, n-au tată, pentru un englez sadea, obişnuit cu fair-play-ul şi cu respectarea libertăţii individuale (măcar în domeniul artistic), se pare că lucrurile s-au dovedit a fi destul de neplăcute.

Să vedem însă care sunt marile “ameninţări” la adresa imaginii femeii, pentru care a fost acuzat Newman. Le-am grupat, ca şi în prima parte a medalionului, pe categorii. Prima este

1.- Strange Companions

Altfel spus, “femeia + călăul”. Sau sindromul Stockholm… Iaca şi nişte exemple:

Ben Newman - BIZARRE SACRIFICE (© Ben Newman)

Ben Newman - ASTERIX & OBELIX (© Ben Newman)

Ben Newman - YINYANG (© Ben Newman)

Ben Newman - SECRET GARDEN PARTY (© Ben Newman)

Ben Newman - MATADOR (© Ben Newman)

Ben Newman - SUGGESTIBLE (© Ben Newman)

Ben Newman - FAMILY BUSINESS (© Ben Newman)

Ben Newman - SKETCH 07 (© Ben Newman)

Ben Newman - TALES OF THE HIGH SEAS Seas (© Ben Newman)

Ben Newman - ILUSTRAŢIE DE REVISTĂ (© Ben Newman)

Ben Newman - MALEFICANT (© Ben Newman)

Ben Newman - BEAST & KIM (from SWEATSHOP) (© Ben Newman)

A doua este, pur şi simplu, cu nuanţele de rigoare,

2.- Femeia ca subiect şi… obiect

Ben Newman - APRIL O'NEIL (© Ben Newman)

Ben Newman - EENY MEENY (© Ben Newman)

Ben Newman - ENGINE DRIVER (© Ben Newman)

Ben Newman - GOLDILOCKS (© Ben Newman)

Ben Newman - MADELINE'S EXAM (© Ben Newman)

Ben Newman - DEEP (© Ben Newman)

Ben Newman - CHURCH PROPERTY aka SISTER GEMMA NICOLE (© Ben Newman)

Ben Newman - PROMISES (© Ben Newman)

Ben Newman - HANDLE WITH CARE (© Ben Newman)

Ben Newman - RECESS (© Ben Newman)

Ben Newman - MISSY MALONE (© Ben Newman)

Ben Newman - RIVERS OF BLOOD (© Ben Newman)

Ben Newman - CAMMY (from STREET FIGHTER) (© Ben Newman)

Ben Newman - LEYLA ROSE (© Ben Newman)

Ben Newman - HAMSTER (© Ben Newman)

Ben Newman - BLOODRED (© Ben Newman)

Ben Newman - MISS NUDE AMERICA (© Ben Newman)

Ben Newman - GREY APPLE (© Ben Newman)

Am să mă opresc aici… Seria exemplelor prin care Ben Newman “umileşte” femeia prin intermediul operei sale poate continua şi cu alte lucrări. Daţi o căutare pe net şi veţi descoperi probabil şi alte creaţii pe acelaşi subiect. Sincer să fiu, nu ştiu ce să spun ca să nu fiu acuzat de sexism sau – poate – de ceva şi mai rău. Cei care mă cunosc ştiu că la mine în casă au predominat întotdeauna femeile (nevasta + fiica) şi că relaţiile dintre noi sunt dintre cele mai bune. (Pe tembelu’ de Piticu, al doilea “mascul” din casă, nu-l pun la socoteală fiindcă motan mai tăntălău ca ăsta n-am văzut de când mă ştiu. Toată ziua face “mârr, mârr” pe lângă gagici, prin urmare vorbim clar de o cauză pierdută!) În inferioritate numerică fiind, nu pot însă omite un lucru: nu ştiu dacă Ben Newman are sau nu un dinte împotriva sexului frumos (bănuiesc totuşi că nu şi că e vorba doar de o găselniţă artistică), dar sigur e faptul că lucrările sale au forţă. Sunt crude, nemiloase, revoltătoare, unii ar putea spune chiar jignitoare pentru consoartele (sau doar apropiatele) noastre, însă reflectă foarte bine realităţile timpului în care trăim, din ce în ce mai lipsit de busolă şi mai apropiat de statutul de subiect psihiatric. Violenţa, incestul, violul, tortura fizică şi psihică, umilirea fiinţei femeii până în cele mai mici detalii sunt lucruri pe care le găsim pretutindeni în societatea de astăzi, ORIUNDE PE GLOB. Şi mai lăsaţi-mă cu ideea de tradiţie, religie, cultură/incultură sau mai ştiu eu ce. Ăştia suntem, cu ăştia defilăm… Mi-aş dori să fie altfel, dar nu e. Punct.

Bravo lui Ben Newman, omul care are curajul să ne pună în faţă oglinda care în concepţia lui ar trebui să joace rolul Meduzei. Cu alte cuvinte, să împietrim cu toţii în faţa grozăviilor pe care le vedem şi pe care – în multe cazuri – le şi comitem. Din nefericire însă, nu avem de-a face decât cu încă un mare naiv. Un ins care crede în continuare că lumea poate fi schimbată…

Aştept, cu acelaşi scepticism nemăsurat, să-i văd următoarele lucrări.  Dacă nu minte şi e sincer în arta sa, acestea ar trebui să fie şi mai rele. Dacă nu… păcat!

GALERIILE DE ARTĂ „MOSHUL SF”: Astăzi, BEN NEWMAN (MAREA BRITANIE) (I)

A trecut ceva vreme de la ultimul episod al acestei rubrici, timp în care am tot navigat pe net în căutarea unor artişti şi a unor lucrări cu adevărat interesante. Şi am găsit o mulţime de lucruri demne de atenţie, pe care am să încerc să vi le prezint treptat, pe parcursul următoarelor luni, căci – spun eu – merită. Sper să vă convingeţi şi singuri!

Până atunci, evident, trebuie să începem de undeva. Aşa că astăzi vă prezint prima parte a medalionului dedicat artistului britanic BEN NEWMAN. Iată-l, în poza pe care singur a propus-o spre publicare pe internet, exasperat de modul defectuos în care era prezentat pe diverse bloguri şi site-uri:

BEN NEWMAN, alături de una dintre lucrările sale favorite

Şi, pentru că umblând pe Google am dat peste mai mulţi “Ben Newman” care au ca preocupare arta, vreau să fac precizarea că pe acela pe care intenţionaz să vi-l prezint mai în detaliu are ca adresă următorul domeniu: http://bennewmanart.blogspot.com, de unde am şi preluat – de altfel – majoritatea informaţiilor. Mai puteţi accesa şi două interviuri, aici şi aici.

Primul meu contact cu lucrările lui Ben Newton a fost prilejuit de o postare a cărei adresă n-o mai ştiu acum, dar care avea un titlu absolut incitant: The Weird and Sick Art of Ben Newman. Ei vă daţi seama că am vrut să mă lămuresc cât mai repede posibil despre ce-i vorba şi aşa am ajuns la portofoliul artistului, din care am să încerc să vă prezint cele mai interesante lucrări, grupate pe domenii. Nu înainte de a vă oferi şi câteva date personale, aşa cum reies ele din sursele avute la dispoziţie…

Prin urmare, iată ce spune artistul într-unul dintre interviurile  amintite (am lăsat textul original pentru că are un farmec cu totul aparte, plus că n-am vrut să fiu acuzat că am denaturat vreo informaţie prin traducere!):

“I grew up in Hackney, went to school in Islington, did an art foundation at Camberwell then spent two years studying animation in Bournemouth.  I spent three or four years dossing around Bournemouth doing various minimum wage jobs; factory work, selling ice-cream on the beach, waiting tables in a hotel and so on. Eventually I got a portfolio together and got a job with a small startup computer games company in Nottingham. I stayed there about seven years before upping sticks again to move to another games company. I now live in Oxford with my wife and a moody black lab, where I try and scrape together as much free time as possible to draw.”

De asemenea, pe primul său blog, adaugă: “I live in Oxford, England with my wife Ness and our black Labrador Titus. I work as a character artist at Rebellion, and previously worked at Free Radical Design, mostly on the Timesplitters series. They keep me pretty busy, but what little non-work related art that I’ve done is presented here for your amusement – Blaarg!”

Această carieră de game artist este mai mult decât evidentă în lucrările lui Ben Newman, conferind culoare şi originalitate creaţiilor sale. Universul propus de el este chiar aşa cum pretindea site-ul al cărui nume l-am uitat:  bizar şi bolnav. Bolnav, în sensul prezentării crude, brutale, fără menajamente, a realităţii înconjurătoare, în care femeia joacă un rol primordial – ca subiect, dar şi ca obiect. Despre acest subiect însă, în partea a doua… Deocamdată, astăzi m-am decis să vă ofer lucrările lui Ben care ţin de science fiction şi horror, plus o surpriză la final!

Să începem aşadar cu

1.- Science fiction

Ben Newman - DRUNKBOT FOR PRESIDENT ( © Ben Newman)

Ben Newman - ROPOSE (© Ben Newman)

Ben Newman - TYRRANYREX (© Ben Newman)

Ben Newman - NIGHTINGALE FEVERS (© Ben Newman)

Ben Newman - DESEN PT. REVISTA CHOW #85 (© Ben Newman)

Ben Newman - FISTFUL OF BLOOD (© Ben Newman)

Ben Newman - DARKSTALKERS TRIBUTE. FELICIA (© Ben Newman)

Ben Newman - WILDWEST (© Ben Newman)

Ben Newman - SEX POLICE (© Ben Newman)

Ben Newman - ILUSTRAŢIE DE REVISTĂ (© Ben Newman)

Ben Newman - FALLOUT (© Ben Newman)

Ben Newman - FRANKENSTEIN GIRL (© Ben Newman)

Science fiction-ul nu este însă domeniul prioritar în preocupările lui Ben Newman. După propria-i mărturisire (şi după cum o dovedeasc şi lucrările publicate) domeniul care îl atrage cel mai mult este acela al bizarului cu tentă horror sau fantastică. Să vedem în continuare o serie de lucrări încadrabile în categoria

2.- Horror

Ben Newman - DADDY'S GIRL (© Ben Newman)

Ben Newman - I WAITED FOR YOU (© Ben Newman)

Ben Newman - SINKHOLE (© Ben Newman)

Ben Newman - THE FUNHOUSE (© Ben Newman)

Ben Newman - THE DEVIL'S HARP (© Ben Newman)

Ben Newman - SKETCH 05 (© Ben Newman)

Ben Newman - PRELUCRARE DUPĂ UN CADRU DE FILM (© Ben Newman)

Atât – pe moment -  despre partea de horror “pur” a operei lui Newman… Vă spuneam însă că ţinta lui este în altă parte, şi anume în prezentarea femeii ca subiect dar şi ca obiect al lumii. Şi cum putea s-o facă mai bine decât prin demolarea unor simboluri ale purităţii, cum sunt de obicei poveştile pentru copii. Cu un ochi rău şi pervers, Ben Newman afirmă sus şi tare că nu există

3.- Poveşti

Aşa o fi? Să vedem…

Ben Newman - THREE PIGS (© Ben Newman)

Ben Newman - DIRTY SNOW (© Ben Newman)

Ben Newman - DOROTHY'S ITCH (© Ben Newman)

Ben Newman - LIE TO ME (© Ben Newman)

Ben Newman - RED RIDING HOOD (© Ben Newman)

Deocamdată, cred că orice comentariu este de prisos. Aşa că pentru astăzi mă opresc aici, urmând să vă arăt şi alte lucruri interesante în partea a doua a acestui comentariu. Staţi pe-aproape, o să vă placă, sunt sigur. Şi-o să aveţi şi un subiect de discuţie asigurat!

 La revedere!

GALERIILE DE ARTĂ „MOSHUL SF”: Astăzi, YANG XUEGUO (CHINA) (II)

Ieri v-am arătat un prim set din lucrările artistului chinez Yang Xueguo. Lucrări neobişnuite pentru aria culturală de unde provine tânărul în vârstă de 34 de ani, cu atât mai mult cu cât pe site-urile  occidentale ele au fost expuse sub genericul Visions of Hell (Imagini din iad). Nu mă pricep la religii orientale, nu ştiu cum arată iadul în viziunea asiaticilor de orice fel, dar pentru noi, europenii, creaţiile suprarealiste ale lui Xueguo sunt de-a dreptul interesante.

Yang Xueguo

Să vedem însă ce spune Yang Xueguo despre sine însuşi:

„Bună, numele meu este YANG XUEGUO. M-am născut în Kunming, un orăşel din provincia Yunnan, China. Încă din copilărie îmi plăcea foarte mult să pictez. Acum sunt profesor de arte plastice la Universitate şi mă ocup de animaţie 3D şi digital painting. Arta suprarealistă şi digital painting reprezintă nişte lucruri neobişnuite în oraşul meu natal, dar eu le iubesc foarte tare, aşa că le practic pe cont propriu. Majoritatea ideilor îmi vin din imaginaţie. Folosesc diverse materiale pentru a exprima lumea în care trăiesc. Deseori, multă lume mă întreabă de ce fac ceea ce fac. Eu îmi gândesc operele pe o scară mai largă, diferită de curentul principal, popular, al artei generate pe computer, de aceea ele sunt mai greu de înţeles pentru foarte mulţi oameni. Vreau doar să spun că-mi folosesc arta pentru a înfrunta viaţa cu cea mai mare onestitate, şi mă gândesc mereu că operele cu înţelesuri întunecate pot atinge mult mai profund inimile oamenilor decât cele în culori strălucitoare. Asta încerc să fac în majoritatea creaţiilor mele.”

Să vedem dacă are dreptate… În perioada 2008-2010, artistul chinez a realizat un ciclu de lucrări sub genericul CONCRETE. Ambiguitatea înţelesurilor acestui cuvânt, inclusiv în română, pare să se reflecte în modul în care Yang Xueguo şi-a gândit creaţiile. Iată o parte dintre ele, în ordinea numerotării, nu a datei apariţiei:

Yang Xueguo - CONCRETE 0 (June 2009)

Yang Xueguo - CONCRETE 1 (October 2008)

Yang Xueguo - CONCRETE 4 (November 2009)

Yang Xueguo - CONCRETE 5 - SYMPHONY OF INDUSTRIAL (May 2010)

Yang Xueguo - CONCRETE 6 (October 2008)

Yang Xueguo - CONCRETE 7 (November 2008)

Yang Xueguo - CONCRETE 8. THE ONE MAN'S DUEL! (December 2008)

Yang Xueguo - CONCRETE 9 (February 2009)

Yang Xueguo - CONCRETE 10 (June 2009)

Între timp însă, artistul îşi găseşte vreme şi pentru o pasiune  din copilărie, banda desenată, aşa cum o dovedeşte fotografia de mai jos, unde putem vedea coperta unuia dintre albumele la care este co-autor:

Yang Xueguo - Coperta B pentru revista de benzi desenate FVZA, vol. 2

De asemenea, Yang Xueguo participă la albumele scoase de CGSociety, al cărei membru este – alături, ar trebui să menţionăm, de Alex. Popescu şi Ioan Dumitrescu!. Iată şi dovada:

Yang Xueguo şi revista "Exposé" în care a publicat o serie de lucrări

La final, încă patru tablouri ale artistului chinez care – după ce a lucrat atâţia ani numai pe computer – se pregăteşte să treacă în sfârşit la pictura în ulei, pe şevalet… Să mai spună cineva că înţelepciunea chinezilor e doar o vorbă!

Succes, Yang Xueguo!

Yang Xueguo - FATHER AND SON (xxxx)

Yang Xueguo - KAWAGEBO (November 2007)

Yang Xueguo - GOD OF DOOR! (January 2009)

Yang Xueguo - SOLO (April 2009)

GALERIILE DE ARTĂ „MOSHUL SF”: Astăzi, YANG XUEGUO (CHINA) (I)

Mărturisesc cinstit că-mi era dor de rubrica asta, pe nedrept neglijată în favoarea a ceea ce mi s-a părut mult mai important la un moment dat – comentarii,  informaţii sau analize pentru/despre fandomul românesc sau despre SF-ul din România ( o vreme am pus semnul egal între cele două noţiuni, greşeală de neiertat pe care n-am s-o mai repet niciodată de-acum înainte!).

Adevărul e că realizarea periodică a unei galerii de artă, fie ea şi virtuală, este o muncă extrem de laborioasă, uneori de-a dreptul dură, nemaivorbind de faptul că nu ştii niciodată dacă un gest de bunăvoinţă din partea ta nu va fi urmat de vreun proces (şi nu de intenţie, ăsta ar fi simplu!) din partea exact a aceluia pe care te străduieşti să-l promovezi. Cum legea copyright-ului are prevederi deseori ambigue în privinţa internetului, nu ştii niciodată ce va urma, chiar dacă există sistemul Creative Commons License, care îţi oferă măcar şi parţial posibilitatea preluării unor materiale deja publicate, cu condiţia citării sursei şi a postării unui link înspre aceasta. De la teorie la practică însă, e un drum atât de lung, că mii de ani i-au trebuit… restul îl ştiţi şi voi, că doar l-aţi citi pe Eminescu, nu-i aşa? Dar ajunge ca subiect de divagaţie…

Artistul pe care vreau să-l cunoaşteţi astăzi este chinez get-beget, după cum o mărturisesc fotografia, dar mai ales fişa de mai jos. Faceţi cunoştinţă aşadar cu

YANG XUEGUO

Yang Xueguo

Nume: Yang Xueguo

Gen: Masculin

Data naşterii: 1 iunie 1977

Locul naşterii: Kunming, provincia Yunnan, China

Studii: Design arhitectural

Pasiuni: În copilărie desena comics-uri şi personaje din jocuri

Profesia actuală: Profesor de artă la Universitatea din Yunnan, China

Influenţe artistice asumate: H.R. Giger, Zdzisław Beksiński

Afilieri: CGSociety, Deviantart.com

 „Unelte” preferate: 3ds Max, After Effects, Photoshop, Zbrush

E-mail: blur1977@126.com

De la început trebuie să vă spun că ceea ce veţi vedea în continuare a fost plasat pe mai multe bloguri din străinătate sub denumirea de Visions Of Hell (Imagini din iad), ceea ce este atractiv din punct de vedere al teoriei comunicării, dar inexact din punct de vedere al conţinutului artistic. Căci lucrările lui Yang Xueguo nu se referă numai la iadul prezentat de Biblie (la modul mai puţin clasic, e-adevărat), ci şi la iadul nostru interior, psihedelic de cele mai multe ori, greu de înţeles de către străini, dar şi de către propriul nostru eu. Este iadul stresului, al înstrăinării, al eşecului în societate, în dragoste, în carieră, în familie, în relaţia cu noi înşine… Este IADUL EXISTENŢEI DE ZI CU ZI !!!

Luaţi de vedeţi o primă serie de poze…

Yang Xueguo - BLUR (2007)

Yang Xueguo - ASH TO ASH (March 2008)

Yang Xueguo - BURNING BRIDE! (March 2008)

Yang Xueguo - DANCING SPRITE FROM DARKNESS (June 2007)

Yang Xueguo - GATE OF CHAOS (August 2008)

Yang Xueguo - MASQUERADE (May 2008)

Yang Xueguo - COLD DREAM!! (September 2004)

Yang Xueguo - FLY! (March 2008)

Yang Xueguo - LONG-PAST CIVILIZATION! (October 2006)

Yang Xueguo - STYGIAN RIVER (August 2009)

Yang Xueguo - NIGHTMARE!! (September 2004)

Yang Xueguo - INFLAMES (June 2008)

Yang Xueguo - CRYING SKY! (October 2007)

Yang Xueguo - WAR (February 2008)

Yang Xueguo - PUPPET OF PHANTOMS (August 2008)

Yang Xueguo - WHEN HAPINESS IS LOST (April 2007)

Pentru azi, ajunge! Partea a doua a acestui articol, mâine, cu mai multe informaţii despre artist şi – bineînţeles – cu noi exemple din creaţia sa, trebuie să recunoşteţi, cu totul neobişnuită. Dacă nu ştiaţi cum arată iadul, indiferent de religie, iată că acum aveţi ocazia să vă faceţi o ideee. Nu că unora le-ar folosi din cale afară…

Până mâine, cum zice clişeul, “aveţi grijă de voi!”

EUROPA PREJUDECĂȚILOR NAȚIONALE IRONIZATĂ DE UN ARTIST BULGAR

Ianko Țvetkov, alias „alphadesigner” (© - www.alphadesigner.com)

Trebuie să recunosc faptul că de multă vreme nu m-am mai distrat așa de bine ca în momentele când am parcurs lucrările graficianului bulgar YANKO TSVETKOV (sau – în grafia românească – IANKO ȚVETKOV ). Este vorba de un șir de hărți ale continentului nostru, pe care sunt marcate interpretările diverselor națiuni despre alte națiuni, interpretări care – de cele mai multe ori – nu sunt dintre cele mai convenabile. Veți afla, așadar, cum îi văd locuitorii din mai multe țări europene pe concetățenii lor de pe același continent, prin prisma relațiilor economice și culturale, a tradițiilor și istoriei comune, vechi de sute sau – în unele cazuri – de mii de ani, dar și prin filtrul prejudecăților naționale care n-au încetat și probabil nu vor înceta niciodată să acționeze (fie măcar și la nivelul subconștientului!) de-a lungul timpului, filtru indiferent la toate încercările de integrare europeană desfășurate în ultima jumătate de secol. Vorba scorpionului: „Asta mi-e natura!”

Ca și în articolul trecut, și aici este vorba despre un calendar. Iată-i mai jos coperta:

Coperta calendar MAPPING STEREOTYPES, ediția 2011

Din ceea ce se vede, aflăm numele artistului, adresa site-ului acestuia și despre ce-i vorba în respectiva lucrare. Iar dacă veți avea curiozitatea să intrați pe site-ul www.alphadesigner.com, veți descoperi că autorul bulgar (care acum locuiește la Londra) este mai mult decât un pamfletar priceput la desenat hărți, oricât de hazlii ar fi ele. Având o experiență de mai bine de 10 ani în domeniul artelor vizuale, în calitate de grafician, ilustrator și fotograf, Ianko Țvetkov s-a dovedit a fi un foarte bun specialist în crearea de imagini digitale, ca și în furnizarea de servicii de design și editare pentru firme de publicitate, clienți privați și organizații cu profil educațional. După propria-i mărturisire, este specializat în web design (HTML și CSS), iar în timpul liber îi place să realizeze lucrări de concept art.

Vom mai vorbi despre cariera artistului de la sud de Dunăre și cu alt prilej. Deocamdată, să ne întoarcem la subiectul articolului de față, proiectul intitulat de autor MAPPING STEREOTYPES și care ne prezintă într-o formă despre care chiar creatorul său ne avertizează că trebuie luată cu mult umor și înțelegere, prejudecățile naționale ale unor națiuni europene.

Să începem cu „greii” din partea occidentală a continentului…

Europa în viziunea prejudecăților naționale din GERMANIA (© - www.alphadesigner.com)

Europa în viziunea prejudecăților naționale din MAREA BRITANIE (© - www.alphadesigner.com)

Europa în viziunea prejudecăților naționale din FRANȚA (© - www.alphadesigner.com)

Europa în viziunea prejudecăților naționale din ITALIA (© - www.alphadesigner.com)

Să nu credeți însă că numai aceste națiuni suferă de prejudecăți față de restul locuitorilor Europei. Nici pe departe! Iată încă vreo câteva, situate în centrul continentului. Sunt chiar mai interesante decât cele prezentate la început, întrucât în cazul lor avem de-a face cu veșnica opoziție „posesiune pământească/mântuire sufletească”. Chiar așa de diferite să fie stereotipurile respective? Aruncați o privire mai jos…

Europa în viziunea prejudecăților naționale din POLONIA (© - www.alphadesigner.com)

Europa conform prejudecăților naționale din ELVEȚIA (© - www.alphadesigner.com)

Europa conform prejudecăților naționale de la VATICAN (© - www.alphadesigner.com)

În fine, a venit rândul țărilor din partea de est a continentului… Les voilà!

Europa conform prejudecăților naționale din RUSIA (© - www.alphadesigner.com)

Europa conform prejudecăților naționale din TURCIA (© - www.alphadesigner.com)

Europa conform prejudecăților naționale din BULGARIA (© - www.alphadesigner.com)

După cum vedeți, în toate cazurile imaginea României nu este de loc una bună – adică, până la urmă, este cea reală. Da, dragi prieteni, din nefericire ăsta este locul nostru rezervat în Europa – și nu are nici o importanță că  semnalul vine din partea unui artist dintr-o țară vecină cu noi! Chiar dacă prietenul Ianko Țvetkov este chiar el însuși prizonierul prejudecăților naționale bulgare cu privire la români (veți înțelege asta când veți vedea viitoarele postări pe teme asemănătoare, care sunt chiar și mai satirice și mai interesante!), adevărul gol-goluț este unul singur: AM AJUNS LA LIMITA CEA MAI DE JOS A RESPECTULUI EUROPENILOR FAȚĂ DE ROMÂNI ȘI DE ROMÂNIA ÎN GENERAL!!! Și asta numai și numai datorită nouă, poporului „suveran”, „înțelept” și care iubește la nebunie„democrația originală românească”!

Nu voi spune mai mult, căci sunt la fel de vinovat ca toată lumea, prin urmare n-am nici un motiv să mă rățoiesc la alții, când eu însumi am făcut prea puțin să schimb ceva… Mă mulțumesc doar să vă ofer o ultimă hartă semnată de Ianko Țvetkov și să-l felicit pentru curaj, hotărâre și inspirație. Deși – ca să confirm unul dintre stereotipurile despre natura românului – am să dau glas acum unui lucru pe care multă lume îl gândește, dar nu-l spune cu voce tare: „Păi da, domnule, când locuiești la Londra e normal să ai curaj!” Așa o fi, n-am de unde să știu: în 1993 mi-au lipsit 73 de lire sterline ca să ajung acolo! See you!

Europa văzută prin prisma prejudecăților naționale ale STATELOR UNITE ALE AMERICII (© - www.alphadesigner.com)

GALERIILE DE ARTĂ „MOSHUL SF”: Astăzi, tokyogenso (JAPONIA) (II)

Vă promiteam ieri că voi reveni cu noi lucrări ale tânărului artist plastic nipon care semnează cu pseudonimul tokyogenso sau tokyo fantasy, lucrări dedicate unei Japonii post-apocaliptice, o țară – în viziunea sa – plină de ruine și de vegetație, dar complet depopulată. Apărute în anii 2009-2010, aceste creații ale lui tokyogenso par a se dovedi de-a dreptul profetice, dacă ne gândim la ceea ce se întâmplă în acest moment în ținuturile – pentru mulți de-a dreptul magice – cunoscute drept „Țara Soarelui Răsare”. Pe 13 martie 2011, la două zile la îngrozitoarele evenimente naturale urmărite în direct de o întreagă planetă, tokyogenso publica următorul afiș menit să-i mobilizeze pe concetățenii săi:

13.03.2011 - Stand Up, Japan! (Afiș - © tokyogenso, suprapunerea inscripției: Cristina Ghidoveanu)

Context în care îmi permit să vă reamintesc faptul că putem ajuta și noi la atenuarea pagubelor dezastrului, contribuind la campania APEL PENTRU JAPONIA, inițiată de  Crucea Roșie din România, în condiții pe care pe puteți afla la adresa http://www.crucearosie.ro/proiecte/apel-pentru-japonia.html. Nu ezitați! Orice ajutor este binevenit. Gândiți-vă că nu se știe niciodată când am putea fi într-o situație asemănătoare…

În cele ce urmează, iată și alte lucrări semnate tokyogenso. Cu precizarea – amintită și ieri – că dacă denumirile locațiilor sunt greșite să-mi comunicați, pentru a face cuvenitele îndreptări…

Akihabara (© tokyogenso)

Nakano Station (© tokyogenso)

Moai Statue, Shibuya Station (© tokyogenso)

Osaka Street Scene (© tokyogenso)

Osaka Street Scene, Billiken (© tokyogenso)

Osaka Street Scene, Tsūtenkaku Tower (© tokyogenso)

Wako Building, Ginza (© tokyogenso)

Tokyo Skytree (© tokyogenso)

Shibuya, The Center-Gai Sakuraya - Post-Cataclysm First Year (© tokyogenso)

Shibuya, The Center-Gai Sakuraya - After 50 Years (© tokyogenso)

Shibuya, The Center-Gai Sakuraya - After 100 Years (© tokyogenso)

Seibu Shibuya (© tokyogenso)

The Tocho Government Building, Shinjuku (© tokyogenso)

Și o ultimă lucrare – dedicată memoriei tuturor victimelor catastrofelor naturale din Japonia:

We'll Never Forget (© tokyogenso - suprapunerea textului: Cristina Ghidoveanu))

În final, vă remintesc că puteți găsi date despre tânărul artist nipon pe site-ul www.deviantart.com sau pe blogul personal, la adresa http://ameblo.jp/tokyogenso. (Atenție însă: e numai în japoneză! Oricum, vizionare plăcută!)

 

tokyogenso - Foto 2

GALERIILE DE ARTĂ „MOSHUL SF”: Astăzi, tokyogenso (JAPONIA) (I)

Este foarte greu să vorbești în aceste zile despre Japonia, fără să nu ți se pună un nod în gât. Ceea ce se întâmplă acolo de o lună încoace, depășește orice închipuire din punct de vedere al suferinței umane, al încercărilor care testează măreția sau micimea unui popor ori ale unei națiuni,  cu implicații complet imprevizibile atât pentru Japonia, cât și pentru întreaga omenire. De aceea, folosindu-mă de arta unuia dintre fiii săi, nu pot spune decât atât:

13.03.2011 - STAND UP, JAPAN! (Afiș - © tokyogenso, prelucrare de Cristina Ghidoveanu)

Este greu să pătrunzi în mentalul colectiv al japonezilor, pentru a înțelege de ce această nație e atât de predispusă la acceptarea oricărui fel de catastrofe cu un firesc pe care europenii sau americanii, de pildă, nu-l vor putea înțelege în veci. De la Hiroshima încoace, conștiința locuitorilor Țării Soarelui Răsare a născut tot soiul de monștri, începând cu Godzilla și terminând cu creaturile diverse din filmele anime pe care le-am putut vedea și noi, în ultima vreme, pe micile ecrane din România. Există o magie a catastrofei, cel puțin la nivel artistic, pe care nimeni de pe lumea asta nu cred că o înțelege mai bine decât japonezii.  Indiferent cât de dure ar fi loviturile aplicate de realitate, spiritul artistic nipon va purta mereu amprenta noului început, al renașterii din cenușă (sau din dărâmături), oricare-ar fi prețul ce trebuie plătit…

tokyogenso - foto 1

Creatorul despre care vreau să vă vorbesc astăzi are numele de artist tokyogenso sau – câteodată – tokyo fantasy. Nu e nici o greșeală faptul că am scris totul cu litere mici. Așa își semnează blogul, lucrările de pe www.deviantart.com, așa este cunoscut ca autor de coperte la una dintre cele mai importante reviste liberale japoneze (să nu mă puneți să vă spun cum se cheamă, că habar n-am: e în limba japoneză!!!). Urmărindu-i blogul, care este exclusiv în limba natală, am descoperit două lucruri, și anume: 1) e foarte adevărată chestia aia cum că  japonez fără aparat foto nu există; și 2) în cele mai multe dintre cazuri, fotografiile pot spune despre un om mai mult decât cuvintele.

Ce am aflat, așadar, de pe blogul tânărului artist nipon, blog scris – cum spuneam – exclusiv cu ideogramele specifice limbii, dar – în același timp – plin de fotografii: că e blond, deși nu cred că e culoarea lui naturală (nu de alta, dar spuneți-mi câți japonezi blonzi ați văzut vreodată, indiferent de situație – realitate, film, pictură, fotografii etc.?), că-i plac mersul pe bicicletă, pescuitul, fotografiatul, excursiile – în Japonia și în străinătate -, sculptatul dovlecilor de Halloween, mașinile de epocă tunate (are o colecție de fotografii de gen absolut demențială, dacă aveți răbdare să-i parcurgeți paginile blogului – și sunt multe, multe! – veți fi pe deplin răsplătiți ), că are un prieten la fel de efeminat ca și el ( mai mult nu îndrăznesc să-mi imaginez, dar nici nu cred că are rost), că e gurmand (sau gurmet? -  din fotografii nu reiese prea bine…), că (autor de lucrări de artă cu temă SF fiind) are ca animal de companie… ce credeți? (alo, domnu’ Assassin, se aude? )  – o pisică, și încă una nemaipomenită, după cum puteți vedea și singuri.

Un prieten de neuitat (© tokyogenso)

Lucrul cel mai interesant legat de tânărul autor japonez este acela că în anii 2009-2010 a publicat o serie de lucrări de artă în care își imagina o Japonie post-apocaliptică, plină de ruine și vegetație, dar completă lipsită de oameni. Pornind de la fotografii reale și folosind tehnicile oferite de era computerelor, tokyogenso își imaginează cum ar arăta principalele zone din Tokyo (dar și din alte orașe, ca de exemplu Osaka), după un cataclism de o natură neprecizată. Aceste lucrări au făcut repede înconjurul globului, fiind preluate de o mulțime de site-uri și bloguri mai mult sau mai puțin specializate, dintre care cele mai interesante (și mai competente) mi s-au părut deviantart.com, www.michaeljohngrist.com, pinktentacle.com, sau bestbookmarks.net. De aici am și preluat, de altfel, majoritatea pozelor ce urmează.

Vă mărturisesc faptul că nu știu nimic despre aglomerarea urbană numită Tokyo, care acum tremură de frica centralei nucleare de la Fukushima. Nu cunosc nici cartierele sau principalele zone de interes din Tokyo sau din Osaka, așa că dacă unii dintre voi veți recunoaște în lucrările lui tokyogenso locuri și amintiri familiare, dar cu indicarea greșită a locației, vă rog nu trageți în pianist! Faceți în schimb precizările de rigoare, iar eu am să procedez imediat la schimbarea datelor eronate.

Și a venit momentul în care cuvintele trebuie să cedeze locul imaginilor…

Vă invit, prin urmare. să faceți cunoștință cu Japonia post-apocaliptică în viziunea lui tokyogenso!

Tokyo Tower (© tokyogenso)

Tokyo Monorail (© tokyogenso)

Tokyo - Unprecised Location (© tokyogenso)

Shinjuku Skyscraper (© tokyogenso)

Mode HAL iKO Building, Shinjuku or Shinjuku’s Cocoon Tower (© tokyogenso)

Shibuya Crossing - 109 Building, by day (© tokyogenso)

Shibuya Crossing - 109 Building, by night (© tokyogenso)

Yoyogi Station Platform (© tokyogenso)

Kabuki-za Theater, Ginza (© tokyogenso)

The Rainbow Bridge, from Odaiba (© tokyogenso)

Tokyo - Unprecised Location (© tokyogenso)

Hanayashiki Amusement Park, Asakusa (© tokyogenso)

„Manneken Pis” Statue, Hamamatsuchō Station (© tokyogenso)

McDonald's (© tokyogenso)

A Destructed Tokyo Street, Akihabara (© tokyogenso)

Sofmap, Akihabara (© tokyogenso)

Haneda Airport (© tokyogenso)

Ueno (© tokyogenso)

Tokyo Big Sight (© tokyogenso)

Shinjuku Station (© tokyogenso)

Unprecised Location (© tokyogenso)

Hato Bus (© tokyogenso)

Atât pentru prima parte… Restul lucrărilor și alte comentarii, mâine. Până atunci, pentru că astăzi se împlinește o lună de la tristele evenimente din 11 martie 2011, cu sufletul, cu mintea și în orice alt fel cu putință (vezi http://www.crucearosie.ro/proiecte/apel-pentru-japonia.html) fiți alături de cea mai curajoasă și  mai încercată nație a planetei. Cea care ne-a dăruit samuraii, haiku-urile, kimonoul, gheișele, mii de ani de istorie exemplară, cele mai bune mașini și cele cele mai bune calculatoare… Dar și cele mai frumoase exemple de solidaritate umană și de nerenunțare în fața stihiilor naturii. Pentru care, până la urmă, că ne convine sau nu, suntem singurii vinovați!

Pe mâine!

GALERIILE DE ARTĂ „MOSHUL SF”: Astăzi, VILLEMARD (Franța) – Ciclul „En l’an 2000” (1910)

În peregrinările mele pe Internet din ultima lună, pe când mă documentam pentru cu totul altceva, am dat peste un link care m-a dus la o expoziție organizată de Biblioteca națională a Franței (BnF) sub genericul Utopia: The Quest for the Ideal Society in the Western World. Pe lângă reproduceri după lucrările unor arhitecți precum Étienne-Louis Boullée sau Claude-Nicolas Ledoux, ale unui gravor de talia lui Theodore de Bry, ori ale unui poet medieval cum a fost Guillaume de Digulleville (autorul unei epopei compuse din 13.000 de versuri, pe numele său Pèlerinage de vie humaine, în care reia tema literară a visului, atât de dragă Evului Mediu), în expoziție mai figura și secțiunea Visions de l’an 2000, în care erau expuse mai multe cărți poștale purtând semnătura unui artist destul de puțin cunoscut, și anume VILLEMARD.

Cine este acesta? Credeți-mă, n-aș putea să vă spun mare lucru despre el, datele de pe net sunt extrem de sărace, ba aș putea spune aproape inexistente. Se știe totuși că a fost pictor (nu prea talentat însă), ilustrator pe la diverse reviste de la cumpăna secolelor XIX și XX, dar mai ales un utopist care – în 1910 – și-a imaginat cum vor arăta Franța și (în special) Parisul în anul 2000. Cum obiceiul timpului presupunea ca la cumpărarea anumitor produse alimentare să primești gratuit și câte o ilustrată, Villemard a realizat pentru o firmă de profil (așa cred cei de la BnF, cel puțin), mai multe seturi de cărți poștale în care-și expunea viziunile futuriste, de la invenții menite să îmbunătățească viața de zi cu zi, până la altele  de vocație mai savantă sau de-a dreptul exploratorie.

Lucrările – realizate în cromolitografie – erau grupate în planșe cuprinzând câte 12 ilustrate, ceea ce înseamnă că au fost mai mult de 25, câte am reușit eu să găsesc. Ele se află în secțiunea de „Stampe” a Bibliotecii naționale a Franței, iar numerotarea pe care-o veți întâlni în continuare reprezintă ordinea în care sunt amplasate pe site-ul http://expositions.bnf.fr/utopie/feuill/index.htm, de unde le-am preluat. Am lăsat și titlurile în franceză, pentru o mai bună înțelegere a scopurilor autorului.

Să începem, așadar, cu

I. Previziuni împlinite

13.Villemard-En L'An 2000. Automobiles de Guerre (1910-Paris, BnF, Estampes)

Vehiculele de asalt… Există!

12.Villemard-En L'An 2000. Dictant son courrier (1910-Paris, BnF, Estampes)

Dictafonul, reportofonul, casetofonul – mă rog, orice similar… Există!

14.Villemard-En L'An 2000. Audition du Journal (1910-Paris, BnF, Estampes)

Radiojurnalul… Hm, eu ar trebui să știu mai bine, nu-i așa?

09.Villemard-En L'An 2000. À l'École (1910-Paris, BnF, Estampes)

Laboratoarele de învățat limbi străine… Sunt și astea, deși imaginea e în același timp o luare la mișto a sistemului de învățământ al vremii (vezi în partea dreaptă „tocătorul” de cărți, semnificând probabil tonele de informații ce trebuiau memorate orbește de bieții elevi!)

03.Villemard-En L'An 2000. Auto-Patins à Roues (1910-Paris, BnF, Estampes)

Rolele… Mă rog, în desen par a avea niște baterii sau acumulatori, dar având în vedere ce știu să facă puștanii din ziua de azi cu cele fără baterii, mă îndoiesc asupra utilității unor asemenea accesorii.

08.Villemard-En L'An 2000. Eclaireurs cyclistes (1910-Paris, BnF, Estampes)

Patrulele mobile… Ai noștri bravi copoi au acum motociclete, iar pușcoacele le poartă la cingătoare, dar scopul inițial nu diferă prea mult.

04.Villemard-En L'An 2000. Missive phonographique (1910-Paris, BnF, Estampes)

Robotul telefonic… Sigur, aici vedem în loc de casetă un cilindru de fonograf, dar – vorb-aia! – cum nimeni nu-i profet în țara lui, merge și-așa!

10.Villemard-En L'An 2000. Correspondance Cinéma - Phono - Télégraphique (1910-Paris, BnF, Estampes)

Probabil videofonul sau – prin extensie – telefonia 3G (în cazul din urmă, cred că am exagerat puțin, știu asta, dar ideea e simpatică. În plus, după cum vedeți, sunetul este separat de imagine, așa că până la urmă s-ar putea să am totuși dreptate, sâc! ) În fine,

24.Villemard-En L'An 2000. Sentinelle avancée en Hélicoptère (1910-Paris, BnF, Estampes)

Patrula aeriană, supravegherea din elicopter… Se fac deja de ani bunișori, cu rezultate uneori de-a dreptul spectaculoase. Cum altfel am mai putea vedea noi live urmăririle pe autostradă? Pentru cine-i interesat, bineînțeles…

Urmează cea de-a doua categorie, și anume

II. Previziuni îndeplinite, dar sub o cu totul altă formă

01.Villemard-En L'An 2000. Le train électrique Paris Pékin (1910-Paris, BnF, Estampes)

Acuma, să fim serioși: când cu avionul și tot faci aproape 12 ore de la Paris la Beijing (fost Pekin), de ce te-ai chinui ca naiba să mergi zile în șir cu trenul, chiar și de mare viteză, cum se presupune că trebuie să fie cele electrice? Să spunem deci că – lăsând la o parte destinația (sau schimbând-o), folosirea TGV-urilor este un lucru destul de obișnuit în țări ca Franța, Germania, Japonia etc. O notă de 7, binemeritată!

22.Villemard-En L'An 2000. Un Sauvetage (1910-Paris, BnF, Estampes)

Mda, să încerci să salvezi pe cineva aflat pe mare cu ajutorul avionului, numai în filmele cu James Bond (și, în general, în filme) se poate întâmpla. În realitate, după cum ați văzut și voi, se folosesc elicoptere.

16.Villemard-En L'An 2000. Chauffage au Radium (1910-Paris, BnF, Estampes)

Asta ar fi chiar culmea, să te încălzești cu o sobă radioactivă! Noroc că s-au inventat între timp aerotermele și caloriferele electrice…

18.Villemard-En L'An 2000. Aéronat au long cours (1910-Paris, BnF, Estampes)

N-avem zeppeline, avem în schimb avioane Boeing sau Airbus (chiar dacă nu se cuplează câte două!) unde încap mult mai mulți călători decât și-ar fi putut imagina vreodată Villemard…

07.Villemard-En L'An 2000. Un Dîner chimique (1910-Paris, BnF, Estampes)

N-am ajuns chiar la pilule, decât poate pentru astronauți… Avem în schimb McDonald’s, KFC și o mulțime de chimicale în mâncare, provenite de la antidăunători și îngrășăminte chimice sau de tipul E-urilor. În plus, halim și-o grămadă de OMG-uri. Poftă bună și să ne fie de bine!

Am ajuns acum și la ultima categorie:

III. Invenții care nu s-au realizat încă

Să începem cu

05.Villemard-En L'An 2000. Le Barbier nouveau Jeu (1910-Paris, BnF, Estampes)

06.Villemard-En L'An 2000. Madame à sa Toilette (1910-Paris, BnF, Estampes)

17.Villemard-En L'An 2000. Un tailleur dernier Genre (1910-Paris, BnF, Estampes)

Instalații de tuns, ras și frezat, de coafat, manuchiurat, epilat, frecat pe spate (eventual și prin alte părți – nu vă gândiți însă la prostii!!) în timp ce faceți baie sau de confecționat haine după chipul și asemănarea clientului. Puturoși din toate țările, uniți-vă! Vine raiul pe pământ!

02.Villemard-En L'An 2000. Chantier de construction électrique (1910-Paris, BnF, Estampes)

Un șantier complet automatizat încă nu s-a văzut. Ar fi mai bine? Ar fi mai rău? Nu știm, și nu cred că ar trebui să așteptăm cine știe ce seism uriaș ca să aflăm. În plus, ar dispărea și „obiectul muncii” pentru poezioara aceea macabră: „A-nceput de ieri să cadă/Câte-un bloc. Acum e praf…”

20.Villemard-En L'An 2000. Les Pompiers aériens (1910-Paris, BnF, Estampes)

Ce să mai spui? De pe pământ e greu, uneori chiar infernal. Oare din aer cum ar fi?

23.Villemard-En L'An 2000. L'Agent Aviateur (1910-Paris, BnF, Estampes)

Asta ne-ar mai lipsi: să ne-nhațe poliția și din aer! Mai bine să rămână la stadiu de predicție…

21.Villemard-En L'An 2000. L'avenue de l'Opéra (1910-Paris, BnF, Estampes)

Se spune că funcția creează organul. Dar și reciproca este valabilă… Dacă vom avea polițiști aerieni (sper că la propriu, nu la figurat!), atunci de ce să n-avem și circulație aeriană? Mai ales la Paris, unde înghesuiala pe marile bulevarde este deja o marcă depusă. Deocamdată însă, o trecem la nerealizate. Să vedem ce va urma…

19.Villemard-En L'An 2000. Une Fête des Fleurs (1910-Paris, BnF, Estampes)

Bătaie cu flori la Șosea? Da, dar cu o condiție: nu priviți în jos!

25.Villemard-En L'An 2000. Le Coup de l'Etrier (1910-Paris, BnF, Estampes)

Ultima, și cea mai „țăcănită” la categoria „aeriene” neîmplinite: servirea clienților aflați în zbor cu câte „una mică”! Cognac, evidemment! Mais qu’est-ce que vous croyiez???

În sfârșit, ultima din seturile de 24 la categoria „(din fericire) încă neîmplinite”:

15.Villemard-En L'An 2000. Une Curiosité (1910-Paris, BnF, Estampes)

Asta chiar sper să nu se împlinescă vreodată: momentul când vom ajunge să prezentăm calul și, în general, animalele, drept o curiozitate.  V-o spune cel care a tradus „Visează androizii oi electrice?”… Îl prefer pe Țăptălache al meu prost, dar viu, decât frumos și strălucitor, dar ce folos dacă va fi nevoie să mă duc cu el de două ori pe lună la depanat. Piei, drace!

Ultima ilustrată din portofoliul lui Villemard ține mai mult de evoluția mentalităților decât de cea a științei și tehnicii. Iat-o:

11.Villemard-En L'An 2000. Parlez au Concierge (1910-Paris, BnF, Estampes)

Vorbim sau nu vorbim cu portăreasa, cu șoferul, cu vânzătorul de ziare, cu secretara, cu florăreasa, cu lăptarul ș.a.m.d.? Adică, am putea spune, cu cei „mici”, dar fără de care viața noastră nu ar fi posibilă. În fond, este vorba despre îndemnul la un tratament corect, la egalitate de drepturi și de șanse pentru toată lumea. Ilustrata pare să fi rezolvat problema: „Parlez!” („Vorbiți!”). La imperativ deci… Pentru o lume mai bună, demnă de visurile legate de anul 2000, cred că ar trebui să-i urmăm exemplul. Și-ar mai trebui să spunem: Bravo, monsieur Villemard!

MOSHUL SF PREZINTĂ: „GALERIA DE ARTĂ VIRTUALĂ”. Astăzi ALEX POPESCU (România)

Începând de astăzi, vă invit să intrăm în lumea fabuloasă a artei virtuale. O dată pe lună, am să vă prezint un mare artist din domeniu, cu cele mai semnificative lucrări ale sale, oferindu-vă în același timp și o serie de amănunte dacă nu spectaculoase, măcar semnificative pentru persoana în cauză. Voi începe cu românii – și mai ales cu aceia pe care-i cunosc – pentru că așa îmi va fi mai ușor să câștig experiența necesară unei asemenea întreprinderi. În timp, va veni rândul marilor nume din străinătate, pentru a căror mai bună cunoaștere am început deja să lucrez la documentarea necesară.

Primul din grupul creatorilor de artă virtuală pe care vreau să vi-i prezint este românul ALEX POPESCU. Povestea întâlnirii mele cu el este una cel puțin interesantă… În septembrie 2010, la Centrul cultural Jean-Louis Calderon din București, se deschidea expoziția de grup Other Worlds, unde publicul amator de „ilustrație realistă și concept art” putea face cunoștință cu lucrările realizate de Dragoș Jieanu, Ioan Dumitrescu și Alexandru Popescu – trei nume deja cunoscute în mediul artei digitale, interne și internaționale. S-a făcut o lansare minunată, prin grija cenaclului Prospect-Art și a personalului Centrului, urmând ca manifestarea să se încheie undeva, pe la mijlocul lui octombrie. Așa cum se întâmplă de multe ori în viață, deși nici măcar nu stau foarte departe de amintitul centru cultural, n-am apucat să vizitez niciodată expoziția cu pricina, fiind nevoit să mă mulțumesc cu ceea ce am putut vedea pe site-urile artiștilor – site-uri la care se poate ajunge dând click pe linkurile de mai jos:

• pentru Dragoș Jieanu:  http://www.jieanu.com/

• pentru Ioan Dumitrescu:  http://jonone.cgsociety.org/gallery

• pentru Alex Popescu:  http://www.alexpopescu.net

N-am fost la deschiderea expoziției, spuneam, dar - ca un moș prevăzător ce sunt – mi-am trimis înainte „brațul drept” (a se citi cel mai bun colaborator, asta însemnând – evident! -  …nevasta!) care a negociat participarea celor trei graficieni la o  viitoare ediție a emisiunii „Exploratorii lumii de mâine”. Ceea ce s-a și întâmplat, dar abia cu vreo două luni mai târziu și cu participarea a numai doi dintre ei, Dragoș Jieanu fiind plecat în străinătate, unde am înțeles că-și desfășoară de obicei activitatea. După o serie de contacte prin telefon și stabilirea tuturor amănuntelor, a venit și ziua cea mare: 13 noiembrie 2010. Cum nu sunt un tip superstițios, n-am luat în seamă tifla pe care mi-o dădea calendarul și am purces voinicește spre clădirea din strada G-ral Berthelot, unde i-am găsit pe cei doi invitați așteptând în fotoliile din holul de la intrare, curioși la rându-le să vadă cu cine vor sta de vorbă.

Cum a fost în emisiune, sper să aflați data viitoare când o să vi-l prezint pe Ioan Dumitrescu. (Asta, bineînțeles, dacă voi reuși să descopăr cum pot posta pe blog și fișiere audio de mai mari dimensiuni, lucru pe care până acum nu l-am reușit. Dar nu-i nimic, omul cât trăiește învață, inclusiv „Moshul SF”!!!) Pot doar să vă spun că mi-au plăcut enorm cei doi invitați: tineri, incredibil de tineri ca vârstă dar foarte maturi în gândire, deștepți, pricepuți (în domeniul lor sunt deja experți recunoscuți, după cum veți afla citindu-le site-urile), pasionați și imaginativi, prietenoși, comunicativi și sociabili. În plus, ceea ce m-a șocat aș putea spune (dacă mă gândesc la ce văd peste tot în jurul meu, în viața de zi cu zi) a fost modestia de care au dat și dau în continuare dovadă, cu toate că rezultatele profesionale de până acum i-ar îndreptăți poate la o atitudine mult mai… bățoasă, să zicem (alt cuvânt nu-mi vine  în minte acum),  de genul celei afișate de „gulerele albe” aflate la aceeași vârstă cu a lor, dar deja îmbibate de aerul nociv – și uneori fatal – al multinaționalelor în cadrul cărora lucrează.

Să trecem acum la subiectul propriu-zis al postului de față: prezentarea creațiilor lui Alex Popescu. De la bun început vreau să vă spun că prea multe detalii biografice despre tânărul artist nu cunosc, dar nici nu cred că sunt necesare, opera lui vorbește de la sine. Vă recomand totuși un excelent interviu realizat de Luciana Grosu pe site-ul SRSFF.

Primele lucrări din creația lui Alex cu care publicul nostru a avut deja ocazia să intre în contact sunt cele folosite pentru realizarea copertelor unor cărți de science fiction. Iată-le, în imaginile de mai jos:

După o scurtă pauză, datorată implicării sale într-o serie de proiecte legate de cinema, la studiourile Media Pro Magic unde lucrează, Alex este din nou prezent în industria cărții, începând cu 2009, ilustrațiile sale fiind foarte apreciate de publicul cititor, ba chiar și de scriitorii care au primit  la versiunile românești ale operelor lor câte o copertă marca „Alex Popescu”. Iată, de pildă, ce ne-a comunicat – într-un e-mail prilejuit de aflarea faptului că împreună cu soția mea, Cristina, am terminat de tradus romanul său, PRAXIS - scriitorul american Walter Jon Williams:

„From: Walter Jon Williams <…>
To: Cristina Ghidoveanu <…>
Sent: Wed, December 1, 2010 4:53:16 AM
Subject: Re: Translation into Romanian

Greetings,
That’s a lovely cover!  Please convey my appreciation to the artist. (…)
All best wishes,
Walter”

Subscriem din toată inima și vă arătăm și aceste ultime coperte bazate pe creațiile lui Alex Popescu:

Lucrând la realizarea unor filme  străine – și lista nu e deloc mică, pentru un tânăr care n-a împlinit încă 25 de ani! –  Alex a avut ocazia realizării unor postere pentru acestea, de unde în mod natural a urmat contactul cu sistemele editoriale din alte țări, unde i s-au cerut coperte pentru diverse apariții SF sau fantasy. Priviți mai jos:

Mai multe amănunte privind contactul lui cu lumea filmului găsiți pe site-ul lui Alex, la secțiunea Credits. Eu vreau să vă prezint în continuare principalele sale lucrări, grupate pe domenii. Vă atrag atenția că tot ceea ce constituie imagine în acest articol, dacă este creația lui Alex Popescu, se supune legii copyright-ului și nu poate fi reprodus în nici un fel, decât cu aprobarea expresă a autorului. Folosiți cu încredere adresa de contact din interiorul site-ului:  http://www.alexpopescu.net, ca să evitați complicațiile legale și orice alte bătăi de cap.

Și-acum,  să începem cu creațiile science fiction. Dând click pe poză, puteți afla și titlurile lucrărilor. (Asta așa, ca să mai facem economie de spațiu!   Glumesc, bineînțeles, căci vreau să puteți privi totul cât mai comod și – dacă se poate – pe îndelete. Enjoy!)

Cam atât despre SF….

Înainte de a trece la imaginile inspirate din domeniul fantasy-ului, aș vrea să vă povestesc un lucru foarte interesant, pe care Alex – în modestia lui – nu-l prea amintește, sunt convins de asta – și, la urma urmei, poate că e  mai bine așa. Dar cum pe Moshul SF îl mănâncă întotdeauna limba, trebuie să aflați și voi despre ce este vorba. Pe scurt, Alex Popescu a fost în 2008 „lead matte painter” (cum s-ar spune un soi de șef, măcar prin competență, peste cei care s-au ocupat de decorurile virtuale) într-un film intitulat – nici mai mult, nici mai puțin – decât Fire & Ice: The Dragon Chronicles!!! La prima impresie, mai să cred și eu, ca și mulți alții, că s-a pus pe treabă Hollywoodul să ni-l aducă pe G.R.R. Martin în videotecile personale. Apoi, am aflat că nu-i așa, dar că filmul este unul de aceeași factură și destul de interesant, iar artistul nostru a făcut o treabă grozavă, reușind să ne convingă că totul vine chiar de-acolo, din regatele de basm imaginare ale inimii fiecăruia dintre noi…

Să vedem, așadar, câteva dintre creațiile fantasy purtând semnătura lui Alex Popescu:

Cred că atât ajunge… Sunt convins că veți aprecia la adevărata lor valoare lucrările lui Alex Popescu -  un tânăr talentat despre care, cu siguranță, vom mai auzi. Până una, alta, nu voi încheia această galerie virtuală fără să vă mai arăt ceva, o ultimă fotografie valorând cât o mie de cuvinte. Iat-o:

Până data viitoare, s-auzim de bine!

P.S.: Îmi cer scuze față de toți aceia care au asistat pe viu la scrierea secvențială a acestei postări, ce a necesitat cam o săptămână de pregătiri și circa opt ore de scris și de corecturi din mers. Recunosc, sunt niște cifre rușinoase, dar sper să am circumstanțe atenuante. Nu uitați că oi fi eu moș, dar în același timp sunt și „boboc”. Nice, don’t you think?