FASCINAȚIA ”NEMIRA” (2): SERIA ”CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC” DE G.R.R. MARTIN

De multă vreme voiam să prezint unul dintre cele mai celebre cicluri din istoria literaturii fantasy mondiale, și anume CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC – operă a scriitorului american George R(aymond) R(ichard) Martin. Acum, când ediția românească a ajuns din urmă (în sfârșit!) aparițiile din SUA, cred că a venit momentul să ne oprim un pic mai mult asupra acestei bijuterii literare. Nu înainte de a vă reaminti de ce o facem…

Prilejul este foarte nimerit pentru a întocmi un bilanț de tipul „best of” al realizărilor editurii, care sunt printre cele mai importante în domeniu, în spațiul est-european. Urmărind acest serial, sper să vă pot ajuta la alcătuirea unei biblioteci esențiale de SF & F tradus în limba română și publicat de Editura NEMIRA în ultimii 20 de ani – cărți care n-ar trebui să lipsească nici unui pasionat al genului. Dar să revenim la subiectul articolului de astăzi…

GEORGE R.R. MARTIN  s-a născut în 1948, în localitatea Bayonne, statul New Jersey (SUA) și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii ’70 a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i-au fost decernate premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy și horror. În anii ’80 a fost producător și scenarist de televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului/serialului Frumoasa și Bestia. Una dintre nuvelele sale a fost ecranizată cu titlul Zburătorii nopții.

George R.R. Martin

În 1996, Martin a început să scrie seria fantasy CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC, alcătuită din șapte romane, dintre care cinci au și fost publicate (Urzeala tronurilor, 1996 – Editura Nemira, 2007; Încleștarea regilor, 1999 – Editura Nemira, 2008; Iureșul săbiilor, 2000 – Editura Nemira, 2009; Festinul ciorilor, 2005 – Editura Nemira, 2009; Dansul dragonilor, 2011 – Editura Nemira, 2011), iar două se află încă în stadiul de proiect (The Winds of Winter și A Dream of Spring). Saga CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC este considerată o capodoperă a genului, alături de trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R.Tolkien, fiind până în prezent tradusă în optsprezece limbi, cu peste 2.200.000 de exemplare vândute numai în Statele Unite. Drepturile cinematografice au fost achiziționate de către HBO. Primul sezon, Urzeala tronurilor, a fost deja transmis de HBO, care a început și a terminat producția pentru al doilea sezon, Încleștarea regilor, difuzat în premieră mondială pe 1 aprilie 2012 (în România, cu o zi mai târziu!).

Primul volum al seriei, Urzeala tronurilor, a obținut Premiul Locus în 1997, a fost finalist al premiilor Nebula și World Fantasy, iar nuvela Sângele dragonului, care face parte din roman, a obținut Premiul Hugo în 1997. Romanul Încleștarea regilor a câștigat, de asemenea, Premiul Locus în 1999 și a fost finalist al Premiului Nebula, în timp ce Iureșul săbiilor a fost recompensat cu premiile Locus și Geffen în 2001, respectiv 2002, fiind finalist al premiilor Hugo și Nebula. Al patrulea volum al seriei, Festinul ciorilor, a fost finalist al premiilor Hugo și Locus.

Iată mai jos copertele originale ale ediției engleze publicate de către Voyager:

George R.R. Martin este deja considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de literatură americani (și nu neapărat de SF, fantasy sau horror!). Cîteva aprecieri critice vă vor lămuri poate (dacă mai era nevoie!) asupra acestui subiect:

„În mod categoric, CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC va ajunge cea mai bună saga fantasy scrisă vreodată. Subiectul nu e dificil, dar încercarea de a-l rezuma ar fi realmente nebunească: o complexă intrigă politică și dinastii rivale, iubiri, trădări, sfetnici răuvoitori, regi incapabili, cavaleri, castele, codri de nepătruns, un gigantic zid de apărare împotriva unor forțe neștiute, bastarzi și dragoni de mult dispăruți. Iar stilul nu are nimic din bucolicul lui Tolkien.” NEW YORK TIMES BOOK REVIEW

„Martin atinge un vârf absolut din punctul de vedere al tehnicii narative și al scenelor de acțiune. Scriitura, imaginația, impactul emoțional și extraordinara construcție a universului său presupun o nouă definire a genului fantasy.” BOOKLIST

„Magie neagră, intrigă politică și multă vărsare de sânge – o saga titanică: G.R.R. Martin. Un festin al literaturii fantasy care va satisface orice apetit.” PUBLISHER’S WEEKLY

„Seria CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC, capodopera modernă a genului fantasy: magie, mister, intrigă, iubire și aventură, într-o lume deosebită de tot ceea ce știam pînă acum.” BOOKLIST

„O serie deja legendară(…) pur și simplu una dintre cele mai mărețe opere fantasy scrise vreodată. Vă plac personajele de neuitat? Există! Firele narative copleșitoare? Există! Un univers atât de detaliat și complex, încât propria noastră lume să pară prozaică? Există! Dacă iubiți genul fantasy și n-ați citit seria aceasta, ar trebui să fiți judecat pentru erezie, pentru că este ceea ce speră toate romanele fantasy să fie.” SF READER

„Oare George R.R. Martin chiar există în realitate? Poate un fantasy să devină mai bun cu fiecare nou volum? Da, da, da! Această serie este „the real deal”, iar Martin își merită coroana de rege al povestirii. Urzeala tronurilor a debutat în forță, Încleștarea regilor a depășit așteptările, dar volumele care au urmat l-au consacrat pe Martin drept cel mai vrednic de laudă autor de fantasy care a apărut după dispariția primului R.R. (Tolkien).” PAUL HUGHES

„În cadrul primului eșalon de autori contemporani de fantasy, Martin poate nu e cel mai vizibil, dacă ne gândim la Christopher Paolini, Robert Jordan sau veșnic tânăra Ursula K. LeGuin. Dar dintre cei care scriu epic fantasy de proporții, Martin este de departe cel mai bun. Iar lansarea ultimului său volum, Festinul ciorilor, este cel mai fericit prilej să îl recunoaștem drept «Tolkien al Americii».” LEV GROSSMAN, TIME

În România, Editura NEMIRA a publicat ciclul CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC în două ediții, una în format paperback (cuprinzând primele 4 titluri împărțite în 9 volume) și alta în format hardcover (cuprinzând toate cele 5 titluri apărute până acum – din cele 7 prevăzute pentru întreaga serie).  Am să vă prezint în continuare ediția hardcover, cea completă și mult mai elegantă după părerea mea (plus că e și mult mai ușor de citit!).

Așadar…



1. CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC. URZEALA TRONURILOR (Ediția a II-a, 2011)

(Traducere de  Silviu Genescu;  coperta colecției de Corneliu Alexandrescu, ilustrația – ?; 944 pag.)

2011-Martin, G.R.R. - CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC 1. URZEALA TRONURILOR (Ediția a II-a)

Extraordinar de bine primit la apariție, romanul a fost distins, cum spuneam, cu Premiul Locus 1997, iar critica s-a întrecut în laude, așa cum puteți vedea în continuare:

„George R.R. Martin triumfă pe scena literară, spulberându-i pe Terry Books, Robert Jordan și Terry Goodking cu siguranța degajată a profesionistului. Urzeala tronurilor are o grandioasă forță emoțională și un ritm alert, care au lipsit din genul fantasy, sufocat de prețiozități literare, umor recursiv și clișee perimate.” NEW YORK DAILY NEWS

„Intrigi și comploturi, tragedii și trădări, victorii și teroare în vremurile unor prevestiri sumbre. Soarta personajelor principale, a aliaților și a dușmanilor lor se află într-un echilibru precar, pentru că fiecare dorește să câștige în jocul cel mai periculos dintre toate: Urzeala tronurilor. ” LIBRARY JOURNAL

„Urzeala tronurilor: romanul care marchează fără doar și poate începutul detronării lui Tolkien.” NEWSWEEK

„În mod categoric, CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC va ajunge cea mai bună saga fantasy scrisă vreodată. Subiectul nu e dificil, dar încercarea de a-l rezuma ar fi realmente nebunească: o complexă intrigă politică și dinastii rivale, iubiri, trădări, sfetnici răuvoitori, regi incapabili, cavaleri, castele, codri de nepătruns, un gigantic zid de apărare împotriva unor forțe neștiute, bastarzi și dragoni de mult dispăruți. Iar stilul nu are nimic din bucolicul lui Tolkien.” NEW YORK TIMES BOOK REVIEW

Într-un fel, această ultimă apreciere face un rezumat destul de corect al faptelor întâmplate în carte, așa că n-am să mai insist asupra subiectului – și-așa mult prea complicat. Ca să vă faceți o imagine mai dinamică asupra conținutului romanului vă recomand să urmăriți primul sezon din serialul cu același nume, realizat și difuzat deja de HBO – serial la care unul dintre producătorii executivi (bănuiesc eu, cel mai important) este chiar George R.R. Martin!




2. CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC. ÎNCLEȘTAREA REGILOR (Ediția a II-a, 2011)

(Traducere de  Laura Bocancios;  coperta colecției de Corneliu Alexandrescu, ilustrația – Jim Burns, via Agentur Schlück Gmbh; 1040 pag.)

2011-Martin, G.R.R. - CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC 2. ÎNCLEȘTAREA REGILOR (Ediția a II-a)

Încleștarea regilor este cel de-al doilea volum din saga fantasy CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC, distins cu Premiul Locus în 1999 și finalist al Premiului Nebula, în același an.

Iată prezentarea editurii:

„Timpul și-a ieșit din matcă. Vara de zece ani, liniștită și îmbelșugată, își anunță sfârșitul, iar răceala dură a iernii se apropie ca o bestie înfuriată. Cei doi conducători care asiguraseră liniștea tărâmului, Lordul Eddard Stark și Robert Baratheon, au căzut pradă intrigilor și trădării. De la piatra Dragonului până la tărâmurile amenințătoare din Winterfell, haosul a pus stăpânire pe toată suflarea, iar pretendenții la tronul celor Șapte Regate sunt hotărâți să își impună voința prin foc și distrugere.

Tărâmul uitat al luptei și răzbunării, al vrăjitoriei și războiului. O poveste în care fecioarele se aliază cu nebunii, frații complotează unul împotriva celuilalt, iar morții se ridică pentru a întuneca pământul. Într-un climat al incestului și al fratricidului, al alchimiei și al crimei, prețul gloriei va fi măsurat în sânge și va fi plătit celor mai cruzi învingători.”

Și câteva aprecieri critice:

„Atunci când regii se înfruntă, întregul pământ se cutremură – continuarea regalului fantasy început cu Urzeala tronurilor.” PUBLISHER’S WEEKLY

„Un război pentru succesiunea la tron întoarce frații unii împotriva altora, într-o luptă armată și politică fără precedent. Șapte familii nobiliare sunt prinse în înfruntare, iar viața și avuția lor depind de eternul joc al șantajului, al intrigilor și al răpirilor, al magiei. Universul creat de Martin este de o bogăție fără precedent, plin de personaje devorate de sete de putere, împinse dincolo de limitele onoarei și ale trădării.” LIBRARY JOURNAL

„Magie neagră, intrigă politică și multă vărsare de sânge – o saga titanică: G.R.R. Martin. Un festin al literaturii fantasy care va satisface orice apetit.” PUBLISHER’S WEEKLY

Încleștarea regilor constituie substanța sezonului 2 din serialul HBO Urzeala tronurilor, sezon din care până la data postării acestui articol s-au difuzat primele trei episoade.




3. CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC. IUREȘUL SĂBIILOR (Ediția a II-a, 2011)

(Traducere de  Laura Bocancios;  coperta colecției de Corneliu Alexandrescu, ilustrația – Jim Burns, via Agentur Schlück Gmbh; 1312 pag.)

2011-Martin, G.R.R. - CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC 3. IUREȘUL SĂBIILOR (Ediția a II-a)

Acest al treilea act al ciclului lui G.R.R. Martin a fost distins, așa cum aminteam, cu premiile Locus (2001), respectiv Geffen (2002), fiind și finalist al premiilor Hugo și Nebula.

Subiectul, pe scurt, în prezentarea editurii:

„Dintre cei cinci rivali pentru putere, unul este mort, altul căzut în dizgrație, dar războaiele continuă să se dezlănțuie cu furie și alianțele se fac și se desfac. Joffrey ocupă Tronul de Fier, stăpânitor neliniștit al Celor Șapte Regate, dușmanul său cel mai înverșunat, Lordul Stannis, e înfrânt și dezonorat, iar tânărul Robb încă domnește peste Nord din fortăreața Riverrun. Între timp, Daenerys, regina exilată și stăpâna ultimilor trei dragoni, străbate continentul scăldat în sânge. În vreme ce forțele rivale pun la cale înfruntarea finală, o armată de creaturi barbare sosește de la capătul lumii civilizate, însoțită de oastea morților-vii, ale căror stârvuri însuflețite sunt de nestăvilit. Nimeni nu-și va găsi odihna până când Cele Șapte Regate nu vor izbucni într-un iureș al săbiilor.”

Și modul în care critica a fost – sau nu – convinsă de valoarea cărții:

„Al treilea volum din saga care a debutat cu Urzeala tronurilor și a continuat cu Încleștarea regilor este unul dintre cele mai sclipitoare exemple de fantasy contemporan. Complexitatea personajelor ne condamnă să devorăm această imensitate pagină cu pagină, căci Martin, asemenea lui Tolkien sau Jordan, ne obligă să ne pese de soarta lor.” PUBLISHER’S WEEKLY

„Rareori a existat o poveste atât de fascinantă, care să captiveze în asemenea măsură inimile și mințile unei generații. În Urzeala tronurilor, un regat era sfâșiat de ambițiile bărbaților și femeilor fără de milă; în Încleștarea regilor, războiul, nebunia și vrăjitoria s-au abătut asupra regatului ca o fiară vorace. Acum, când lupta brutală pentru putere se apropie de climax, regatul divizat se confruntă cu cea mai teribilă invazie – una condusă de dincolo de mormânt…” TIME

„Iureșul săbiilor ar fi fost o carte grozavă și dacă s-ar fi limitat la ingredientele esențiale din primele două volume: personajele detaliate cu iscusință, dialogurile autentice, povestea solidă și intriga satisfăcător de imprevizibilă. Dar ceea ce conferă seriei un caracter unic este curajul lui Martin, de neclintit: nici un personaj nu este la adăpost de satârul călăului (uneori în sens literal). Nu numai că cei «buni» pierd adeseori în fața celor «răi», dar nici nu știi care sunt unii și care sunt ceilalți.” PAUL HUGHES

„Iureșul săbiilor este una dintre cărțile acelea pe care le iei să le citești înainte de culcare, te uiți la un moment dat la ceas și brusc s-a făcut 3 noaptea… ar mai fi timp să citești un capitol…” ENTERTAINMENT WEEKLY

„Te prinde și nu-ți mai dă drumul. Sclipitoare!” ROBERT JORDAN

Sunt curios cum va fi reflectat acest roman în cuprinsul serialului…




4. CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC. FESTINUL CIORILOR (Ediția a II-a, 2011)

(Traducere de  Laura Bocancios & Silviu Genescu;  coperta colecției de Corneliu Alexandrescu, ilustrația – Jim Burns, via Agentur Schlück Gmbh; 960 pag.)

2011-Martin, G.R.R. - CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC 4. FESTINUL CIORILOR (Ediția a II-a)

Finalist al premiilor Hugo și Locus, Festinul ciorilor pare să confirme ideea că atunci când lucrurile merg bine nimeni nu mai găsește ieșit din comun un asemenea roman, încât să-i dea și premiul cuvenit. E cam ca la ziariști: nimeni nu arată lucrurile bune, ci numai grozăviile sau lucrurile rele!

Subiectul, prezentat de editură, sună cam așa:

„Al patrulea volum din saga CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC de George R.R. Martin, Festinul ciorilor, continuă o poveste pasionantă, cu urzeli greu de deslușit și vărsări de sânge. La vremuri grele, după un război de proporții inimaginabile, setea de putere supremă, obținută cu orice preț, declanșează lupte îngrozitoare, din care numai ciorile pot ieși învingătoare.”

Ce spune critica? Păi… să vedem.

„În Festinul ciorilor, Martin a pus aceeași patimă și aceeași umanitate din volumele anterioare ale seriei. Romanul îmbogățește cu o mulțime de detalii povestea care se desfășoară pe mai multe planuri. (…) Cititorii care știu la ce să se aștepte de la acest scriitor vor vedea că el oferă, în volumul de față, o trecere necesară, credibilă și adecvată la următorul roman din serie.” SF REVIEWS

„Ciorile sunt stăpânitoarele câmpului medieval de bătălie, iar acest al patrulea volum al monumentalei serii își merită cu prisosință titlul. (…) Ca și până acum, Martin este fără cusur în mânuirea limbajului, a caracterizării personajelor și a descrierilor grandioase care au impus mega-saga. Vești bune pentru cititorii cu apetit insațiabil!” BOOKLIST

„Evenimentul anului în aparițiile de fantasy!” SCIENCE FICTION CHRONICLE

„Martin se distinge și se impune ca principala forță care va modela evoluția genului fantasy prin refuzul său de a adopta o viziune maniheistă asupra lumii ca luptă între cele două principii eterne, Binele și Răul. Opera lui Tolkien are o forță imaginativă extraordinară, dar fără urmă de complexitate morală. Războaiele lui Martin sunt multifațetate și ambigue, asemenea protagoniștilor sau chiar zeilor care îi privesc și râd pe înfundate. Festinul ciorilor nu se rezumă la elfi arătoși împotriva dezgustătorilor orci. Sunt bărbați și femei care se luptă – pentru putere, pentru bani, pentru dragoste, pentru toate cele omenești.” LEV GROSSMAN, TIME

„Întotdeauna aștept perfecțiunea de la George R. R. Martin, iar el nu mă dezamăgește niciodată.” ROBERT JORDAN




5. CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC. DANSUL DRAGONILOR (2011)

(Traducere de  Laura Bocancios, Ana Veronica Mircea, Mihai Dan Pavelescu & Silviu Genescu;  coperta colecției de Corneliu Alexandrescu, ilustrația – Jim Burns, via Agentur Schlück Gmbh; 1352 pag.)

2011-Martin, G.R.R. - CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC 5. DANSUL DRAGONILOR

N-am citit încă acest volum al seriei, dar – în calitate de traducător – nu pot să nu mă îngrijorez asupra modului în care va suna la lectură versiunea românească, având în vedere numărul mare de persoane (adevărate „pietre tari” în domeniu!) care au contribuit la transpunerea în limba noastră a acestui titlu extrem de așteptat în întreaga lume, nu  numai în România. Sper ca diferențele de stil, de abordare a artei traducerii și de personalitate să nu sabordeze unul dintre cele mai dorite și mai așteptate romane fantasy din toate timpurile. Dincolo de asta însă, cred că avem de-a face cu o creație excelentă, dacă ar fi să ne luăm după subiect și după aprecierile criticilor:

„Regina Daenerys Targaryen are mii de vrăjmași care pornesc pe urmele ei. Și Tyrion Lannister vrea s-o găsească, împreună cu aliații lui. Există însă un tânăr care nu o caută pentru a se răzbuna… Pretutindeni se reaprind dispute, au loc trădări și o mulțime de preoți, soldați, nobili și sclavi înfruntă obstacole de nedepășit. Unii eșuează, alții biruiesc. Capricioasă și imprevizibilă, soarta aduce un dans pe viață și pe moarte.”

„Al cincilea roman din seria CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC are asupra cititorului același efect ca și Festinul ciorilor. George R. R. Martin întreține suspansul și se concentrează asupra unor personaje importante, printre care Daenerys Targaryen și Tyrion Lannister. (…) Dansul dragonilor vine cu noi personaje, aducând mai multe tratate de pace decât războaie. Dar până și admiratorii dezamăgiți vor fi fascinați de poveștile care se întrețes în carte, mai ales că autorul păstrează sub semnul întrebării episoade controversate, cum ar fi originea lui Jon.” PUBLISHER’S WEEKLY

„Dansul dragonilor este o lectură captivantă, uneori frustrantă, dar cel mai adesea încântătoare, așa cum e literatura fantasy de cea mai bună calitate. După ce ai devorat romanul, te întebi din nou: Pe când următorul volum?” BARNES AND NOBLE

Mai mult nu vă spun… Păcat că aceia dintre voi care au cumpărat ediția paperback la primele 4 titluri nu vor avea ocazia s-o facă și în cazul celui de-al cincilea. Am făcut această observație editurii, susținând că nu este o decizie corectă din punct de vedere comercial, dar restul depinde numai de ei. Mie îmi place ideea de hardcover, dar numai ca alternativă la edițiile mai ieftine, care în România – oricât am vrea noi să credem altfel – vor avea o viață lungă și sănătoasă, apropiată de veșnicie. Despre acest subiect voi reveni însă într-un viitor episod din serialul VIITORUL, AȘA CUM A FOST (serie nouă), pentru că mi se pare un lucru extrem de important.

Până atunci, vă pun la dispoziție și imaginile copertelor de la ediția paperback a seriei lui G.R.R.Martin, așa cum a fost ea publicată de către Editura Nemira…

Din păcate – și asta se va vedea mult mai bine în serialul dedicat „Bibliografiei ficțiunii speculative din România” – încă nu am găsit o soluție pentru scanarea în condiții corespunzătoare a copertelor cu inscripții aurite sau argintate, indiferent de rezoluția folosită. Mai încercăm însă…

Deocamdată, atât despre una dintre cele mai îndrăgite serii de romane fantasy publicate în românește de Editura Nemira. Care, nu uitați, anul acesta este în sărbătoare!

EDITURA „NEMIRA”: DOUĂ DECENII DE SCIENCE FICTION (1992-2012) !!!

Pentru că această lună aprilie este prilej de multiple sărbători – atât religioase, cât și personale, pentru mine și pentru Băbutza SF – îmi face o mare plăcere să-mi reamintesc o parte importantă a vieții mele legată de domeniul editorial și anume aceea în care am colaborat cu Editura NEMIRA, la a cărei colecție de SF, devenită un adevărat brand național (și nu numai!) vreau să cred că am contribuit și eu cât de cât… N-o fac din orgoliu personal neapărat (deși, pînă la urmă, oameni suntem, nu-i așa? ), ci doar pentru a aprecia nivelul atins de o marcă editorială dragă sufletului meu – acum și-ntotdeauna.

Într-adevăr, nu mă gândeam niciodată în acel an de început, 1992, când publicam primul număr din colecția NAUTILUS, Vânătorul de recompense (cu subtitlul Visează androizii oi electrice? - de fapt titlul real al cărții, abandonat atunci în favoarea titlului filmului lui Ridley Scott, Blade Runner, mult mai în vogă și mai cunoscut la momentul respectiv), că proiectul amintit avea să dureze atâția ani și că avea să devină unul favorit pentru fanii genului din România.

1992-Dick, Philip K. - VÂNĂTORUL DE RECOMPENSE (VISEAZĂ ANDROIZII OI ELECTRICE?) (Col. Nautilus, 001) (Ed. Nemira)

O primă serie a colecției a avut peste 160 de numere, la care am pparticipat și eu, în bună măsură. Am tradus (Philip K. Dick și Gérard Klein), am redactat (Dune de Frank Herbert, la prima apariție în românește!!!, de pildă, apoi alte titluri din clasicii anglo-saxoni), am coordonat o serie de titluri îngrijite de alții, am alcătuit liste de apariții fezabile sau proiecte utopice pentru care m-am certat cu editorul și am fost dat afară, după care am fost iertat și rechemat „la muncă” – cu alte cuvinte, am făcut tot ceea ce se putea face pentru ca un vis să prindă contur, să se dezvolte și să dureze. Au fost anii în care la Nemira s-a încercat recuperarea principalelor creații din SF-ul mondial, pentru ca cititorul român să știe ce pierduse în anii socialismului victorios și ai „literaturii de anticipație tehnico-științifice” – aberația lingvistică pe care regimul de atunci încerca s-o impună în locul clasicei noțiuni de science fiction. S-a publicat mult, repede, din diverse arii lingvistice (inclusiv din literatura franceză, italiană, poloneză, rusă sau română, lucru devenit rara avis în zilele noastre!), câteodată fără prea multă atenție la calitatea traducerii sau a prezentării grafice, dar întotdeauna cu suflet, cu mult suflet. Și asta este – cred eu – cheia succesului acestei colecții: dedicarea, pasiunea cu care realizatorii săi au tratat fiecare apariție ca și cum ar fi fost un copil de suflet imposibil de înlocuit.

După 2005, Nautilus-ul s-a rebranduit și și-a schimbat oarecum orientarea, devenind o colecție mult mai adecvată spiritului vremii, cu o prezentare grafică modernă și apariții editoriale din ce în ce mai apropiate de termenul primei publicări în limba originală. Prietenul Mihai Dan Pavelescu a făcut o muncă excelentă și a oferit cititorilor autohtoni titluri și serii de excepție, dintre care vă voi prezenta și eu unele, în săptămânile ce vor urma, în cadrul serialului FASCINAȚIA „NEMIRA”,  început deja acum câteva zile, cu seria Jocurile foamei de Suzanne Collins.

Până atunci, vă invit să vă delectați cu copertele cele mai frumoase pe care le-am văzut eu vreodată la o serie de cărți de SF publicate în românește și anume reeditarea volumelor din saga Dune de Frank Herbert…

La 20 de ani de la publicarea primei cărți de science fiction din portofoliul său, nu pot decât să urez Editurii NEMIRA succes și la cât mai multe titluri de valoare, care să-i atragă (și să-i păstreze) pe cititori la fel de fideli ca și până acum. În plus, sunt convins că toți aceia care au contribuit – într-un fel sau altul – la acest proiect admirabil merită pe deplin respectul nostru. De aceea, recunoscându-le efortul, să le urăm tuturor la mulți ani!

GO, NEMIRA, GO!!!

FASCINAȚIA ”NEMIRA” (1): TRILOGIA ”JOCURILE FOAMEI” DE SUZANNE COLLINS

Suzanne Collins - The Hunger Games Trilogy

Bună! Poate v-ați întrebat ce-am făcut în ultimele aproape două săptămâni… Ei bine, răspunsul se dovedește a fi extrem de simplu: m-am documentat!!! Așa am aflat – printre altele – că vineri, 23 martie 2012, a avut loc premiera mondială a filmului THE HUNGER GAMES, transpunerea cinematografică a primului volum din trilogia semnată de SUZANNE COLLINS, începând cu  anul 2008. În România această trilogie a fost publicată în două ediții de către editura NEMIRA, sub titlul Jocurile foamei (Vol. 1: Jocurile foamei; Vol. 2: Sfidarea; Vol. 3: Revolta), între anii 2009-2011 (traducere: Ana-Veronica Mircea). N-a fost singura ”achiziție” pe plan informațional, dar dacă tot ne-am oprit astăzi la ”Jocurile foamei”, să încercăm să insistăm asupra acestei multapreciate trilogii, care se pare că are toate șansele să devină o franciză cinematografică de (mare) succes. Dar mai întâi, câteva cuvinte despre autoare, așa cum ne-o prezintă editorul român…

Suzanne Collins

”Suzanne Collins și-a început cariera în 1991 ca scenarist de televiziune. A participat la realizarea mai multor emisiuni de succes ale postului Nickelodeon, printre care The Mystery Files of Shelby Woo sau Clarissa Explains it All, nominalizate la Premiile Emmy. A scris mai multe episoade ale programelor pentru preșcolari Little Bear și Oswald, de asemenea nominalizate la Premiile Emmy. La îndemnul lui James Proimos, autor de cărți pentru copii, a debutat cu romanul Gregor the Overlander, primul volum al seriei de mare succes Underland Chronicles, răsplătită cu numeroase distincții și premii atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie.

Jocurile foamei, primul volum din trilogia cu același nume, s-a bucurat de un succes enorm, atât din partea publicului, cât și din partea criticii. A fost tipărit în nu mai puțin de 32 de țări în doar șase luni de la lansare, devenind rapid un bestseller New York Times și USA Today.  Este recomandat de toate revistele de profil și de marile lanțuri de distribuție ca fiind una dintre cele mai bune cărți ale anului 2008: Publishers Weekly, New York Times, Kirkus Review, School Library Journal, Booklist, LA Times și de Barnes&Noble, Borders și Amazon. Drepturile de adaptare pentru marele ecran au fost recent achiziționate de Casa de producție Lionsgate, scenariul urmând a fi scris de Suzanne Collins, regia aparținându-i Ninei Jacobson.” (Până la urmă s-a dovedit că Nina Jacobson și-a asumat doar postura de producător, regia filmului fiind semnată de Gary Ross, în timp ce muzica aparține unui cuplu de compozitori între care se numără și James Newton Howard, fostul soț al mult mai celebrei actrițe Rosanna Arquette! – nota Moshului SF)

Despre film voi vorbi însă mai târziu, într-un articol separat, deocamdată vreau să mă refer la cărți…

2011-Collins, Suzanne - JOCURILE FOAMEI (Ed. a II-a) (Ed. Nemira)

1. JOCURILE FOAMEI

Bestseller New York Times , USA Today și Wall Street Journal, cartea lui Suzanne Collins este considerată unul dintre cele mai bune romane fantasy din ultimii ani și a câștigat nenumărate premii, printre care Best Book of the Year în 2008, acordat de Publishers Weekly, și Kirkus Best Book în 2009.

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odinioară ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier,  în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă famiile lor și aruncați într-o luptă pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și… viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?

”Pur și simplu, am citit fără să mă pot opri! (…) O lectură înrobitoare.” STEPHEN KING

”Am fost atât de obsedată de Jocurile foamei, încât am continuat să citesc și la restaurant, discret, cu cartea ascunsă sub masă!” STEPHENIE MEYER

”Nu există roman de aventură mai bun!” RICK RIORDAN

”Jocurile foamei creează dependență asemenea jocurilor video în care trebuie să ucizi dușmanul.” STEPHEN KING

”O eroină de neuitat și o carte remarcabilă atât pentru bărbați, cât și pentru femei, un roman în care rămâi prins ca într-o capcană.” THE TIMES

”În cei zece ani de când lucrez cu cărțile, nici o serie pentru adolescenți nu a stârnit atât de mult interes și entuziasm, nici măcar J.K.Rowling sau Philip Pullman.” PUBLISHER’S WEEKLY CHILDREN’S BOOKSELLERS BLOG

”Mamă, ce poveste! Am fost răpită de la prima pagină. O meditație profundă asupra sărăciei și a foamei – nu doar ale trupului, ci în primul rând ale inimii.” LAURETTA NAGEL, librar Constellation Books

”Stilul, personajele, ritmul, totul este fantastic. Abia aștept să apară ca să le-o pot recomanda tuturor copiilor.” GINNY COLLIER, director filială Biblioteca din Atlanta

”Țin să-mi alătur vocea la corespondența care abundă în mulțumiri pentru Jocurile foamei – ce carte fantastică! Am preluat viața altcuiva în timp ce-mi consumam fiecare minut liber din metrou/ din timpul muncii/ din ședințele plicticoase pentru a afla ce i se întâmplă lui Katniss. O lume descrisă superb, conturată într-un ritm excelent, cu evoluție a personajelor și intrigă veridice, dar deosebit de surprinzătoare. Vezi fără încetare în minte filmul celor petrecute. Abia aștept să citesc următoarele două volume!” ANDREW MEDLAR, specialist în materiale dedicate tinerilor, Chicago Public Library

”Așa cum m-ați avertizat în scrisoarea care însoțea manuscrisul, acesta mi-a uzurpat complet viața… Timpul pe care îl rezerv pentru citit începe întotdeauna când mă urc în pat… dar săptămâna asta n-am apucat să dorm!!! Sincer. N-am stins niciodată lumina înainte de 1 noaptea și în timpul zilei m-am gândit numai la eroina Katniss. Nu m-am mai simțit niciodată atât de tensionată și de implicată într-un roman.” NANCY J. JOHNSON, doctor în filozofie și profesor la Western Washington University

Iată și un fragment din primul capitol al cărții:

”Când mă trezesc, cealaltă parte a patului e rece. Degetele mi se întind, căutând căldura lui Prim, dar nu găsesc decât țesătura aspră a cuverturii ce acoperă salteaua. Probabil c-a visat urât și s-a culcat în patul mamei. Bineînțeles că a făcut-o. Azi e extragerea.

Mă ridic într-un cot. În dormitor e destulă lumină ca să le pot vedea. Surioara mea, Prim, încovrigată pe o parte, înconjurată de trupul mamei, cu obrazul lipit de al ei. În somn, mama pare mai tânără, tot veștejită, dar nu epuizată. Fața lui Prim e tot atât de proaspătă ca o picătură de ploaie, tot atât de încântătoare ca o primulă, de la care îi vine numele. Și mama a fost cândva frumoasă. Sau cel puțin așa mi s-a spus.

Lângă genunchii lui Prim stă, păzind-o, cel mai urât motan din lume. Nasul strivit, o jumătate de ureche lipsă, ochii de culoarea dovleacului putred. Prim l-a botezat Buttercup susținând, cu insistență, că blana lui de un galben spălăcit seamănă la nuanță cu acea floare. Motanul mă urăște. Sau, cel puțin, n-are încredere în mine. Cu toate că s-a-ntâmplat cu un an în urmă, cred că ține minte cum am încercat să-l înec într-o găleată când l-a adus Prim acasă. Un pisoi sfrijit, cu pântecele umflat de viermi și colcăind de de purici. Ultimul lucru de care aveam nevoie era încă o gură de hrănit. Dar Prim m-a rugat cu atâta stăruință, a și plâns, așa că a trebuit să-l primesc. Până la urmă, a fost OK. Mama l-a scăpat de viermi și e un vânător de șoareci înnăscut. Ocazional, prinde și câte un șobolan. Uneori, când curăț vânatul, îi dau lui Buttercup măruntaiele. A încetat să mă mai stupească.

Măruntaie fără stupit. Mai aproape de dragoste nu vom ajunge niciodată.

Îmi dau jos picioarele din pat și le las să alunece în cizmele de vânătoare. Pielea suplă a luat forma gambelor mele. Îmi trag pantalonii, o cămașă, îmi îndes sub o șapcă părul negru, împletit într-o coadă lungă, și îmi înșfac traista pentru provizii. Pe masă, sub un castron de lemn care o ferește de șobolani flămânzi și de pisici la fel de hămesite, stă o bucată mică de brânză excelentă de capră, înfășurată în frunze de busuioc. E darul pe care mi l-a făcut Prim cu ocazia zilei extragerii. Îl pun cu grijă în buzunar în timp ce mă strecor afară.

Zona noastră din Districtul 12, supranumită Filonul, mișună de obicei la ora asta de mineri care intră în schimbul de dimineață. Bărbați și femei cu umerii gîrbovi și încheieturile degetelor umflate, dintre care mulți au renunțat de amar de vreme la strădania de a-și curăța praful de cărbune de sub unghii sau din crețurile fețelor scofâlcite. Însă astăzi străzile negre de zgură sunt pustii. Casele scunde, cenușii, au obloanele lăsate. Extragerea începe abia la ora două. Până atunci poți să și dormi. Dacă poți.

Casa noastră e aproape de marginea Filonului. Nu trebuie să trec decât pe lângă câteva porți înainte de a ajunge pe câmpul murdar numit Pajiștea. Un gard înalt, din plasă de oțel, cu bucle din sârmă ghimpată în partea de sus, separă Pajiștea de pădure, înconjurând, de fapt, întregul District 12. Teoretic, ar trebui să fie electrificat  douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, ca barieră în calea animalelor de pradă din pădure – haite de câini sălbatici, pume singuratice, urși – care erau cândva o amenințare pe străzile noastre. Însă, de când suntem norocoși că avem curent electric doar două sau trei ore pe seară, de obicei nu e niciun pericol dacă atingi gardul. Îmi acord totuși întotdeauna o clipă în care ascult cu atenție, încercând să aud zgomotul care îmi spune că funcționează. În clipa asta e tăcut ca o stâncă. La adăpostul unui pâlc de tufișuri, îmi sug burta și mă strecor printr-un ochi lărgit, de vreo șaizeci de centimetri, care e așa de ani de zile. Gardul are mai multe puncte slabe, dar pe ăsta, fiind atât de aproape de casă, îl folosesc mai mereu pentru a pătrunde în pădure.

Imediat ce mă văd printre copaci, recuperez un arc și o o tolbă cu săgeți dintr-un buștean scorburos. Electrificat sau nu, gardul a reușit să țină mâncătorii de carne în afara Districtului 12. În pădure cutreieră nestingheriți, plus că mai ai și alte griji, cum ar fi șerpii veninoși, animalele turbate și lipsa potecilor. Dar e și mâncare, dacă știi cum s-o găsești. Tata știa și m-a învățat câte ceva înainte să fie făcut fărâme într-o explozie din mină. Nici măcar n-a mai rămas ceva de îngropat.  Aveam unsprezece ani atunci. După cinci ani, încă mă mai trezesc din somn strigându-i să fugă.” (Va urma)

2011-Collins, Suzanne - JOCURILE FOAMEI 2. SFIDAREA (Ed. a II-a) (Ed. Nemira)

2. SFIDAREA

Inclus de prestigioasa revistă Time în topul 10 al celor mai bune cărți din 2009, al doilea volum al trilogiei Jocurile foamei este bestseller New York Times, USA Today, Wall Street Journal și Publishers Weekly.

Katniss și Peeta au câștigat împreună sângeroasele Jocuri ale foamei, sfidând pentru prima oară în istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniți în Districtul 12, după toate înfruntările, sunt convinși că îi așteaptă o viață sigură și decentă pentru ei și familiile lor. Dar, în timp ce Katniss și Peeta parcurg obligatoriul Tur al Învingătorilor, apar zvonuri despre o revoltă printre locuitorii districtelor. Iar în ochii conducătorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Dacă nu vor reuși să convingă națiunea Panemului că sunt în continuare îndrăgostiți nebunește, consecințele ar putea fi dezastruoase…

”În sfârșit, am citit cartea pe care o așteptam cu sufletul la gură: Sfidarea de Suzanne Collins, al doilea volum al fenomenalei serii Jocurile foamei! Nu doar mi-a împlinit așteptările, și așa foarte mari, dar le-a depășit cu mult! O lectură la fel de pasionantă, chiar mai pasionantă, pentru că acum ești deja foarte atașat de personajele alături de care ai suferit. Iar intriga este incredibilă. Nu vei avea somn o dată ce ai deschis cartea. Sfatul meu este să o începi dimineața și să anulezi orice program ai avea în acea zi!” STEPHENIE MEYER

”Sfidarea este o lectură poate chiar mai pasionantă decât Jocurile foamei, pentru că deja te-ai atașat de personajele alături de care ai suferit. Intriga este incredibilă. Dacă ai deschis cartea, n-o să mai poți să dormi. Sfatul meu este să o începi dimineața și să renunți la orice ai avea de făcut peste zi.” STEPHENIE MEYER

”Suzanne Collins a reușit o performanță rară. A scris o continuare chiar mai bună decât primul volum al seriei.” NEW YORK TIMES

Iată cum începe acest al doilea volum:

”Strâng în palme sticla plată, deși aerul înghețat a absorbit căldura ceaiului de multă vreme. Frigul mi-a crispat mușchii. Dacă o haită de câini sălbatici și-ar face apariția în clipa asta, șansele de a mă cățăra într-un copac înainte de atacul lor n-ar fi în favoarea mea. Ar trebui să mă ridic, să mă mișc, să scap de înțepeneala picioarelor, însă continui să rămân locului tot atât de neclintită ca piatra pe care stau, în timp ce zorile prind să lumineze pădurea. Nu mă pot lupta cu soarele. Nu pot decât să privesc, neajutorată, cum mă târăște spre o zi la care de mai multe luni mă gândesc cu groază.

La amiază vor sosi cu toții în casa mea din Cartierul Învingătorilor. Reporterii, echipa de cameramani, chiar și Effie Trinket, vechea mea însoțitoare, vor ajunge în Districtul 12, venind de la Capitoliu. Mă întreb dacă Effie o să mai poarte peruca aia absurdă, roz, sau dacă o să afișeze o altă culoare nefirească, special pentru Turneul Triumfal. Mă vor aștepta și alții. Un grup care să se ocupe de toate nevoile mele pe durata îndelungatei călătorii cu trenul. O echipă de experți care să mă facă frumoasă pentru aparițiile în public. Cinna, stilistul și prietenul meu, creatorul costumelor superbe cu care am cucerit atenția spectatorilor în timpul Jocurilor Foamei.

Dacă ar fi după mine, aș încerca să uit cu desăvârșire jocurile astea. Să nu vorbesc niciodată despre ele. Să pretind c-au fost doar un vis urât. Dar e imposibil, din cauza Turneului Triumfal. Plasat strategic, la jumătatea intervalului dintre Jocurile anuale, reprezintă metoda aleasă de Capitoliu pentru a menține vie o spaimă iminentă. Noi, cei din districte, nu suntem siliți doar să ne reamintim în fiecare an strânsoarea de fier a puterii Capitoliului, ci și s-o sărbătorim, iar anul acesta eu sunt una dintre vedetele spectacolului. Trebuie să călătoresc din district în district, să stau în fața unor mulțimi care ovaționează și care, în taină, mă detestă, să privesc în ochii oamenilor cărora le-am ucis copiii…

Soarele continuă să se înalțe, așa că mă ridic. Toate încheieturile mele se plâng, iar piciorul stâng mi-a fost amorțit atâta vreme încât reîncep să-l simt abia după câteva minute de mers. Sunt în pădure de vreo trei ore, dar, fiindcă n-am făcut cu adevărat nicio încercare de a vâna, n-am cu ce mă făli. Pentru mama și pentru Prim, surioara mea, nu mai are importanță. Își pot permite să cumpere carne de la măcelăria din oraș, deși toate trei preferăm carnea proaspătă, de vânat. Însă Gale Hawthorne, prietenul meu cel mai bun, și familia lui depind de captura de azi și nu-i pot dezamăgi. Îmi încep turul de o oră și jumătate, timpul necesar pentru a trece în revistă șirul nostru de capcane. Înainte, când eram la școală, aveam la dispoziție după-amiezile ca să verificăm cursele, să vânăm și să culegem, după care ne rămânea timp și pentru negoțul din oraș. Dar acum, când Gale merge la muncă în minele de cărbuni, iar eu n-am nimic de făcut cât e ziua de lungă, am luat totul asupra mea.

La ora asta, Gale a început lucrul în mină, a coborât în adâncurile pământului cu liftul care îți răscolește stomacul, iar acum izbește, probabil, în filonul de cărbune. Știu cum e acolo, jos. În fiecare an, clasa mea făcea un tur al minelor, ca parte a pregătirii noastre școlare. Când eram mică, nu reprezenta decât o experiență neplăcută. Tunelele claustrofobice, aerul urât mirositor, întunericul sufocant din jur. Dar, după ce tata și alți mineri au fost uciși într-o explozie, abia mi-am mai putut impune să intru în ascensor. Excursia anuală a devenit un imens prilej de neliniște. În două rânduri mi s-a făcut rău doar gândindu-mă la ea, încât mama m-a ținut acasă, crezând că mă îmbolnăvisem de gripă.

Mă gândesc la Gale, care nu se simte cu adevărat viu decât în pădure, cu aerul ei proaspăt, cu lumina soarelui, cu apa limpede, curgătoare. Nu știu cum de poate suporta. Ei… ba da, știu. Suportă, fiindcă așa își poate hrăni mama, cei doi frați mai mici și sora. Iar eu am găleți de bani, mai mult decît suficienți pentru mâncarea ambelor noastre familii, dar el nu vrea să primească nici măcar o singură monedă. Îi vine greu până și să mă lase să le aduc carne, deși el ar fi avut cu siguranță grijă să le hrănească pe mama și pe Prim daca aș fi fost ucisă în timpul Jocurilor. Îi tot spun că-mi face o favoare, că înnebunesc stând toată ziua degeaba. Chiar și așa, nu aduc niciodată vînatul când e el acasă. Ceea ce e ușor, de vreme ce lucrează douăsprezece ore pe zi.

Nu reușesc să-l văd decât duminica, atunci când ne întâlnim în pădure și vânăm împreună. Continuă să fie cea mai frumoasă zi a săptămînii, dar nu așa cum era odată, când ne puteam destăinui totul unul altuia. Jocurile au stricat până și asta. Îmi păstrez speranța că, pe măsura trecerii timpului, vom reuși să ne simțim din nou în largul nostru împreună, dar o parte din  mine știe că e zadarnic. Nu există cale de întoarcere.” (Va urma)

2011-Collins, Suzanne - JOCURILE FOAMEI 3. REVOLTA (Ed. a II-a) (Ed. Nemira)

3. REVOLTA

Al treilea volum al seriei de succes Jocurile foamei de Suzanne Collins este bestseller New York Times, USA Today, Wall Street Journal și Publishers Weekly.

Răzmerița amenință să cuprindă întregul Panem, iar destinul îi rezervă lui Katniss rolul de simbol al revoltei. Întâmplările se petrec într-un ritm amețitor, iar Katniss înțelege că este doar o jucărie în mâna unei alte puteri de neoprit.

Katniss a supraviețuit calvarului Jubileului Pacificării și, împreună cu familia ei și cu Gale, se află acum la adăpost în Districtul 13. Dar, în haosul final al jocurilor, Peeta a căzut prizonier în mâinile Capitoliului, iar președintele Snow îi pregătește o soartă aparte. În timp ce focul revoltei mistuie întregul Panem, Katniss este sortită să devină simbol al revoluției. Pe măsură ce evenimentele se desfășoară cu repeziciune, ea realizează însă că a fost doar un pion mutat pe tablă. Consecințele devin de negândit pe măsură ce numărul victimelor crește, iar Katniss trebuie să găsească o soluție ce pare din ce în ce mai imposibilă.

”Revolta, încheierea perfectă a seriei extraordinare începute cu Jocurile foamei și continuate cu Sfidarea, va avea peste ani același ecou pe care l-au avut Împăratul muștelor de William Golding și Apocalipsa de Stephen King.” SCHOOL LIBRARY JOURNAL

”Așteptată cu frenezie, încheierea seriei Jocurile foamei nu dezamăgește nicio clipă. Dimpotrivă, le oferă cititorilor și mai mult decât ar fi putut spera: acțiune, iubire și suferință la cote de neegalat.” BOOKLIST

”Revolta, partea cea mai sinistră a seriei, este o meditație uimitoare despre prețul războiului. Înainte să vă apucați de citit, renunțați la orice ați avea de făcut în ziua respectivă. Acest ultim volum este o carte de forță, care te epuizează din punct de vedere emoțional.” PEOPLE MAGAZINE

”Suzanne Collins, alături de J.K.Rowling și Stephenie Meyer, este una dintre autoarele ale căror cărți pentru tineri sunt devorate în primul rând de adulți!” BLOOMBERG

Dacă părerea celor de la Bloomberg este îndreptățită ori nu, puteți verifica analizînd virtuțile stilistice ale fragmentului următor:

”Îmi privesc pantofii, urmărind cum se așterne pe pielea uzată un strat fin de cenușă. Aici fusese așezat patul pe care îl împărțeam cu Prim, sora mea. Iar acolo fusese locul mesei din bucătărie. Cărămizile șemineului prăbușit, acum un morman carbonizat, oferă un punct de referință pentru localizarea restului casei. Cum altfel m-aș putea orienta în marea acestor tonuri de gri?

Din Distrul 12 n-a mai rămas aproape nimic. Acum o lună, bombele incendiare ale Capitoliului au ras de pe suprafața pământului casele minerilor săraci din Filon, prăvăliile din oraș, până și clădirea Justiției. Singurul loc cre a scăpat de incinerare a fost Cartierul Învingătorilor. Nu știu exact de ce. Poate ca să existe o zonă locuibilă agreabilă pentru oricine din Capitoliu care este nevoit să vină în district cu afaceri. Un reporter la vânătoare de știri ciudate. Un comitet însărcinat să aprecieze starea minelor de cărbune. Un detașament de Apărători ai Păcii în căutarea refugiaților întorși acasă.

Dar nu se întoarce nimeni, în afară de mine. Și asta numai pentru o scurtă vizită. Autoritățile din Districtul 13 au fost împotriva întoarcerii mele. Au considerat-o o aventură costisitoare și lipsită de sens, dat fiind faptul că sunt protejată de cel puțin o duzină de aeronave invizibile care mi se rotesc pe deasupra capului și că nu există nicio informație pe care aș putea s-o aflu. Însă trebuia să văd districtul. Era o nevoie atât de imperioasă, încât am transformat-o într-o condiție a cooperării mele la oricare dintre planurile lor.

În cele din urmă, Plutarch Heavensbee, șeful creatorilor-de-joc, cel care i-a organizat pe rebelii din Capitoliu, și-a azvârlit brațele în sus.

- Lăsați-o să se ducă. Mai bine să irosim o zi decât încă o lună. Poate că un mic tur al districtului e exact ceea ce-i trebuie ca să se convingă că suntem de aceeași parte.

De aceeași parte. Duc mâna la tâmpla stângă, în care simt o durere ascuțită. Exact în locul în care m-a lovit Johanna Mason cu bobina de sârmă. Amintirile mi se învârtejesc când încerc să despart adevărul de neadevăr. Ce serie de evenimente m-au condus aici, printre ruinele orașului meu? E greu să-mi răspund, fiindcă efectele comoției provocate de Johanna n-au dispărut cu desăvârșire și gîndurile mele încă mai au tendința să se amestece unele cu altele. Și medicamentele pe care le folosesc ca să-mi țină durerea sub control și să-mi îmbunătățească starea de spirit mă fac uneori să am vedenii. Așa cred. Încă nu sunt convinsă că în noaptea când podeaua camerei mele de spital s-a transformat într-un covor de șerpi contorsionați am avut halucinații.

Folosesc tehnica pe care mi-a sugerat-o unul dintre medici. Încep cu lucrurile cele mai simple, despre care știu că sunt reale, și mă îndrept treptat către cele mai complicate. Lista începe să mi se deruleze în minte…

Mă numesc Katniss Everdeen. Am șaptesprezece ani. Casa mea e în Districtul 12. Am luat parte la Jocurile Foamei. Am evadat. Capitoliul mă urăște. Peeta a căzut prizonier. Se presupune că e mort. Cel mai probabil mort. Probabil e mai bine să fie mort…

- Katniss. Să cobor?

Vocea lui Gale, cel mai bun prieten al meu, ajunge la mine prin casca pe care-au insistat rebelii s-o port. El e sus, în aeronavă, urmărindu-mă cu atenție, gata să se năpustească dacă se întâmplă ceva rău. În acest moment realizez că stau ghemuită, cu coatele sprijinite pe coapse, cu capul în mâini. Probabil par în pragul unui soi de epuizare totală. Asta n-o să se întâmple. Nu acum, când mă lasă în sfârșit să mă dezvăț de medicamente.

Mă ridic și îi resping oferta cu o fluturare de mână.

- Nu. Mă simt foarte bine.

Ca să-mi întăresc spusele, încep să mă îndepărtez de vechea mea casă, mergând spre centrul orașului. Gale a cerut să fie coborât în Doisprezece împreună cu mine, dar n-a forțat lucrurile când i-am refuzat compania. Înțelege că azi nu vreau pe nimeni alături. Nici măcar pe el. Există drumuri pe care trebuie să le faci singur.” (Va urma)

2009-2010 - Trilogia JOCURILE FOAMEI (Ediția I) (Ed. Nemira)

Asta ar fi prezentarea cărților. În ceea ce privește filmul… ei, asta e o poveste cu totul diferită. Și nu neapărat cu final fericit. Stați pe-aproape, îl voi analiza într-un articol separat, dedicat premierelor lunii martie 2012! See you later!

P.S. : Mulțumesc pe această cale editurii NEMIRA care mi-a pus la dispoziție, cu multă amabilitate, cărțile ciclului Jocurile foamei de Suzanne Collins, dar și prietenei ANA-VERONICA MIRCEA, autoarea unei traduceri cu totul remarcabile, de care trebuie să se simtă cu adevărat mândră. Bravo!

„EXPLORATORII LUMII DE MÂINE” din 24.03.2012 – Ediție specială: „EDGAR RICE BURROUGHS – 100 de ani de la debutul Ciclului marțian”

Ediția din 24 martie 2012 a emisiunii Exploratorii lumii de mâine  este dedicată împlinirii a 100 de la ani de la debutul Ciclului marțian al lui EDGAR RICE BURROUGHS, unul dintre marii autori americani ai epocii pulp. Născut în 1875, ERB a cunoscut succesul literar începând cu anul 1912, o dată cu publicarea serializată, în revista All-Story Magazine, a celebrelor serii avându-i drept eroi pe John Carter și Tarzan – personaje care au devenit, de-a lungul anilor – mărci depuse! Abordând genuri literare diverse, precum romanul de aventuri, explorarea lumilor pierdute, westernul, dar și așa-numitele ”sword & planet”, ”planetary romance” ori ”soft science fiction”, Burroughs a reușit să publice de-a lungul vieții aproape 70 de romane, până la moartea sa, în 1950, datorată unei crize cardiace.

Edgar Rice Burroughs (1875-1950)

După ce – vreme de mulți ani – Edgar Rice Burroughs a dus o existență extrem de modestă, în ciuda faptului că avea o familie care devenea tot mai numeroasă (a avut în final trei copii), pasiunea sa pentru revistele pulp l-a condus la următoarea concluzie, făcută publică de-abia în 1929, în plină culme a gloriei literare:

”Îmi aduc aminte că mă gândeam la vremea respectivă (în anii 1910-1911 – nota Moshului SF) că dacă unii erau plătiți să scrie asemenea stupizenii, atunci aș putea să scriu și eu niște povestiri măcar tot atât de proaste. De fapt, deși nu mai scrisesem niciodată nimic, eram absolut convins că puteam să inventez unele povestiri la fel de (dacă nu chiar mai) distractive decât cele pe care le citisem până atunci în revistele de profil.”

Zis și făcut… În 1912, revista All-Story Magazine începe publicarea în foileton a romanului Under The Moons Of Mars, care – la apariția în volum, în 1917 – își schimbă titlul în A Princess Of Mars. De-aici încolo, totul e istorie. 11 romane și o culegere de povestiri vor alcătui unul dintre cele mai interesante cicluri din istoria literaturii SF, Barsoom sau Ciclul marțian, încheiat în 1964, după moartea autorului.

”A Princess Of Mars” - Coperta ediției princeps (1917)

În 2012, studiourile Walt Disney s-au decis să omagieze centenarul acestui simbol-cult al culturii americane prin realizarea unui film grandios (bugetul situându-se în jurul a 250 de milioane de dolari, mai mult decât a avut la dispoziție blockbusterul Avatar al lui James Cameron -  filmul cu cele mai mari încasări din istorie!). Titlul său: JOHN CARTER. Lansat oficial  în SUA (dar și în România) pe 9 martie 2012, filmul nu pare a se bucura de succesul de casă al concurenților săi într-ale efectelor speciale, deși este mult mai bine făcut decât majoritatea dintre aceștia! Mie mi-a plăcut în mod deosebit, pentru că este o producție onestă, robustă, bine realizată din punct de vedere tehnic, cu un joc al actorilor cât se poate de profesionist, și care respectă cu fidelitate spiritul operei burroughsiene. Un film 3D, dar pe care trebuie să-l vedeți, dacă aveți ocazia, în versiunea IMAX, pentru a vă bucura din plin de frumusețea lui vizuală, operă a regizorului Andrew Stanton de la studioturile Pixar – părintele lui Wall-E și al peștilor din Finding Nemo, ambele pelicule distinse cu câte un premiu Oscar pentru cel mai bun lungmetraj de animație al anului, la momentul apariției lor.

John Carter (2012) - Movie poster

Despre toate cele de mai sus (dar și despre multe altele) voi discuta în cadrul emisiunii cu invitatul meu, scriitorul OLIVIU CRÂZNIC, împreună cu care mi-am propus să descifrăm pentru ascultătorii  fideli cât mai multe dintre secretele celebrității scriitorului american ce a creat poate cel mai cunoscut personaj literar al secolului 20, inegalabilul TARZAN®.

Vor fi oferite premii de fidelitate constând din cărți oferite de editura Millennium Books primilor doi ascultători care vor suna la telefoanele de-acum cunoscute, cred, 021-311.12.40 și 021-319.05.05.

Vă reamintesc faptul că emisiunea Exploratorii lumii de mâine poate fi ascultată pe postul Radio România Cultural, după cum urmează:

# pe internet, în regim live-audio,  la adresele http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx;

# la radio, în Bucureşti pe 101,3 FM, iar în ţară, după cum urmează:

*Alexandria – 89,7 FM *Arad – 106,8 FM *Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM *Bârlad – 102,8 FM *Bihor – 105,8 FM *Bistriţa – 101,3 FM *Botoşani – 100,8 FM *Braşov – 105 FM *Valea Prahovei – 104,1 FM *Buzău – 103,7 FM *Câmpulung Moldovenesc – 98,7 FM *Cluj-Napoca – 101 FM *Craiova – 101,1 FM *Deva – 105 FM *Focşani – 101 FM *Galaţi – 101,6 FM *Giurgiu – 102,6 FM *Harghita – 106,8 FM *Iaşi – 103,1 FM *Mangalia – 92,7 FM *Maramureş – 100,8 FM *Miercurea Ciuc – 98,4 FM *Oradea – 96,1 FM *Petroşani – 90,6 *Piatra Neamţ– 100,3 FM *Ploieşti – 104,1 FM *Rm.Vâlcea – 102,5 FM *Satu Mare – 96,1 FM *Sibiu – 103,7 FM *Suceava – 101,6 FM *Tg.Mureş – 104,9 FM *Tg.Jiu – 89,5 FM *Timişoara – 100,7 FM *Tulcea – 102 FM *Turnu Severin – 105,8 FM *Vaslui – 102,4 FM *Vatra Dornei – 107,7 FM *Zalău – 105 FM.

Vă așteptăm cu nerăbdare!

E GATA „ZOE’S TALE” DE JOHN SCALZI !!!

Ei bine, iată c-am făcut-o și pe asta: ieri după-amiază am predat editurii Millennium Books versiunea românească a volumului al patrulea din saga RĂZBOIUL BĂTRÂNILOR de John Scalzi, volum intitulat POVESTEA LUI ZOE. El reprezintă completarea trilogiei inițiale Old Man’s War, din care fac parte Old Man’s War War (2005), The Ghost Brigades (2006), The Last Colony (2007), la care s-a adăugat ulterior nuveleta The Sagan Diary (2007), însoțită de un număr de alte câteva povestiri.

În acest fel, după cele șase volume Dune (prequels-urile semnate de Brian Herbert & Kevin J. Anderson), editura Millennium Books reușește finalizarea unui nou proiect ambițios, publicarea integrală a unuia dintre cele mai premiate și omagiate cicluri romanești SF din ultimii ani, Războiul bătrânilor de John Scalzi. Pentru acest fapt, editura și colectivul ei merită toate felicitările noastre. În ceea ce ne privește, eu și cu Băbutza SF suntem mândri că mare parte a acestor realizări au putut fi posibile și cu ajutorul nostru nemijlocit, în calitate de traducători și redactor de carte.

Volumul are puțin peste 545.000 de semne, adică circa 275 de pagini dactilo standard, cuprinde 25 de capitole + o anexă cuprinzând ”mulțumirile” autorului, iar traducătorul este CRISTINA GHIDOVEANU. Coperta ediției românești o puteți vedea mai jos:

 POVESTEA LUI ZOE va fi probabil oferită spre vânzare publicului la Târgul de carte SF & Fantasy FINAL FRONTIER, ce se va desfășura în București, în zilele de 17-18 martie 2012. Până atunci, cu acceptul editorului, vă oferim în avanpremieră un fragment din capitolul 17 al cărții:




John Scalzi 

POVESTEA LUI ZOË

În românește de Cristina Ghidoveanu




« Toți patru am intrat cât de tăcut am putut în pădure, pornind din locul în care Gretchen îi văzuse pe Magdy, Enzo și cei doi prieteni ai lor trecând de lizieră. Ascultam, căutând sunetele pe care le scoteau; nici unul dintre ei nu fusese antrenat să se miște fără zgomot. Nu era prea bine pentru ei, în special în cazul în care creaturile se hotărau să-i vâneze. Era mai bine pentru noi, pentru că voiam să le dăm de urmă. Am încercat să-i descoperim pe prietenii noștri cu urechile lipite de pământ, am privit și-am ascultat căutând mișcare în copaci. Știam deja că, orice-ar fi fost ființele acelea, ne puteau urmări. Speram să fim în stare să le urmărim și noi.

În depărtare, am auzit foșnete, provenind parcă de la niște mișcări rapide, grăbite. Ne-am îndreptat în direcția aceea, eu și Gretchen în avangardă, Hickory și Dickory repede în urma noastră.

Gretchen și cu mine ne antrenam de luni de zile, învățând cum să ne mișcăm, cum să ne apărăm, cum să luptăm și cum să ucidem, dacă era necesar. În noaptea asta, orice parte din ceea ce învățaserăm putea fi folosită. Se putea să fie nevoie să luptăm. Se putea să fie nevoie chiar să ucidem.

Eram atât de speriată încât, dacă m-aș fi oprit din alergat, cred că m-aș fi prăbușit în forma unei mingi și nu m-aș mai fi sculat niciodată.

Nu m-am oprit însă din alergat. Am mers mai departe. Încercând să-i găsesc pe Enzo și pe Magdy înainte s-o facă altcineva. Încercând să-i găsesc și să-i salvez.

*****

— După ce-a plecat Gutierrez, Magdy a crezut că n-are nici un rost să mai țină povestea secretă, așa că s-a apucat să trăncănească prietenilor săi, îmi spusese Gretchen. Îi lăsa pe ceilalți să creadă că el chiar înfruntase creaturile alea și că reușise să le țină la distanță, în timp ce noi ceilalți fugeam.

— Idiotul, am exclamat.

— Când părinții tăi s-au întors fără vânători, câțiva dintre prietenii lui au venit la el ca să organizeze o căutare. Ceea ce era de fapt doar o scuză pentru unii dintre ei să umble prin pădure cu arme. Tatăl meu a prins de veste și a încercat să-i potolească. Le-a adus aminte că cinci adulți s-au dus în pădure și n-au mai ieșit vii de-acolo.  Am crezut că asta însemna sfârșitul, dar acum aud că Magdy a așteptat doar până când tatăl meu s-a dus în vizită la al tău, pentru ca pe urmă să adune niște idioți cu aceleași idei ca și ale lui și să plece în pădure.

— I-a observat cineva plecând? am întrebat.

— Le-au spus celorlalți că se duc să exerseze puțin trasul la țintă la ferma părinților lui Magdy. Nimeni n-avea să se plângă că făceau asta în situația de față. O dată ce au ajuns acolo însă, și-au luat zborul. Restul familiei lui Magdy e aici, în sat, ca și toți ceilalți. Nimeni nu știe că lipsesc.

— Atunci tu cum ai aflat despre asta? am întrebat. Magdy nu ți-ar fi spus așa ceva tocmai acum.

— Micul lui grup a lăsat ceva în urmă. Isaiah Miller trebuia să meargă cu el, dar tatăl lui nu l-a lăsat să ia pușca pentru „exerciții de tras la țintă”. L-am auzit plângându-se despre asta și-apoi am scos restul de la el prin intimidare.

— A mai spus și altcuiva?

— Nu cred. Acum, că a avut timp să se gândească la cele întâmplate, nu cred că vrea să intre în încurcătură. Dar noi ar trebui să spunem cuiva.

— Am provoca panică dacă am spune, am zis. Șase oameni au murit deja. Dacă spunem oamenilor că încă patru oameni — patru băieți — au plecat în pădure, toți or s-o ia razna. Și o să avem și mai mulți oameni înarmați plecând, și mai mulți oameni murind, fie din cauza acestor creaturi, fie împușcându-se între ei din greșeală pentru că sunt atât de nervoși.

— Atunci ce vrei să faci? întrebă Gretchen.

— Ne-am antrenat pentru asta, Gretchen.

Gretchen făcu ochii foarte mari.

— O, nu! exclamă. Zoë, te iubesc, dar asta-i o prostie! Cu nici un chip n-o să mă duci acolo, să servesc din nou drept țintă chestiilor ălora, și cu nici un chip n-o să te las pe tine să te duci.

— N-o să fim numai noi… Hickory și Dickory…

— Hickory și Dickory or să spună și ei că ești nebună. Tocmai au petrecut luni de zile învățându-te cum să te aperi, iar tu crezi c-or să fie câtuși de puțin bucuroși că tu te duci acolo pentru ca vreo creatură să te folosească drept țintă pentru sulițe? Nu prea cred.

— Hai să-i întrebăm.

— Domnișoara Gretchen are dreptate, îmi spuse Hickory după ce i-am chemat, pe el și pe Dickory. E o idee foarte proastă. Maiorul Perry și locotenentul Sagan sunt cei care ar trebui să se ocupe de problema asta.

— Tăticul trebuie să-și facă griji pentru toată colonia în momentul ăsta, am replicat. Iar mămica e la infirmerie, vindecându-se după ce a avut de-a face cu intrușii data trecută.

— Nu crezi că asta spune ceva? observă Gretchen.

M-am întors spre ea, puțin supărată. Ridică o mână.

— Îmi pare rău, Zoë. Asta n-a ieșit cum trebuie. Dar gândește-te: mama ta a fost soldat al Forțelor Speciale. Era meseria ei să lupte cu tot felul de chestii. Și dacă ea a ieșit din confruntarea asta cu o rană destul de urâtă încât să ajungă să-și petreacă noaptea în infirmerie, înseamnă că orice-ar fi acolo e o treabă serioasă.

— Da? Și-atunci, cine să facă asta? am întrebat. Mămica și tăticul au plecat singuri după vânători cu un motiv — ei au fost antrenați să lupte și să se ocupe de asemenea întâmplări. Oricine altcineva ar fi fost ucis. Dar nu se mai pot duce după Magdy și Enzo — nu chiar acum. Iar dacă altcineva se aventurează după ei, se va afla într-un pericol la fel de mare ca și cei doi și prietenii lor. Suntem singurii care-o putem face.

— Nu te supăra pe mine pentru că spun asta, vorbi Gretchen. Dar mi se pare că ești prea entuziasmată. Ca și cum ai vrea să te duci acolo și să te bați cu ceva.

— Vreau să-i găsesc pe Enzo și pe Magdy, am insistat. Asta-i tot ce vreau.

— Ar trebui să-l informăm pe tatăl tău, spuse Hickory.

— Dacă-l informăm pe tăticul, o să ne spună nu. Și cu cât vorbim mai mult despre asta, cu atât o să ne ia mai mult să ne găsim prietenii.

Hickory și Dickory își apropiară capetele și păcăniră încetișor vreme de câteva minute.

— Nu-i o idee bună, zise Hickory în sfârșit. Dar vă vom ajuta.

— Gretchen? am întrebat.

— Încerc să mă hotărăsc dacă Magdy merită.

— Gretchen! am repetat.

— E o glumă. De genul pe care-l faci când ești pe cale să faci în pantaloni.

— Dacă o să facem asta, interveni Hickory, trebuie s-o facem pe baza presupunerii că o să intrăm în luptă. Ați fost antrenate cu arme de foc și cu arme albe. Trebuie să fiți pregătite să le folosiți, dacă este nevoie.

— Înțeleg, am răspuns.

Gretchen dădu din cap.

— Atunci să ne pregătim, vorbi Hickory. Și hai s-o facem fără zgomot.

*****

Orice urmă de încredere că aveam cea mai mică idee despre ce fac mă părăsi în clipa în care am intrat în pădure — când alergarea printre copaci mă purtă înapoi, către ultima oară când alergasem printre ei noaptea, cu una sau mai multe creaturi necunoscute ținând pasul cu noi, invizibile. Diferența dintre atunci și acum era că în ultima vreme mă antrenasem să lupt. Și credeam că asta va avea vreo importanță în felul în care mă simțeam.

Nu avea. Eram speriată. Și nu doar un pic.

Sunetul foșnit, în rafale, pe care-l auziserăm, se apropia venind de-a dreptul spre noi, pe sol, deplasându-se repede. Toți patru ne-am oprit, ne-am ascuns și ne-am pregătit să ne ocupăm de orice-ar apărea în fața noastră.

Două siluete umane se năpustiră din tufișuri și alergară în linie dreaptă pe lângă locul unde ne ascundeam Gretchen și cu mine. Hickory și Dickory îi înșfăcară în timp ce treceau pe lângă ei; băieții țipară îngroziți când Hickory și Dickory îi doborâră la pământ. Puștile lor alunecară pe sol.

Gretchen și cu mine ne-am repezit la ei și am încercat să-i liniștim. Prindea bine să fii uman.

Nici unul nu era Enzo sau Magdy.

— Hei, i-am spus, cât de liniștitor puteam, celui mai apropiat de mine. Hei… Liniștește-te… Ești la adăpost… Liniștește-te…

Gretchen făcea același lucru cu celălalt. În cele din urmă i-am recunoscut cine erau: Albert Yoo și Michel Gruber. Atât Albert cât și Michel făceau parte dintre cei pe care-i clasificasem de multă vreme în categoria „cam neghiob”, așa că n-am petrecut cu ei nici un pic de timp în plus față de ceea ce trebuia. Ei îmi întoarseră favoarea.

— Albert, i-am vorbit celui mai apropiat de mine. Unde sunt Enzo și Magdy?

— Ia-ți chestia de pe mine! exclamă Albert.

Dickory îl imobiliza încă.

— Dickory, am zis.

Îi dădu drumul lui Albert.

— Unde sunt Enzo și Magdy? am repetat.

— Nu știu, răspunse Albert. Am fost separați. Chestiile alea din copaci au început să psalmodieze către noi, iar Michel și cu mine ne-am speriat și am fugit.

— Să psalmodieze? am întrebat.

— Sau să cânte, sau să păcănească sau ce-o fi, răspunse Albert. Mergeam singuri, căutând creaturile, când toate zgomotele astea au început să vină din copaci. Ca și cum încercau să ne arate că se strecuraseră pe lângă noi fără măcar să ne dăm seama.

Asta mă îngrijoră.

— Hickory? am întrebat.

— Nu-i nimic semnificativ în copaci, răspunse el.

M-am destins puțin.

— Ne-au înconjurat, continuă Albert. Și Magdy a tras în ei. Apoi lucrurile au devenit de-a dreptul zgomotoase. Michel și cu mine am plecat de-acolo. Am fugit pur și simplu. N-am văzut unde s-au dus Magdy și Enzo.

— Cu câtă vreme în urmă s-a întâmplat asta? am întrebat.

— Nu știu. Zece minute, cincisprezece… Cam așa ceva.

— Arată-ne de unde-ați venit, i-am cerut.

Albert arătă cu degetul. Am dat din cap.

— Scoală-te, am spus. Dickory o să vă ducă pe tine și pe Michel înapoi la lizieră. Vă puteți întoarce de acolo.

— Nu mă duc nicăieri cu lucrul acela, vorbi Michel, prima lui contribuție din seara aceea.

— În ordine, atunci aveți două opțiuni, am explicat. Rămâneți aici și sperați că o să ne întoarcem după voi înainte ca ființele acelea să apară, sau să sperați că o să ajungeți la lizieră înainte să vă ajungă din urmă. Sau îl puteți lăsa pe Dickory să vă ajute și poate o să supraviețuiți. Alegerea voastră.

Am vorbit puțin mai energic decât trebuia, dar eram enervată că idiotul ăsta nu voia ajutor ca să rămână în viață.

— De acord, consimți el.

— Bine, am zis.

Le-am cules puștile de pe jos, i le-am dat lui Dickory și am luat-o pe-a lui.

— Du-i la lizieră lângă casa lui Magdy. Nu le da înapoi puștile până când nu ajungeți acolo. Întoarce-te și găsește-ne cât de repede poți.

Dickory dădu din cap, îi făcu să se miște pe Albert și pe Michel, intimidați, și se îndepărtă.

— Nu mi-au plăcut niciodată, vorbi Gretchen în timp ce plecau.

— Îmi dau seama de ce, am comentat și i-am dat lui Hickory pușca lui Dickory.

— Hai. Să mergem mai departe.

*****

I-am auzit înainte să-i vedem. De fapt, Hickory, al cărui auz se extinde mai mult decât cel uman, i-a auzit — fredonând, ciripind și psalmodiind.

— Chiar cântă, observă Hickory încetișor, și ne conduse pe Gretchen și pe mine către ei.

Dickory sosi, fără zgomot, chiar înainte să-i găsim. Hickory îi întinse pușca.

În micul luminiș se aflau șase siluete.

Enzo și Magdy fură primii pe care i-am recunoscut. Îngenuncheau pe jos, cu capetele plecate, așteptând indiferenți ce urma să li se întâmple. Lumina nu era destul de bună ca să văd expresia de pe chipurile oricăruia dintre ei, dar nu trebuia să le zăresc fețele ca să știu că erau speriați. Orice li s-ar fi întâmplat celor doi, mersese rău, iar acum nu așteptau decât să se termine. Oricum s-ar fi terminat…

Am măsurat cu privirea silueta îngenuncheată a lui Enzo și mi-am adus aminte îndată de ce-l iubeam. Era acolo pentru că încerca să fie un bun prieten pentru Magdy. Încerca să-l împiedice să intre în necazuri sau măcar să-i împărtășească necazurile. Era o ființă umană cumsecade, ceea ce este destul de rar, dar e de-a dreptul un miracol când e vorba de un băiat adolescent. Venisem aici pentru că îl iubeam încă. Trecuseră săptămâni de când ne spuseserăm mai mult de un „bună” la școală — când te desparți într-o comunitate mică trebuie să păstrezi puțin distanța — dar nu conta. Încă eram legată de el. O parte din el rămânea în inima mea, și-mi închipuiam că avea să rămână pentru tot restul vieții.

Da, era un loc și un moment cu adevărat inoportun ca să-mi dau seama de toate astea, dar asemenea lucruri se întâmplă când se întâmplă. Și nu făceau nici un zgomot, așa că era în regulă.

M-am uitat la Magdy, și acesta e gândul care mi-a venit în minte: Când toate astea or să se termine, o să-i bătătoresc serios fundul.

Celelalte patru siluete…

Vârcolaci.

Era singurul mod de a-i descrie. Arătau sălbatici, puternici, carnivori și coborâți dintr-un coșmar, și la toate astea se adăugau mișcările și sunetele care arătau limpede că exista un creier înăuntru, care să meargă mână-n mână cu tot restul. Aveau aceiași patru ochi ca ai tuturor animalelor de pe Roanoke pe care le văzuserăm până atunci, dar în afară de asta ar fi putut sosi direct din folclor. Erau, cum am spus, vârcolaci.

Trei dintre aceștia erau ocupați să-i sâcâie și să-i împungă pe Magdy și pe Enzo, fiind limpede că se jucau cu ei și-i amenințau. Unul dintre ei ținea o pușcă pe care-o luase de la Magdy și-l împingea cu ea. M-am întrebat dacă mai era încărcată și ce s-ar întâmpla cu Magdy sau cu vârcolacul dacă s-ar descărca. Altul ținea o suliță și-l înțepa din când în când pe Enzo cu ea. Cei trei ciripeau și păcăneau unii la alții; nu mă îndoiesc că discutau ce să facă cu Magdy și Enzo și cum s-o facă.

Cel de-al patrulea vârcolac stătea separat de ceilalți trei și se purta diferit. Când vreunul din restul vârcolacilor se ducea să-l împungă pe Enzo sau pe Magdy, se apropia și încerca să-i împiedice s-o facă, stând între oameni și semenii lui. Din când în când, intervenea și încerca să vorbească cu unul dintre ceilalți vârcolaci, făcând semn către Enzo și Magdy pentru a sublinia ce avea de spus. Încerca să-i convingă pe ceilalți de ceva. Să-i lase liberi pe oameni? Poate. Orice-ar fi fost, ceilalți trei nu erau câtuși de puțin de acord. Cel de-al patrulea vârcolac insista oricum.

Asta îmi aduse aminte brusc de Enzo, prima oară când îl văzusem, încercând să-l împiedice pe Magdy să intre fără nici un fel de motiv într-o bătaie idioată. De data aceea, nu mersese; Gretchen și cu mine fuseserăm nevoite să intervenim și să facem ceva. Nu mergea nici acum. »

(VA URMA)

JOHN SCALZI la una dintre lansările cărților sale

Mai multe detalii veți găsi probabil pe blogul editorului, în revista Galileo online și pe linkul către site-ul lui John Scalzi, link aflat în dreapta acestei pagini.

Vă dorim lectură plăcută!

MARE EVENIMENT, MARE: LANSĂRI DE CARTE LA CENTRUL CULTURAL “CALDERON”, AZI, 16.12.2011, orele 17:00!!! (updated 18-19.12.2011)

După ce la Târgul Gaudeamus 2011, Editura EAGLE şi SRSFF doar ne-au plimbat pe la nas câteva dintre cele mai aşteptate apariţii editoriale ale acestui sfârşit de an, făcându-ne pe unii dintre noi să înghiţim în sec (deşi aveam buzunarele şi portofelele pregătite pentru orice sacrificiu!), iar pe alţii (şi aici mă refer la autori) să capete febră musculară de la acordarea  atâtor autografe pe nişte volume care nu se ştie unde s-au dus (nu că ar fi treaba noastră, dar gurile rele spun că au fost oferite apoi la vânzare de o mare librărie virtuală din mica noastră ţărişoară reală – de ce nu s-o fi putut face însă treaba asta la Târg, că tot era puhoi de lume acolo, rămâne un mister deplin!!!), după toate aceste aventuri palpitante iată că astăzi, începând cu orele 17:00, la Centrul cultural “Jean-Louis Calderon”, în cadrul şedinţei cenaclului ProspectArt, se vor lansa mai multe volume de autor şi o antologie tematică, despre care vă voi vorbi mai pe larg în cele ce urmează…

De la bun început trebuie să precizez că n-am avut în mână pentru mai mult de câteva secunde (în cazul antologiei, hai să zicem zeci de secunde!) nici una dintre cărţile despre care va fi vorba, aşa că tot ce pot să fac este să reproduc la modul cel mai sec posibil informaţiile primite de la editor.

Am să încep cu antologia, din mai multe motive: 1) este o iniţiativă cu adevărat originală pentru ficţiunea speculativă din România; 2) cuprinde mai mulţi autori cunoscuţi deja de prin alte proiecte aparţinând diverselor edituri de profil; şi 3) veţi găsi acolo şi o povestire mai amplă, purtând semnătura Moshul SF!!!  O povestire publicată pe acest blog cu oareşce timp în urmă, dar care – pentru apariţia în volum – a trebuit să îmbrace haine uşor noi, deşi nu cu mult diferite de cele originale…

Să lăsăm însă vorbăria, pentru că imaginile vorbesc cel mai bine, nu-i aşa? Iată-le!

Antologia de povestiri erotice science fiction VENUS (EPH & SRSFF, 2011)

Sumarul este următorul (iar ordinea lucrărilor este chiar cea din carte, asta o spun ca să nu mai aibă cârcotaşii subiect de bârfă!):

ANTOLOGIA VENUS

 Prefaţă de Marian Truţă

 Alfabetul spre Venus de Cristian Mihail Teodorescu

Conspiraţia ologilor de Ştefana Cristina Czeller

A de la Amsterdam de Silviu Genescu

Adevărul din privire de Ioana Vişan

Emanoil Popescu, supererou de Ştefan Ghidoveanu

Jucăriile pierdute de George Lazăr

Pata albă, cavaler argintiu, panteră blondă de Liviu Radu

Un fenomen trecător de Antuza Genescu

Se vor mai lansa şi câteva romane finaliste ale concursului organizat de SRSFFF şi publicate acum de Editura Eagle:

Prezentările oferite de editor sunt după cum urmează:

« CĂLĂTORIE ÎN CAPRICIA de Mircea Opriţă

„Călătorie în Capricia” de Mircea Opriţă combină satira de tip swiftian cu speculaţia SF. 

Romanul şi-a propus drept convenţie de bază ideea unei “ultime călătorii a lui Gulliver”, călătorie pe care personajul o parcurge nu doar în spaţiu, ci şi în timp – ambele fictive, bineînţeles, dar aflate într-o relaţie uşor de observat cu lumea noastră actuală.

În urma clasicei catastrofe navale, Lemuel Gulliver se salvează pe ţărmul unei insule ce are multe din trăsăturile României de azi. Insula Capricia face parte dintr-un arhipelag inexistent pe hărţile de la 1700, după cum şi Europa ştiută de navigator reprezintă o simplă ficţiune pentru capricieni…

O hartă cu actualele linii ale continentelor poate fi desenată doar după proiecţia Pământului pe cerul negru al Lunii.

Prins între stări sufleteşti contradictorii şi ameninţat de o nouă furtună, personajul îşi scrie testamentul, în aceeaşi manieră dramatic-amuzantă în care a fost descrisă, de altfel, întreaga sa incursiune prin lumea Capriciei. »

« INSULA PESCĂRUŞILOR de Mircea Liviu Goga

Pe baza transformatei Fourier, a teoriei haosului, a sincronicităţii şi a aplicării anumitor aspecte din fizica cuantică, Pantazi, student la fizică, obţine predicţii foarte apropiate de rezultatele extragerilor la loto. Dar nu reuşeşte mai mult, aşa că descoperă cum să-şi completeze metoda: prin hipnoză în masă. Pentru asta o foloseşte pe noua sa prietenă, o realizatoare de talk-show-uri, fără ca aceasta să-şi dea seama. Lucrurile evoluează însă într-o direcţie cel puţin stranie: indefinirea realităţii, un proces de “vindecare” a variantelor istorice negative, ia locul realităţii curente. 

Un roman de speculaţie ştiinţifică alert şi extrem de interesant. »

« CHESTIONAR PENTRU DOAMNE CARE AU FOST SECRETARELE UNOR BĂRBAŢI FOARTE CUMSECADE de Liviu Radu

Un chestionar la care răspund trei femei, care au fost secretarele lui Adolf Hitler, Rudolf Hess şi Josef Mengele.

Într-o Germanie în care revoluţia de la sfârşitul Primului Război Mondial s-a terminat prin instaurarea unui stat comunist, Hitler reuşeşte să intre în graţiile lui Stalin, iar acesta îl promovează într-o funcţie importantă în Partidul Comunist German.

O lume în care comunismul şi nazismul sunt una şi aceeaşi ideologie, o lume în care oamenii trebuie să se adapteze regulilor dure impuse de dictatura comunistă. »

Mai multe lucruri puteţi afla de pe site-ul SRSFF, aici. Cât despre echipa noastră, ea va fi acolo, cu arme (foto) şi bagaje (acumulatori, stick-uri de memorie şi barba Moshului) pentru a putea surprinde cât mai multe aspecte despre care vom vorbi cândva, pe parcursul acestui weekend, când ne vom trezi din somn, beţie sau ce-o mai da Dumnezeu! C-aşa-i şade bine sefistului român – când o tzuică, când o porcăială, când un textuleţ acolo, să nu zică lumea că doar ne facem că lucrăm!!! Succes lucrărilor cenaclului!

*****************

LATER EDIT, 18.12.2011: Cum vă promiteam, revin acum cu imagini şi impresii de la marele eveniment petrecut în urmă cu două zile la Centrul cultural “Jean-Louis Calderon” şi anume lansarea a 4 cărţi de science fiction românesc de cea mai bună calitate, un dar superb făcut în pragul sărbătorilor de iarnă de către Editura Eagle PH, în colaborare cu Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy (SRSFF). Aşa cum am spus şi mai sus, amănunte găsiţi pe site-ul societăţii, n-are rost să repet tot ce veţi citi acolo. Fac doar precizarea că programul manifestării a fost dus la îndeplinire în proporţie de circa 90%, ceea ce pentru noi românii este un mare succes. Sigur că au fost întârzieri peste sfertul academic, sigur că au fost lungiri nedorite ale discursurile sau, dimpotrivă, prescurtări nejustificate ale acestora, bineînţeles că tehnica (mai veche sau mai nouă) ne-a trădat încă o dată, dar – per total – evenimentul a fost unul reuşit, mai ales că după aceea unii dintre participanţi au continuat dezbaterile la un restaurant din apropiere, vreme de alte câteva ore bune…

Am revăzut cu acest prilej o serie de prieteni pe care nu-i mai întâlnisem de mult, am cunoscut oameni noi, am ascultat păreri şi idei interesante, am făcut în sfârşit rost de cărţile la care s-a făcut lansarea – prin urmare, totul a fost O.K. plus că Băbutza SF a făcut o mulţime de poze, dintre care o să vă arătăm câteva…

Problema este că noi vedem lucrurile întotdeauna diferit. Cristina – la modul serios, eu – în funcţie de toane, dar cel mai adesea la mişto. Aşa că am făcut două selecţii, în ideea că poate astfel vom reuşi să mulţumim pe toată lumea.

Să vedem ce-a ieşit… Prin urmare, dând întâietate doamnelor, vom vedea

1. Şedinţa ProspectArt la modul serios!

În aşteptarea începerii şedinţei...

În dreapta stâlpului roşu, o prezenţă cu adevărat specială: AMELIA ANDERSDOTTER, cel mai tânăr europarlamentar din Europa, pasionată de SF-ul românesc până într-atât încât a venit la noi în ţară ca să ne înveţe limba!!!

Directoarea Centrului cultural "Jean-Louis Calderon" prefaţând ceea ce avea să se desfăşoare în restul serii

Începe şedinţa, cu CRISTIAN TAMAŞ în rol de maestru de ceremonii

MUGUR CORNILĂ, directorul Eagle Publishing House, explicând împrejurările apariţiei celor patru titluri prezente la lansare

Unele dintre personalităţile prezente la eveniment: scriitori, critici literari, editori, ziarişti, oameni de radio...

Criticul GELU NEGREA prezintă antologia "VENUS - Povestiri erotice science fiction"

Pregătiri pentru teleconferinţa la care urmează să participe scriitorii MIRCEA OPRIŢĂ şi GEORGE LAZĂR

De undeva, din public, scriitorul MARIAN TRUŢĂ ne citeşte un fragment din prefaţa scrisă pentru antologia VENUS

Scriitorul DĂNUŢ UNGUREANU povesteşte cum i-a venit ideea unei antologii de SF erotic

Vorbeşte LIVIU RADU - în momentul de faţă, cel mai prolific şi cel mai în vogă scriitor român de SF & F

ŞTEFAN GHIDOVEANU, a.k.a. Moshul SF, povestind cu însufleţire cum s-a relansat ca scriitor odată cu apariţia antologiei VENUS, unde este unul dintre cei ce figurează în sumar

Preşedintele SRSFF, scriitorul CRISTIAN M. TEODORESCU, responsabil cu prezentarea romanului lui Mircea Opriţă

Medicul FLORIN CHIRCULESCU, mai cunoscut în lumea literară sub pseudonimul SEBASTIAN A. CORN, vorbind despre cărţile lansate cu prilejul şedinţei cenaclului Prospectart

Criticul HORIA GÂRBEA, preşedintele Asociaţiei scriitorilor din Bucureşti, povestind aventura întâlnirii cu fiecare dintre titlurile aflate pe masă, în faţa domniei sale

Un fan al romanului lui Mircea Liviu Goga: criticul RADU VOINESCU

Revine în forţă în domeniul creaţiei literare, după mai mulţi ani de pauză, scriitorul craiovean MIRCEA LIVIU GOGA

Cam aşa s-a văzut lansarea cărţilor de la şedinţa cenaclului ProspectArt din perspectiva “cuminte”. Dar – căci întotdeauna există un “dar”! – de ce credeţi că se tot agită mai sus drăcuşorul cel roşu, cu tot cu “furculision”-ul lui? Degeaba? Aş! Că doar e mână în mână cu Moshul SF, aşa că rezultatul nu poate fi decât unul: băşcălie, băşcălie, băşcălie… Amicală, bineînţeles.

Asta se va întâmpla însă mai pe seară, poate chiar la noapte, după ce vom reveni de la şedinţa cenaclului Wolf’s Pack. În cadrul căreia vom citi în avanpremieră fragmente din ultima noastră traducere, ANATHEM de Neal Stephenson!

Aşa că staţi pe-aproape, căci urmează zile pline de postări interesante… Până atunci, s-auzim de bine!

2. Şedinţa ProspectArt la modul băşcălios!

MIHAELA POPESCU, directoarea Centrului "Calderon": "Într-o atmosferă de entuziasm general, după cum vedeţi la invitaţii din spatele meu, deschid lucrările şedinţei de astăzi a cenaclului ProspectArt..."

CRISTIAN TAMAŞ: "După cum spuneam, dragi prieteni, lăsaţi-o naibii de dragoste, că e mai profitabil cu eroticul! Nu vedeţi ce audienţă ne-a adus?"

MARIAN TRUŢĂ: "A naibii chestia asta cu prefeţele, vorba lui Ghidoveanu: <Scrii 6 pagini de prefaţă şi ai rămas în istoria literaturii!> Uuups, a mea de ce are doar 3?"

MOSHUL SF interpretând aria supereroului Emanoil Popescu, supranumit "Dă-Doamne-să-mă-vrea-Iolanda!"

MIRCEA OPRIŢĂ: "Cred că scriu şi volumul doi din <Anticipaţia românească> până începe teleconferinţa asta!"

MUGUR CORNILĂ: "Măi Vâlsane, eu când mă refeream la tehnică modernă pentru teleconferinţă, aveam în vedere anii 2000, nu 1900!"

CRISTIAN M. TEODORESCU: "Acuma, eu v-aş spune care dintre cărţile astea merită citite, dar la ce bun? Mai bine cumpăraţi SF Unu, SF Doi, ..., SF n, SF n+1"

GEORGE LAZĂR: "Bine, admit că povestirea mea din antologia VENUS nu prea-i de dragoste, dar gândiţi-vă şi voi: la cât de frig e la noi, la Botoşani..."

SEBASTIAN A. CORN : "Problema dragostei trebuie tratată aşa..."

SEBASTIAN A. CORN: "...iar cea a eroticului, uite-aşa!!!"

HORIA GÂRBEA: "Binecuvântate fie aceste ultime 4 apariţii al Uniunii SF&F din România..." CRISTI TEODORESCU: "Domnule preşedinte, e doar Societate!" HORIA GÂRBEA: "Cum? Cum? Nu e încă Uniune? Trebuie să fac ceva urgent în acest sens..."

RADU VOINESCU: "Dacă mă gândesc bine, romanul lui Mircea Liviu Goga e atât de mare, din toate punctele de vedere, încât ar trebui să se numească <Peninsula pescăruşilor>..."

GELU NEGREA: "Domnule Radu, dacă tot aţi scris despre secretarele unor bărbaţi cumsecade, n-aţi vrea ca data viitoare să ne relataţi aventurile secretarilor unor femei afurisite?" LIVIU RADU: "Păi, dacă mai trăiesc vreo 80 de ani..."

RADU VOINESCU: "Deci domnu' Cornilă, înţelegeţi cum e cu valoarea romanelor lansate azi? Tinde spre infinit, întocmai ca două linii paralele. Să vă fac şi-o demonstraţie..."

MIRCEA LIVIU GOGA: "Domnilor, aţi vrut pescăruşi, v-am dat pescăruşi... Aţi vrut insulă, v-am dat insulă... Cum de-a ieşit un roman, e mai greu de spus. Acum pot să mă întorc la pictură?" MICHAEL HAULICĂ: "Da' bine le mai zici, bibicule!"

HORIA GÂRBEA: "Frumuşică-i cartea noastră, bate noaptea la fereastră... Şi să ştiţi că şi intră! Mie mi-au intrat vreo patru în două nopţi... De-aia sunt aşa de vesel!"

RADU VOINESCU: "Apreciez varietatea tematică a SF-ului românesc actual: cărţi despre sex, despre călătorii, interviuri cu secretare şi cărţi turistice. Oare ce ne-am putea dori mai mult? A, nu despre asta era vorba? Domnu' Cornilă, mi-aţi suflat greşit, se poate?!"

LIVIU RADU: "La final, daţi-mi voie să vă anunţ că următorul meu proiect va fi despre rolul plăcintarilor în modificarea istoriei. Personajele pozitive vor fi seresefefei de frunte, iar cele negative - editorii care nu m-au plătit. Cum cartea va fi una comestibilă, pentru a mai recupera o parte din cheltuieli, vă doresc poftă bună!"

Atât despre ultimul eveniment important al science fiction-ului românesc, la acest sfârşit de an. Ne reîntâlnim – sper eu – cât de curând!

CRONICA UNEI TRADUCERI ANUNȚATE: ”ANATHEM” DE NEAL STEPHENSON (1)

Vă spuneam în urmă cu două zile că voi reveni imediat cu date și precizări interesante despre Neal Stephenson și opera sa, inclusiv despre ANATHEM. Ei bine, n-a fost să fie decât acum, întrucât ieri seară am avut plăcuta surpriză să-i am ca oaspeți pe ”monșerii” Bebe și Nicu, împreună cu care am petrecut aproape toată seara, la modul foarte plăcut: Nicu mi-a reparat aproape toate întrerupătoarele din casă, aflate într-o gravă suferință de mai mulți ani-lumină, răstimp în care a fumat și a băut bere; eu cu Bebe am pus la cale noi strategii pentru ”Bibliografia generală a ficțiunii speculative din România”, precum și alte lucruri importante care privesc țara sefistă, n-am fumat, dar am băut bere; în fine, Băbutza SF l-a ajutat pe Nicu atunci când s-a dovedit necesară prezența ei, a făcut poze ca de obicei, a pregătit cina, n-a fumat și n-a băut bere. Ultimul pe listă a fost Piticu: s-a dat bine pe lângă toată lumea, s-a lăsat scărpinat sub barbă (ocupație de altminteri favorită!), i-a lins aproape-cheliuța lui Bebe, n-a fumat și n-a băut bere; a miorlăit însă după biscuți sărați și cârnați de Sibiu. N-a primit nimic, doar e criză, ce naiba! O poză mică și edificatoare, după care trecem mai departe:

Cei mai tari fani SF din România: Bebe, Nicu și Piticu!

Pe parcursul serii, evident, subiectul principal a fost romanul lui Neal Stephenson. Am să încerc să vă povestesc pe scurt unele dintre lucrurile luate în discuție cu acest prilej…

Cu siguranță, scriitorul american este un tip extrem de neobișnuit. Născut la 31 octombrie 1959 (carevasăzică în ziua de Halloween!), în statul Maryland, dintr-o familie de ingineri și oameni de știință, în prezent trăiește în Seattle unde a ajuns după un lung periplu prin Illinois,  Iowa (unde și-a terminat liceul) și Boston (unde a terminat facultatea cu diplome de master în geografie, mai întâi, și-apoi în fizică – nici că s-ar fi putut o asociere mai ciudată!). N-am să insist asupra biografiei, cine vrea n-are decât să consulte Wikipedia sau alte surse. Ceea ce mi se pare interesant este faptul că a obținut succesul literar abia din a treia încercare, în 1992, cu romanul Snow Crash, nominalizat la premiul BSFA 1993 și la premiul Arthur C. Clarke 1994 – roman apărut la noi în traducerea Anei-Veronica Mircea , în 2010, la Editura LEDA. Succes pe care și l-a consolidat în 1995, cu romanul The Diamond Age: or A Young Lady’s Illustrated Primer, câștigător al premiilor Hugo și Locus SF 1996 și finalist al premiilor Nebula, John W. Campbell și Arthur C. Clarke în 1996. Traducerea românească, Era de diamant, a apărut în 1999, la Editura RoImage. După care, brusc, Neal Stephenson părăsește domeniul cyberpunk-ului și al post-cyberpunk-ului, unde păruse să se instaleze atât de confortabil, și se îndreaptă spre ceea ce s-ar putea numi ”criptanaliză”, cu un roman absolut ciudat (și deosebit în același timp), intitulat Cryptonomicon (1999) – o poveste desfășurată pe două planuri temporale, în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial  și apoi în vremurile noastre,  creație în care criptografia, lucrările lui Alan Turing și calculatoarele joacă un rol primordial. Pentru cei ce nu știu, e vorba de o carte mamut, de aproape o mie de pagini, în care Stephenson începea deja să dea măsură întregii sale capacități imaginative.

Neal Stephenson - CRYPTONOMICON (1999)

Considerat a fi printre cele mai interesante romane ale sfârșitului de secol XX în domeniul ficțiunii speculative, Crytonomicon anunța deja consacrarea uneia dintre cele mai originale voci ale literaturii americane de gen. Mereu surprinzător, Stephenson face o nouă mutare imprevizibilă și oferă cititorilor o trilogie numită THE BAROQUE CYCLE, trilogie cuprinzând romanele Quicksilver (2003), The Confusion (2004) și The System of the World (2004). Este vorba despre o serie de ficțiuni istorice a căror acțiune se petrece în secolele XVII-XVIII, constituind un fel de preludiu la Cryptonomicon, doar că de data asta Stephenson explorează domenii cum sunt matematica, filozofia, sistemul monetar și istoria științei. Ulterior, această serie a fost republicată în opt volume separate: Quicksilver, King of the Vagabonds, Odalisque, Bonanza, Juncto, Solomon’s Gold, Currency și System of the World (titlurile și modul de separare diferă în funcție de piețe, dar sunt foarte pregnante în Franța și în Spania).

NEAL STEPHENSON - Caricatură de DonkeyHotey, după o fotografie de Bob Lee.

Și-am ajuns – în fine – la Anathem, poate cea mai ambițioasă creație de până acum a scriitorului american, carte publicată în 2008 și care s-a bucurat de un succes enorm la vremea respectivă, fiind imediat nominalizată la premiul BSFA 2008 și la Hugo și Arthur C. Clarke Awards în 2009. De asemenea, a câștigat premiul Locus SF în 2008. Unii dintre cei care se pricep spun că ar fi meritat pe deplin premiul Hugo 2009, pe care l-a pierdut în fața romanului lui Neil Gaiman The Graveyard Book (Cartea cimitirului, Ed. Nemira, 2010, trad. de Liviu Radu). Alții spun că dimpotrivă… Cum nu noi suntem cei care am votat, propun să nu mai insistăm asupra subiectului respectiv.

Propun însă ca pentru astăzi să ne oprim aici, nu înainte de a vă oferi în avanpremieră prima parte din glosarul romanului Anathem, în care Neal Stephenson încearcă să explice unele dintre noțiunile folosite în carte:

« GLOSAR

A

Anul Reconstituţiei (A.R.) (A.R.): Sistemul de datare de pe Arbre defineşte ca An 0 anul în care a avut loc Reconstituţia; oricărui an anterior acestui moment îi este atribuit un număr negativ, orice an care este exprimat printr-un număr pozitiv sau este urmat de iniţialele A.R., este situat după Anul 0.

 Analemă (Analemma): O formă ca o cifră opt subţire şi alungită, constatată de astronomii care urmăresc modul în care mişcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească variază de la o zi la alta, în cursul unui an.

 Anathem (Anathem): (1) În proto-orthă, o invocare poetică sau muzicală a Maicii Noastre Hylaea, folosită în autul Ceasurilor sau (2) Un aut prin care un fraa sau o suur incorigibili sunt alungaţi din lumea mathică.

 Anual (One-off): Termen neoficial pentru un “unarian”.

  “A o lua pe sută” (Hundred, to go): A-şi pierde minţile, a deveni nesănătos din punct de vedere mintal, a se rătăci iremediabil de la căile teoricii.

 Apărător (Fendant): Vezi “Supraveghetor Apărător”.

Arbortect, arbortecţi (Arbortect): Cineva care manipulează genetic noi specii de arbori.

 Arbre (Arbre): Numele planetei pe care se petrece acţiunea din Anathem.

 Arcă, arce (Ark): Echivalent pentru biserică, templu, sinagogă etc. de pe Pământ.

Ati (Ita): O castă adăpostită în lumea mathică dar separată de cea a avioşilor, responsabilă pentru toate funcţiile care au de-a face cu dispozitivele sintactice şi cu Reticulum-ul.

 Atlanian (Atlanian): Vezi “Legătură atlaniană”.

 Aut, auturi (Aut): Un ritual existent în lumea mathică. Unele dintre cele mai importante şi mai celebrate auturi sunt Ceasurile, Eliger-ul, Regred-ul şi Requiem-ul. Destul de rar, riturile celebrate includ Anathem-ul, Voco şi Îmbrăţişarea.

 Avios, avioşi (Avout): O persoană care a depus jurământ de credinţă faţă de Disciplina cartasiană şi, prin urmare, locuieşte în lumea mathică, opusă celei seculare.

B

Balanţa lui Gardan (Gardan’s Steelyard): (1) O regulă empirică prin care se afirmă că atunci când cineva compară două ipoteze, preferinţa ar trebui să se îndrepte către aceea mai simplă. Cunoscută de asemenea şi ca “Balanţa Sauntului Gardan” sau pur şi simplu “Balanţa”.

Balanţă (Steelyard): Vezi “Balanţa lui Gardan”.

 Baritoe, Saunta: (1) O nobilă din Epoca Praxică Mijlocie, gazdă şi conducătoare a fursicilor. (2) O congregabaţie cu acelaşi nume, una dintre Cele Trei Mari.

 Baz: Oraş-stat din vechime care mai târziu a creat un imperiu cuprinzând întreaga lume cunoscută.

 Bly, Saunt: Un teor de la congregabaţia Sauntului Edhar care a fost Repudiat şi a trăit pentru tot restul zilelor sale ca Răzleţit pe un munte, numit mai târziu Muntele lui Bly. Conform legendei, a fost venerat drept sfânt de ignarii locali, care, în cele din urmă, l-au omorât şi i-au mâncat ficatul.

 Bonz, bonzi (Panjandrum): Termen peiorativ folosit de fraa Orolo pentru oficialii de rang înalt ai Puterii Seculare.

 Buruiană-săltăreaţă (Jumpweed): O buruiană omniprezentă care atunci când este mestecată acţionează ca un stimulent. Psihoactivă în doze largi. Una dintre Cele Unsprezece.

C

 Calca,  calca: O explicaţie, o definiţie sau o lecţie indispensabilă în dezvoltarea unei teme ceva mai generale, dar care a fost scoasă din  corpul principal al dialogului şi introdusă într-o notă de subsol sau o anexă.

 Canonicat (Chapter): Formă de organizare locală a unui ordin al avioşilor. În general, ordinele sunt răspândite în întreaga lume mathică şi pot avea canonicate locale oricât de multe, în diferite mathuri şi congregabaţii. De obicei, dacă luăm exemplul de la Edhar, un math va cuprinde două sau mai multe canonicate distincte, aparţinând unor ordine diferite.

 Cartablă (Cartabla): Un gadget portabil destinat afişării de hărţi şi localizării poziţiei, asemănător sistemului GPS de pe Pământ.

 Cartas, Saunta: O nobilă învăţată baziană care, după căderea oraşului-stat Baz, a fondat primul math şi a creat Disciplina urmată de-a lungul întregii Epoci Vechi Mathice şi, cu unele reînnoiri, în lumea mathică de după Reconstituţie.

Cartea (Book, The): Un tom cu un conţinut conceput în mod ingenios incoerent, pe care avioşii indisciplinaţi sunt forţaţi să-l studieze pe post de pedeapsă. Împărţit în capitole a căror dificultate creşte exponenţial.

Catedrală (Mynster): În multe congregabaţii, clădirea de mari dimensiuni, amplasată central, care adăposteşte ceasul şi serveşte drept loc de întâlnire pentru auturi şi alte prilejuri de adunare a întregii populaţii a congregabaţiei respective.

Ceasuri (Provener): Autul cel mai des ţinut în lumea mathică, de obicei celebrat în fiecare zi la prânz şi legat de întoarcerea unui ceas.

 Cele O Sută Şaizeci şi Patru (One Hundred and Sixty-four): O listă de plante a căror cultivare este permisă în interiorul mathurilor de către versiunea Disciplinei aflată în uz la vremea când se petrece acţiunea din Anathem. Extinsă de la listele mai scurte aflate în versiunile timpurii ale Disciplinei, datând de pe vremea Sauntei Cartas. Plantele de pe listă sunt considerate potrivite pentru a asigura cerinţele nutriţionale ale avioşilor, dar şi pentru a completa alte nevoi ţinând de medicină, vopsele, controlul eroziunii solului etc. De comparat cu Cele Unsprezece.

Cele Trei Mari (congregabaţii) (Big Three): Congregabaţiile închinate Sauntului Muncoster, Sauntului Tredegarh şi Sauntei Baritoe, toate relativ vechi, bogate, distinse şi având legături strânse una cu alta.

 Cele Unsprezece (Eleven): Lista plantelor interzise intramuros, de obicei din cauza proprietăţilor farmacologice nedorite. Disciplina susţine că orice specimen decoperit în interiorul mathurilor trebuie smuls din rădăcini şi ars fără întârziere, iar evenimentul trebuie consemnat în Cronică.

Centenarian, centenarieni (Centenarian): Un avios care a  jurat să nu iasă din interiorul mathului sau să aibă legături cu lumea exterioară până la următoarea Deschidere Centenară. Neoficial, termenul folosit este cel de “sutar”.

Cnoön, cnoöne (Cnoön): Conform metateoricii protane, este vorba de entităţi pure, eterne, neschimbate, cum ar fi formele geometrice, teoremele, numerele etc., aparţinând unui alt plan al existenţei (Lumea Teorică Hylaeană) şi care sunt cumva percepute sau descoperite (nu fabricate) de teori pe parcursul muncii lor. 

Cnoüs: Un personaj istoric din vechime, faimos pentru viziunea prin care pretindea că a pătruns într-o altă lume, aflată la un nivel superior. Viziunea a fost interpretată în două feluri diferite şi incompatibile între ele, de către fiicele sale, Hylaea şi Deät.

Congregabaţie (Concent): O comunitate de avioşi destul de numeroasă, în care coexistă două sau mai multe mathuri. În general, Ordinul centenarienilor şi cel al  milenarienilor  pot fi găsite numai aici, din moment ce considerente de ordin practic fac dificilă existenţa lor sub formă de mathuri de sine stătătoare.

Contrabazianism (Counter-Bazian): Religie care îşi are rădăcinile în aceleaşi scripturi şi care onorează aceiaşi profeţi ca şi Ortodoxia Baziană, dar care în mod explicit respinge autoritatea şi anumite învăţături ale acesteia.

Convox (Convox): O convocare pe scară largă a avioşilor din mathurile şi congregabaţiile din întreaga lume. În mod normal, celebrată doar la Deschiderea Milenară sau ca urmare a unui Jaf, dar desfăşurată de asemenea în împrejurări cu adevărat excepţionale, la cererea Puterii Seculare.

Coordonatele lui Lesper (Lesper’s Coordinates): Denumite şi coordonatele Sauntului Lesper. Echivalentul coordonatelor carteziene de pe Pământ.

Cosmosuri (Cosmi): Pluralul de la cosmos. O găselniţă necesară pentru a putea expune teorica policosmică.

Cosmograf (Cosmographer): În termeni tereştri, un astronom, un astrofizician, un cosmolog.

Cromlehul stelelor (Starhenge): În termeni tereştri, un observator, în principal unul cu multe telescoape.

Cronică (Chronicle): Jurnalul tuturor evenimentelor, importante sau neînsemnate, care au loc într-un math sau într-o congregabaţie. Ţinut cu asiduitate şi arhivat de către ierarhi.

Cronoabis (Chronochasm): În arhitectura mathică, spaţiul din interiorul unui turn cu ceas care adăposteşte mecanismele acestuia şi echipamentul adiacent, cum ar fi cadrane, clopote etc.

 Culege, a (Collect): Folosit ca verb, înseamnă acceptarea unui nou-venit din extramuros în interiorul unui math, în timpul Deschiderii. În mod obişnuit, nou-venitul (sau nou-venita) se află în prejma împlinirii vârstei de zece ani. Folosit ca substantiv (Cules), denumeşte un astfel de nou-venit. »

Până la o nouă reîntâlnire cu universul din ANATHEM, toate cele bune!

THE BAROQUE CYCLE audiobooks - ediție completă, neprescurtată.

ESTE GATA ”ANATHEM” DE NEAL STEPHENSON!!!

DOAMNELOR ȘI DOMNILOR,

După un an de muncă  asiduă, care a însemnat multe sacrificii din punct de vedere al timpului liber, al relațiilor cu diverse persoane mai mult sau mai puțin apropiate, al sănătății personale și al socializării, distrugerea  mai multor calculatoare folosite mai intens decât era cazul, dar și consultarea a cel puțin douăzeci de dicționare și cărți de specialitate, precum și a întregului arsenal de înjurături din dotare (altminteri destul de măricel, în cazul Moshului SF!) echipa de traducători CRISTINA și ȘTEFAN GHIDOVEANU are onoarea și plăcerea de a vă anunța că luni, 05.12.2011, la orele 13:30, a predat la Editura LEDA versiunea românească a romanului ANATHEM de Neal Stephenson, carte finalistă a Premiului Hugo în 2009.

 

În cifre statistice, romanul are 935 de pagini în original, ediția hardcover, și puțin sub 1.933.000 de semne în versiunea românească. Este compus din 13 părți, 3 anexe, o cronologie a evenimentelor și un glosar de termeni, semănând foarte mult din punct de vedere al dificultății lingvistice cu ”Dune” al lui Frank Herbert.

Începând de mâine, veți avea ocazia să citiți lucruri interesante despre Neal Stephenson și opera sa, dar și fragmente din roman -  desigur, totul cu acordul Editurii LEDA, cea care va publica această carte în România.

Astăzi vă propunem Nota către cititor a scriitorului american:

« NOTĂ CĂTRE CITITOR

Dacă sunteţi obişnuiţi să citiţi lucrări de ficţiune speculativă şi vă face plăcere să descâlciţi lucrurile pe cont propriu, săriţi peste această notă. Altfel, aflaţi că decorul în care este situată această carte nu este Pământul, ci o planetă numită Arbre, care seamănă cu Pământul din multe puncte de vedere.

Indicii de pronunţie: Arbre se pronunţă ca „Arb-r” cu un mic sunet la sfârşit. Cereţi sfatul unui francez. La nevoie, „Arb” o să meargă. Două puncte deasupra unei vocale indică o diereză, însemnând că vocala în cauză se pronunţă într-o silabă separată. Astfel, de exemplu, Deät se pronunţă „de-et” şi nu „deet”.

Unităţile de măsură de pe Arbre au fost traduse în cele folosite pe Pământ. Această istorisire are loc la aproape patru mii de ani după ce oamenii de pe Arbre şi-au stabilit sistemul obişnuit de unităţi, care acum li se pare străvechi şi uzat de timp. Prin urmare, sunt folosite aici vechile unităţi de pe Pământ (picioare, mile etc.) în loc de cele mai noi ale sistemului metric.

Acolo unde cultura vorbitoare de orthă din această carte a creat un vocabular bazat pe precedentele arhaice de pe Arbre, am născocit cuvinte bazate pe vechile limbi de pe Pământ. Anathem este primul şi cel mai izbitor exemplu. Este un joc de cuvinte între anthem şi anathema, care derivă din cuvinte latine şi greceşti. Ortha, limba clasică de pe Arbre, are un vocabular complet diferit, şi astfel cuvintele pentru anthem, anathema şi anathem sunt complet diferite, şi totuşi legate printr-un tipar asemănător de asocieri. În loc să folosesc cuvântul în orthă, care ar fi lipsit de semnificaţie şi de conotaţii pentru cititorii pământeni, am încercat să inventez un cuvânt terestru care să servească drept echivalent aproximativ, păstrând în acelaşi timp ceva din parfumul termenului orth. Acelaşi lucru, mutatis mutandis, a fost făcut în multe alte locuri din carte.

Numele unor specii arbrane de plante şi animale au fost traduse în echivalente aproximative terestre. Aşadar, personajele pot vorbi de morcovi, cartofi, câini, pisici etc. Asta nu înseamnă că Arbre are exact aceleaşi specii. Fireşte, Arbre are propriile sale plante şi animale. Numele acestor specii au fost înlocuite cu echivalentele terestre aproximative pentru a elimina digresiunile în care, de exemplu, fenotipul echivalentului arbran al unui morcov trebuie explicat în amănunţime.

Urmează o foarte sumară cronologie a istoriei planetei Arbre. Nimic din aceasta nu se va înţelege prea bine până când nu veţi fi citit câteva pagini din carte, dar după aceea ar putea fi folositoare ca referinţă. »

Între – 3400 şi – 3300:	Epoca aproximativă a lui Cnoüs şi a fiicelor sale, Deät şi Hylaea.
- 2850:	Este întemeiat Templul Orithena de către Adrakhones, părintele geometriei.
- 2700:	Diax îi alungă pe entuziaşti, întemeiază teorica pe principii axiomatice şi îi dă numele.
- 2621:	Orithena este distrus de o erupţie vulcanică. Începutul perioadei Peregrinilor. Mulţi teori supravieţuitori sunt atraşi către oraşul-stat Ethras.
Între – 2600 şi – 2300:	Epoca de Aur a Ethrasului.
- 2396:	Execuţia lui Thelenes.
Între – 2415 şi – 2335:	Perioada în care a trăit Protas.
- 2272:	Ethras este asimilat cu forţa în Imperiul Bazian.
- 2204:	Întemeierea Arcei din Baz.
- 2037:	Arca din Baz devine religie de stat a Imperiului.
- 1800:	Imperiul Bazian ajunge pe culme.
Anii – 1500:	Diferite eşecuri militare duc la micşorarea dramatică a Imperiului Bazian.
Anii – 1500:	Teorii se retrag din viaţa publică. Saunta Cartas scrie Sæculum, inaugurând prin aceasta Epoca Mathică Veche.
- 1472:	Căderea oraşului Baz, arderea bibliotecii sale. Învăţaţii supravieţuitori se adună în mănăstirile baziene sau în mathurile cartasiene.
- 1150:	Ascensiunea mistagogilor.
- 600:	Renaşterea. Purificarea mistagogilor. Deschiderea Cărţilor.
- 500:	Risipirea sistemului mathic, Epoca Explorării, descoperirea legilor dinamicii, crearea teoricii aplicate moderne. Începutul Epocii Praxice.
- 74:	Primul Vestitor.
- 52:	Al Doilea Vestitor.
- 43:	Proc fondează Cercul.
- 38:	Munca lui Proc este repudiată de către Halikaarn.
- 12:	Al Treilea Vestitor.
- 5:	Evenimentele Groaznice.
0:	Reconstituţia. Primul Convox. Întemeierea noului sistem mathic. Promulgarea Cărţii Disciplinei şi prima ediţie a Dicţionarului.
+ 121:	Avioşii din congregabaţia sauntului Muncoster se despart în două grupuri, sintacticii şi semanticii, înfiinţând respectiv ordinele procian şi halikaarnian. După aceea, ordinele au proliferat.
Între + 190 şi + 210:	Avioşii sauntei Baritoe fac progrese în manipularea nucleosintezei folosind tehnici sintactice. Crearea Noii Materii.
Între + 211 şi + 213:	Primul Jaf.
+ 214:	Convoxul de după Jaf suprimă cele mai multe forme ale Noii Materii. Promulgarea Cărţii Revizuite a Disciplinei. Ordinul faanian se desprinde de cel procian. Ordinul evenedrician se desprinde din cel halikaarnian.
+297:	Sauntul Edhar îşi înfiinţează propriul ordin, desprins din cel al evenedricienilor.
+300:	La Deschiderea Centenară, se descoperă că vreo câteva mathuri centenariene au pierdut calea („au luat-o pe sută”) începând din +200.
+308:	Sauntul Edhar întemeiază congregabaţia cu acelaşi nume.
Între + 320 şi + 360:	Progrese în praxisul secvenţelor genetice, făcute la diferite congregabaţii, născute adeseori din colaborarea între faanieni şi halikaarnieni.
Între + 360 şi + 366:	Al Doilea Jaf.
+ 367:	Convoxul de după Jaf. Abolirea manipulării secvenţelor genetice. Delimitări mai categorice între ordinele sintactice şi cele semantice. Faanienii sunt desfiinţaţi. Este promulgată Cartea Nou-Revizuită a Disciplinei. Dispozitivele sintactice eliminate din lumea mathică. Sunt creaţi Ati; mulţi dintre foştii faanieni li se alătură. Este creată Inchiziţia, ca mijloc de impunere a noilor reguli. Supraveghetori Ordonatori sunt instalaţi în toate congregabaţiile; sistemul modern de ierarhi este instituit în forma în care va dura cel puţin în următoarele trei milenii.
+ 1000:	Primul Convox Milenar.
Între + 1107 şi + 1115:	Detectarea unui asteroid periculos („Pepita Mare”) îndeamnă Puterea Seculară să convoace un Convox extraordinar.
+ 2000:	Al doilea Convox Milenar.
+ 2700:	Rivalitatea crescândă între ordinele procian şi halikaarnian dă naştere legendelor seculare despre retori şi incantori.
+ 2780:	În timpul unei Deschideri Decenale, Puterea Seculară devine conştientă de feluri extraordinare de praxis care sunt create de retori şi incantori.
Între + 2787 şi + 2856:	Al Treilea Jaf depopulează toate congregabaţiile, în afară de cele Trei Neprofanate.
+ 2857:	Convoxul de după Jaf reorganizează congregabaţiile. Legatele sunt scoase în afara legii. Sunt luate diferite măsuri pentru a reduce luxul vizibil al vieţii mathice. Numărul ordinelor este redus. Ordinele rămase sunt redistribuite pentru a realiza un „echilibru” mai bun între tendinţele prociene şi cele halikaarniene. Promulgarea celei de-A Doua Cărţi Nou-Revizuite a Disciplinei.
+ 3000:	Al treilea Convox Milenar.
+ 3689:	Începe povestea noastră.

Mai multe informații despre carte puteți găsi pe Wikipedia, iar o recenzie românească foarte competentă pe blogul Adinei Barvinschi, aici.

Până mâine, la revedere!

Neal Stephenson, la vremea apariției romanului ANATHEM (2008)

CÂND LA TRAP, CÂND LA GALOP: POVESTEA TÂRGULUI DE CARTE DE PE LOCUL FOSTULUI HIPODROM (“GAUDEAMUS 2011″) (IV)

Sâmbătă, după terminarea emisiunii Exploratorii lumii de mâine de pe Radio România Cultural, un taxi ne-a dus repede la RomExpo unde urma să înceapă (la orele 14:30) lansarea titlurilor propuse de editura MILLENNIUM BOOKS şi pe care vi le-am prezentat pe larg în articolul precedent.

Că tot s-a comentat pe ici, pe colo despre noul look al Moshului, iată o poză care pe mine m-a distrat la culme:

Moshul SF arătându-şi "muşchii" la Gaudeamus 2011. Şi nu, nu e nici terorist arab, nici homeless!!! (Foto: Assassin)

După care a urmat celebra vânzoleală care precede, însoţeşte şi încheie orice manifestare de acest gen, pe care Băbutza SF s-a grăbit să o surprindă cu amărâtul nostru de aparat foto Benq, spre rămânerea în eternitate şi bucuria celor ce se vor recunoaşte în poze.

Aşadar, o cronică vizuală a celor întâmplate cu acest prilej:

Febra de sâmbătă... după-amiaza!

Dia Radu, Ona Frantz, "statuia libertăţii" Florin Pîtea şi Moshul cu ochii pe "statuie", în aşteptarea trecerii jumătăţii de oră academice!!!

Dom' "derector" Haulică, dom' "cremenalist" Crâznic şi dom' "lebrar" Bebe, cu ochii pe cotaţiile la Bursă ale firmei ABAŢIA S.R.L.!

Moshul şi Eugen Lenghel într-o dispută sefistă. Arbitru tăcut: doamna Doina Opriţă.

"Nu mai vorbesc cu tine!" "Nici eu cu tine!" Doamna Opriţă: "Domnul Liviu Radu, mi se pare mie sau meciul s-a terminat la egalitate?"

Şi aşa a început totul: un microfon, doi grăsuţi bărboşi, plus două cărţi lucioase...

Moment important: este prezentat romanul ARGONAUTICA de Mircea Opriţă, ajuns acum la ediţia a 3-a.

Cetăţeni, alegători, public... (Partea I)

La masa juriului se discută din greu: "A fost sau n-a fost... ediţia a 3-a?"

Cine poate, de sus cade... la lansare!

Cetăţeni, alegători, public... (Partea a II-a)

Momentul culminant: lansarea omnibusului ABAŢIA - toate trei volumele, în versiunea originală!

Flori de cireş, ţesători şi autori de romanţuri gotice gata-gata să dea buzna-n "Abaţie"!!!

Cetăţeni, alegători, public... (Partea a III-a)

Unde-s mulţi, puterea creşte! Plecă badiul Gheracostea, intră nenicul Haulică...

Gâlceava scriitorului cu lumea... distribuitorilor. DemNet: "Lăsaţi cumpărătorii să vină la mine!"

Îngrijorare şi nedumerire la masa juriului: "Măi, fraţilor dar câte cărţi mai lansează vericul?"

"Da' ce contează... Ia mai bine să ne vedem noi de-ale noastre..."

Şi lansarea continuă, şi continuă...

Dacă tot n-avem bani, măcar poze să facem!

Uf, bine că s-a terminat cu lansarea, de când aştept... Aşa că staţi frumos la rând că vreau să vă dau autografe!

"Noi vrem Liviu Radu, noi vrem Liviu Radu..." "Dragă, chiar s-a terminat? Că trebuia să plec de dinainte de-a veni!" GAZETA SF: "Şi doar ţi-am spus: taci şi zâmbeşte frumos, că numai aşa poţi să ai succes!"

Alo, alo, unde plecaţi? Că n-am terminat de dat toate autografele...

Moshul SF: "Două exemplare din ABAŢIA şi unul din ANATHEM m-au adus la sapă de lemn. Şi mi-am mai luat cu mine şi ditamai sacoşa!" Voicu: "Hi, hi, hi, când o să vând poza asta cu Moshul boschetar, milionar devin!"

Şi cu asta a luat sfârşit – din punctul nostru de vedere – Gaudeamusul din 2011. Pentru că duminică ne-am întors la munca de toate zilele, adică tradusul.

Despre agapa de sâmbătă de la locul nostru obişnuit de întâlnire, restaurantul Giotto, puteţi citi şi vedea poze pe site-ul lui Assassin, aici.  Îmi rămâne doar să spun că e-readerul oferit de editura Millennium Books prin tragere la sorţi participanţilor la tombola cumpărătorilor de cărţi a fost câştigat de COSMIN IONESCU din Bucureşti. La mai multe!

P.S. : “Legendele” fotografiilor de mai sus se doresc a fi toate doar nişte şarje amicale la adresa unor prieteni pe care-i cunosc şi-i apreciez în mod deosebit, indiferent dacă-i cunosc de-o viaţă sau doar de câteva luni. Sper să fie înţelese ca atare. Până la următorul târg de carte, lectură plăcută, sănătate şi… la mulţi bani, că de asta are nevoie industria editorială!

CÂND LA TRAP, CÂND LA GALOP: POVESTEA TÂRGULUI DE CARTE DE PE LOCUL FOSTULUI HIPODROM (“GAUDEAMUS 2011″) (III) (updated 28.11.2011)

Ca’va’zică azi, 26.11.2011, frumoasa emisiune EXPLORATORII LUMII DE MÂINE vă propune să faceţi cunoştinţă cu unele dintre cele mai interesante apariţii editoriale de la Târgul Gaudeamus 2011. Invitaţii din studio vor fi HORIA NICOLA URSU, director executiv al editurii Millennium Books, şi criticul literar CĂTĂLIN BADEA-GHERACOSTEA, redactorul şi prefaţatorul volumului omnibus ABAŢIA de Dan Doboş.

Oferta Millennium Books nu este foarte extinsă, dar este una de calitate. Noutăţile pe care la puteţi găsi la standul editurii vă pot prilejui câştigarea unui e-book reader marca Kobo Black WiFi, în cazul în care faceţi cumpărături de minimum 50 de lei. Premiul arată cam aşa:

Iar noutăţile despre care vă vorbesc sunt următoarele:

Cărţi SF Millennium Books - Gaudeamus 2011

Să le luăm pe rând:

*ARGONAUTICA – Mircea Opriţă

Prezentarea autorului:  “ARGONAUTICA nu şi-a propus să fie, aşa cum greşit a putut şi ar mai putea încă să apară la prima vedere, dinamita care demolează întreg edificiul numit science-fiction. Cel mult o parte a lui. Cea peste care oricum trebuia să vină un cutremur, s-o îngroape, ca să se zidească altceva deasupra.

Lipsurile unor scrieri, de fapt deficienţele de creştere ale genului însuşi, aşadar o vârstă a lui se vizează în aceste pagini. nimeni nu aşteaptă fără îngrijorare apropierea bisturiului, dar vine o vreme când opera chirurgului este de preferat acumulărilor de rudimente şi de excrescenţe moarte. Dacă n-aş fi fost convins că o asemenea operaţie aplicată anticipaţiei devenise la un moment dat necesară, îmi închipui că proiectul ARGONAUTICII nu s-ar fi născut.

Nu s-a întâmplat aşa şi din cauză că o dispoziţie ludică nu-i este cu totul străină autorului, după cum nici credinţa că jocurile lui zâmbitoare dintre două sau mai multe poveri îşi vor găsi un partener potrivit în cititorul pentru care râsul nu e o ruşine.”

*ADRENERGIC! - Sebastian A. Corn

“Planurile din Adrenergic! sînt sincronizate la secundă; mai puţin stufos decât celelalte romane ale autorului, acest miniroman îşi exploatează mai cinic calitatea de divertisment popular. Dacă în regim conceptual Corn e briliant ca întotdeauna, stilistic el e la fel de ermetic pe cât şi-a obişnuit fanii.” – MIHAI IOVĂNEL

“După mai mult de zece romane de Philip K. Dick publicate între timp în româneşte, după apariţia seriei Matrix… adrenergic vorbind, textul lui Sebastian A. Corn se citeşte altfel acum, la cincisprezece ani de la prima publicare. Se pare că, în sfârşit, cititorii de azi se întâlnesc cu scriitorul de-atunci.” – MICHAEL HAULICĂ

*Reperele literaturii science fiction & fantasy: 1999  – PREMIILE HUGO (Greg Egan; Bruce Sterling; Michael Swanwick) - traduceri de Radu Pavel Gheo, Florin Pîtea, Mădălina Bucheru şi Horia Nicola Ursu.

“Volumul de faţă, înscris într-o nouă serie – pe care o dorim cît mai longevivă şi mai complexă – reprezintă o primă întrupare editorială a unui proiect amplu, menit să ofere o vedere panoramică asupra genurilor science fiction şi fantasy. Seria Repere în literatura Science Fiction & Fantasy va prezenta, uneori în premieră pe piaţa românească, prozele scurte care au marcat evoluţia acestor genuri, recunoscute ca atare prin distincţiile pe care le-au adus autorilor respectivi şi care se constituie ca o garanţie a perenităţii lor.

  Acest prim volum reuneşte cele trei lucrări recompensate în 1999 cu premiul Hugo la categoriile  preozei scurte: povestire, nuveletă, nuvelă.”

Desigur însă că evenimentul principal – evenimentul anului, i-am putea spune, fără să greşim! – la Millennium Books este apariţia volumului omnibus ABAŢIA sub semnătura lui Dan Doboş. “Sub semnătura” este un termen atât de iluzoriu şi de lipsit de semnificaţie, ba chiar jignitor la un moment dat (dar foarte folosit în publicistica de la noi!), încât trebuie s-o spun foarte clar, ca să nu mai existe nici un fel de dubiu: DE LA LUCRĂRILE LUI SERGIU FĂRCĂŞAN, CAMIL BACIU ŞI VLADIMIR COLIN ÎNCOACE, ABAŢIA ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ  “SCORNEALĂ” IMAGINARĂ A VREUNUI AUTOR ROMÂN DE FICŢIUNE SPECULATIVĂ!!! Iar ediţia de faţă, publicată de Millennium Books, nu face altceva decât să restituie publicului versiunea originală, aşa cum nu a fost ea acceptată de editor la vremea primei publicări.

Dan Doboş - ABAŢIA (Ediţie omnibus) (Ed. Millennium Books, 2011)

Criticul CĂTĂLIN BADEA-GHERACOSTEA, redactorul acestui volum gigant de aproape 800 de pagini format hardcover, scrie următoarele despre experienţa sa în legătură cu una dintre cele mai admirate şi dorite cărţi din SF-ul românesc din toate timpurile:

“Apariţia ABAŢIEI lui Dan Doboş în această ediţie omnibus este un moment istoric, pentru literatura română, şi nu doar pentru SF-ul scris în româneşte.

Dan Doboş a crezut şi crede în cartea sa, alături de câţiva prieteni şi cîteva mii de cititori. Cu omnibusul Millennium Books li se face tuturor dreptate. Criticii care nu vor scrie despre ABAŢIA de-acum îşi vor arăta nu specializarea pe nişe ale literaturii generale care se cred majore, ci snobismul şi ignoranţa, lenea şi reaua-credinţă. Cititorii împătimiţi ai genului nu vor recunoaşte decît trama generală, personajele şi anumite dialoguri din primele volume, lumea ficţională rămânând aceeaşi, însă explorată şi descrisă mult mai coerent şi, de multe ori, într-un registru spectacular mai elaborat, străin de un Deus ex Machina periculos de apropiat de prima ediţie; a doua ediţie prezentând însă, şi asta e ceea ce cred cu tărie, adevărata ABAŢIE, cea din intenţia artistică veritabilă a lui Dan Doboş. Cititorii ocazionali sînt norocoşi că au prins în mîini o carte totală, epurată de intervenţiile străine zisei intenţii artistice.

Se poate spune că aveţi în faţă o nouă carte cu un vechi titlu. Dacă nu aş simţi un fior de blasfemie, aş spune că ABAŢIA de la Millennium Books este ca Evanghelia lui Matei pe lîngă Evanghelia lui Marcu, respectiv ABAŢIILE precedente. Ambele sunt canonice, spun aceeaşi poveste, cu acelaşi mesaj, numai că omnibusul este mai complet, are mai multe pilde, scene, întrebări şi trimiteri, inclusiv teologice, întocmai cum Matei este mai mare decît Marcu.“

Restul poveştii, în emisiunea Exploratorii lumii de mâine dedicată ficţiunii speculative prezente la Târgul de carte Gaudeamus din acest an. Dar nu plecaţi, pentru că mai avem şi alte lucruri de povestit…

Ce mai puteţi găsi nou în domeniul SF & F la Târgul Gaudeamus? De pildă, o serie de volume apărute la Editura Leda, având ca ţintă publicul amator de “Urban Fantasy” – un public care nu este nici pe departe atât de puţin numeros pe cât aţi crede! Să vă arăt o serie titluri care vor face deliciul celor ce ştiu despre ce este vorba. Altminteri, puteţi încerca să evaluaţi de unii singuri dimensiunea fenomenului. Care – vă asigur – este una de-a dreptul uriaşă!

Iată, de pildă, ultimul – până acum – volum din celebrul ciclu Vampirii sudului, pe baza căruia s-a realizat un serial TV la fel de celebru, intitulat True Blood, pe care-l puteţi vedea şi la noi, pe postul HBO.

2011-Harris, Charlaine - VAMPIRII SUDULUI 11. CAPCANĂ MORTALĂ (Ed. Leda)

În Capcană mortală, Charlaine Harris, realizează un nou roman dintr-o “serie în acelaşi timp agreabilă şi diabolică… şi din ce în ce mai captivantă.” – (The Dallas Morning News). În acelaşi timp, în acest al 11-lea volum al seriei, “amestecul de stiluri este încântător, o combinaţie de elemente din romanele de dragoste, mister şi groază.” – (Milwaukee Journal Sentinel). N-am să vă spun mai multe, deoarece despre acest ciclu am de gând să scriu un articol separat, nu peste mult timp, aşa că am să trec la un alt titlu interesant, a cărui copertă o puteţi vedea mai jos:

2011-Roth, Veronica - DIVERGENT (Ed. Leda)

Divergent este un roman cu acţiunea plasată într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, eroina cărţii. Aici “societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.”

Nu vă spun mai mult, merită să citiţi acest “pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfâşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.”

Editura Paralela 45 ne propune în acest an reeditarea romanelor fraţilor Strugaţki într-o nouă prezentare grafică, dar şi lansarea unui nou titlu din serie, după cum puteţi vedea din afişul următor:

Problema e că eu cunosc în mod sigur faptul (din toate ediţiile internaţionale pe care le-am văzut) că volumul se numeşte “Melcul pe povârniş”, nu “Melcul de povârniş”, dar poate că editorii ştiu mai bine cum stau lucrurile. În fond, până acum am mers de fiecare dată pe mâna traducătorului Valerian Stoicescu, aşa că nu văd de ce am face acum altfel! Indiferent de asta însă, lansarea respectivului volum are loc la standul editurii la orele 13:00, iar “maestru de ceremonii” va fi prietenul Liviu Radu. Nu lipsiţi deci!

Mai rămâne să vă spun că în frumoasa noastră emisiune vor interveni şi două  doamne, ROXANA PETRESCU şi GABRIELA PREDA, responsabile cu “relaţiile publice” la Grupul editorial Corint, respectiv Nemira. Ele ne vor da mai multe amănunte privitoare la apariţiile editoriale,  în domeniul SF & F, ale firmelor pe care le reprezintă.

Vă aştept, aşadar, între orele 13:15 – 13:45, pe lungimile de undă ale postului RADIO ROMÂNIA CULTURAL:

# pe internet la adresele http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx;

# la radio, în Bucureşti pe 101,3 FM, iar în ţară, după cum urmează:

*Alexandria – 89,7 FM *Arad – 106,8 FM *Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM *Bârlad – 102,8 FM *Bihor – 105,8 FM *Bistriţa – 101,3 FM *Botoşani – 100,8 FM *Braşov – 105 FM *Valea Prahovei – 104,1 FM *Buzău – 103,7 FM *Câmpulung Moldovenesc – 98,7 FM *Cluj-Napoca – 101 FM *Craiova – 101,1 FM *Deva – 105 FM *Focşani – 101 FM *Galaţi – 101,6 FM *Giurgiu – 102,6 FM *Harghita – 106,8 FM *Iaşi – 103,1 FM *Mangalia – 92,7 FM *Maramureş – 100,8 FM *Miercurea Ciuc – 98,4 FM *Oradea – 96,1 FM *Petroşani – 90,6 *Piatra Neamţ– 100,3 FM *Ploieşti – 104,1 FM *Rm.Vâlcea – 102,5 FM *Satu Mare – 96,1 FM *Sibiu – 103,7 FM *Suceava – 101,6 FM *Tg.Mureş – 104,9 FM *Tg.Jiu – 89,5 FM *Timişoara – 100,7 FM *Tulcea – 102 FM *Turnu Severin – 105,8 FM *Vaslui – 102,4 FM *Vatra Dornei – 107,7 FM *Zalău – 105 FM.

Vor fi acordate şi două premii de fidelitate, constând din pachete de cărţi oferite de editura Millennium Books, aşa că totul se anunţă a fi de bun augur.

În plus, vă aşteptăm la lansarea ultimelor noutăţi ale aceleiaşi edituri, la orele 14:30, la standul nr. 19 de la RomExpo. Distracţia va fi garantată, calitatea de asemenea, nu aveţi cum să rataţi o asemenea ocazie! Plus că puteţi câştiga prin tragere la sorţi un e-reader… Baftă!

***********

P.S.- Later edit, 28.11.2011. Aşa cum v-am obişnuit, iată mai jos cîteva fotografii din timpul emisiunii, realizate de Băbutza SF, Cristina Ghidoveanu:

Înaintea începerii emisiunii, un mângâiat de barbă ca să ne meargă bine!

Cu „vedeta” ediției pe masă și sprânceana ridicată, așa cum îi stă bine unui Mosh SF care se respectă, spre amuzamentul invitaților.

Moment de respiro, în timpul pauzei muzicale.

„Vinovați” de reeditarea omnibusului ABAȚIA: Cătălin Badea-Gheracostea (autorul prefeței și redactorul cărții) și Horia Nicola Ursu (editorul acesteia).

Dincolo de zidul de neon, trei sefiști într-un acvariu.

Premiile de fidelitate ale emisiunii (cărți oferite de editura Millennium Books) au fost obținute de ELENA POPEANU din Sângeorgiu de Mureș (jud. Mureș) și de GABRIEL PAREPEANU din comuna Drăgănești (jud. Prahova). Ele vor fi expediate prin poștă, în cursul săptămânii care abia a început.

Până pe 10 decembrie, când vom vorbi despre Cele mai așteptate jocuri pe computer și console ale anului 2012, împreună cu invitatul de atunci, domnul MIKE STEGARU, publicist de gaming, vă doresc numai bine, sănătate și belșug!