MONICA RAMIREZ: „MĂ DECLAR SUS ȘI TARE UN SCRIITOR COMERCIAL !!!” (I)

În mod ciudat, se întâmplă în viață ca niște oameni despre care aveai o părere preconcepută – doar pentru că asociai numele lor cu niște entități (fizice sau juridice) pe care ți-ai fi dorit cu orice preț să le uiți – să te surprindă cu adevărat atunci când ajungi să-i cunoști mai bine. Este și cazul scriitoarei MONICA RAMIREZ, pe care am întâlnit-o pentru prima dată în acest an, la Festivalul Science & Fiction de la Râșnov, și care m-a impresionat imediat prin optimismul, modestia, sinceritatea și (mai ales) profesionalismul ei într-o meserie – aceea de scriitor – în care falsitatea, dublul limbaj și cabotinismul  sunt ridicate de către majoritatea practicanților la rang de modus vivendi.

Este și motivul pentru care am invitat-o să realizăm împreună un dialog în cadrul emisiunii Exploratorii lumii de mâine – cea mai veche de felul ei din Europa și care pe 27 ianuarie 2014 va împlini frumoasa vârstă de 32 de ani de difuzare cvasineîntreruptă !!!  Într-un fel, există o similitudine între destinele celor două, dacă-mi este permisă o astfel de comparație. Ambele au avut o existență zbuciumată, plină de suișuri și coborâșuri, au trebuit să reziste în fața multor încercări cruciale, ba – mai mult – a fost nevoie să se reinventeze în mai multe rânduri, să se adapteze condițiilor existente și – în final – s-o ia mereu de la început. Au ieșit însă mereu învingătoare și asta se cunoaște, se vede și a fost mereu apreciat de către fani. Pentru că, nu-i așa?, respectul se câștigă prin sacrificiu, renunțări, dar mai ales prin multă, foarte multă muncă.

DIGITAL CAMERA

Revenind la invitata ELM din 21 decembrie 2013, mărturisesc sincer că am rămas impresionat de biografia autoarei, desprinsă parcă dintr-un film de aventuri. Iată, pe scurt, care este crezul Monicăi Ramirez, așa cum apare el în volumul Cum se scrie un best-seller, publicat în 2011:

„Înainte de a te gândi să scrii o carte, trebuie să experimentezi viața în sine, să vezi lumea, să treci prin experiențe care te definesc ca om. Dragostea, eșecurile, victoriile, bucuriile,  tristețile, dramele personale… mai ales dramele personale, îți vor oferi ceva de spus.”

Interesant, nu? Și-acum, datele complete, așa cum le povestește însăși scriitoarea, în finalul aceleiași cărți:

« M-am născut în București, la 6 iunie 1970, într-o familie de dansatori și sportivi. Cum era și normal, având în vedere că de când eram în cărucior o urmăream pe mama dansând din culisele vreunei scene, am început și eu să dansez de la 5 ani.

De la vârsta de 9 ani, am devenit elevă a Liceului de Artă George Enescu, Secția Coregrafie, pe care l-am absolvit în 1988. Am bântuit prin mai multe teatre și trupe de dansatori profesioniști, am dansat în sute de spectacole, de fiecare dată negăsindu-mi locul, simțind că vreau mai mult. Mai multă libertate, mai mult dans, mai multă… viață.

În timp ce toți colegii mei erau oameni așezați – cum îi numea mama, care îmi făcea mereu morală că nu sunt și eu în rând  cu lumea – angajați ai unui teatru, cu acte în regulă și leafă de la stat, eu îmi doream să cutreier lumea. Am trăit în Amsterdam 5 ani, am făcut cascadorie pe cai în cel mai mare circ italian ambulant, Darix Togni, cu care am călătorit prin mai toată Europa Occidentală, apoi m-am îmbarcat ca balerină pe vapoare de croazieră. Din nou am cutreierat lumea în lung și-n lat, trăind experiențe care ar putea fi descrise într-un roman de aventuri, continuând să caut acel ceva care îmi lipsea. Nu l-am găsit.

Până într-o zi, când în timpul prânzului, servit afară, pe puntea vaporului, am zărit un bărbat tânăr așezat la câteva mese depărtare. Aveam să aflu că era noul nostru Cruise Director, un fel de căpetenie a noastră, a artiștilor,, și deci șeful meu direct și personal. Chiar din primul moment, am știut cu certitudine că în sfârșit găsisem acel ceva după care alergasem toată viața prin toate colțurile lumii. Aveam 29 de ani și îmi găsisem jumătatea.

Ne-am căsătorit în Florida, în anul 2000, pe 6 decembrie, unde lucram atunci pe un alt vapor de croazieră. Pe 22 decembrie, am aflat că sunt însărcinată. Din nou a trebuit să ținem totul în secret. Cu toate că soțul meu reușise să înlăture toate îngrădirile din calea noastră și acum eram un cuplu recunoscut și acceptat de legile mărilor și oceanelor, eu aveam viză numai pentru apele teritoriale ale Statelor Unite, dar nu și pentru uscat. Din punct de vedere tehnic, căsătoria noastră era… hai să nu-i spun ilegală, ci nu tocmai în regulă, așa că trebuia să aștept acteele de imigrare ca să pot păși în mod legal pe pământ american. Și s-au cam lăsat așteptate, 6 luni, mai exact. Timp de 6 luni, am păstrat secretul sarcinii – dacă se afla că eram însărcinată, aș fi fost debarcată imediat de pe vapor și trimisă direct acasă – eu fiind angajată ca balerină. Neavând încotro, am continuat să dansez până în luna a 6-a! Spre norocul meu, cum eram la prima sarcină, nu mi-a crescut burta deloc, ținută în frâu de o viață de dans și sport.

Imediat ce am primit actele, am debarcat și ne-am stabilit în Florida, unde am avut primul copil. Amuzant a fost că, la câteva zile după ce am debarcat, mi-a „explodat” și burta, de parcă așteptase un semn de liberă expansiune! După puține luni, ne-am mutat în California, de unde era soțul meu și unde se afla toată familia lui.

Am știut dintotdeauna că la un moment dat în viața mea mă voi apuca de scris. Și cum am avut o viață extraordinar de activă, n-am avut timp s-o fac până când am rămas însărcinată. Din momentul acela, am scris cu nesaț, mi-am investit toată pasiunea pentru dans în scris. Poate de aceea am scris 11 cărți în 7 ani. »

2011-Ramirez, Monica - Cum se scrie un best-seller (Ed. Tritonic) (f)

« Prima carte pe care am scris-o a fost seria de spionaj internațional/romance Alina Marinescu, care la început nu a fost deloc o serie. Pur și simplu am scris-o ca pe o singură carte, însă la sfârșit când m-am trezit cu un manuscris de peste 1000 de pagini, mi-am dat seama că trebuie s-o despart în mai multe volume. Din tot ceea ce am scris, cred că seria aceasta îmi este cea mai dragă, chiar glumesc câteodată că este al cincilea copil. Practic, simultan cu scierea cărții, mi-am creat o identitate paralelă.

Acasă eram o mămică grăsuță mai mereu cu un bebe în brațe – și să nu mă înțelegeți greșit, mă bucuram din plin de toate momentele acelea, însă câteodată îți dorești ceva mai mult, ceva poate ieșit din comun – iar când scriam deveneam Alina Marinescu, spion de înaltă clasă, asasin profesionist, care trăia aventuri greu de imaginat pe muchie de cuțit și era capabilă de lucruri incredibile. M-am identificat complet cu Alina, poate de aceea cititorii mei îmi spun că devine reală pentru ei, este tridimensională, le rămâne în gânduri mult timp după ce-au terminat cartea, se așteaptă să o vadă undeva pe stradă. Am trăit prin Alina ceea ce nu puteam trăi în viața mea de zi cu zi și trebuie să spun că asta m-a ajutat foarte mult. Ieșeam din trupul meu îngreunat de kilograme în plus, devenind astfel o super-eroină care era capabilă de orice activitate fizică, oricât de solicitantă ar fi fost.

Am un obicei ciudat de a scrie despre spioni, asasini, mă atrage tot ceea ce are legătură cu lumea întunecată și secretă a serviciilor de informații. De aceea, majoritatea cărților mele se învârt în jurul acestor subiecte. Mi se pare fascinantă ideea de-a experimenta o existență dublă și de obicei le complic și mai mult viața personajelor mele cu o poveste imposibilă de dragoste care le este strict interzisă.

Spre exemplu, Alina Marinescu este recrutată împotriva voinței ei chiar de către bărbatul pe care-l iubește, Alex Ștefănescu alias Alex Therein după propria lui recrutare, care devine astfel prietenul, iubitul, ba chiar mentorul ei, fundamentul distrugerii întregii ei vieți. Persoana care este responsabilă pentru transformarea ei într-o mașină de ucis extrem de eficientă. Alex este soțul Alinei, însă mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire de conveniență pentru misiunile în care sunt trimiși. Prin ceea ce simt unul pentru altul, Alina și Alex rămân complicați și tridimensionali într-o lume limitată emoțional, unidimensională, de unde și complexitatea dramaticei lor povești de dragoste. Conflictul psihologic este uriaș, Alina devenind fără voie un asasin de elită care are mai multă umanitate și conștiință decât ar trebui pentru binele ei. Libertatea, sau lipsa ei, reprezintă de fapt drama centrală. A fi liberă să aleagă orice în viață nu mai este o opțiune pentru Alina, cu atât mai puțin a se ghida după ceea ce-i spune inima. Odată cu pierderea libertății, a pierdut și posibilitatea  de-a alege între bine și rău, trebuind  să se mulțumească cu ambiguitatea noii lumi din care face acum parte.

Cele două romane istorice de dragoste pe care le-am scris și publicat tot în America au fost surprize chiar și pentru mine. M-au inspirat două articole pe care le-am citit la un moment dat, despre prima femeie doctor , respectiv prima femeie pirat. Așa au luat naștere Intimate Strangers Affair, care este de fapt un roman de dragoste și de suspans despre prima femeie doctor, a cărui acțiune se desfășoară în timpul Războiului Civil American, și Kit Black, tot un roman de dragoste/aventuri, în care eroina principală este prima femeie pirat.

Ce sfaturi am pentru scriitorii aspiranți? Să găsească un subiect care-i incită și să scrie cu pasiune despre el. Pasiunea este cel mai seducător element din scrisul cuiva, nu jocurile cu cuvintele.

Să-și păstreze propria voce. Originalitatea este cel mai de preț bun pe caare-l au. Să spună ce au de spus în mod sincer și să scrie din inimă, nu după ce se cere pe piață. Sufletul este etern, cerințele pieții sunt trecătoare.

Să ia mereu în considerare criticile și sugestiile și să învețe din ele. Nu toate criticile pe care le vor primi vor fi de valoare. numai ei pot decide pe care dintre ele să le bage în seamă și pe care nu.

Să citească o grămadă și să scrie o grămadă. Să creadă în ei și în abilitatea de-a spune o poveste, chiar dacă n-au mai făcut-o niciodată până atunci. Se aseamănă puțin cu certitudinea că visul din noaptea precedentă a existat cu adevărat, chiar dacă nu ni-l mai putem aminti dimineața.

Să aibă respect pentru cititori. Să nu-i facă să se simtă că tocmai și-au irosit o bucată de viață în momentul în care termină de citit cărțile.

Să fie sadici. Indiferent cât de drăguț și de inocent este un personaj principal, să-l forțeze să treacă prin cele mai îngrozitoare întâmplări. Numai așa vor arăta cititorului complexitatea personajelor lor. Trebuie ca protagoniștii lor să-și dorească ceva din tot sufletul și să acționeze în sensul acesta, nu să fie niște observatori introvertiți care nu fac altceva decât să mediteze la nemurirea sufletului. Dacă fac asta o carte întreagă, vor deveni cel puțin plicticoși și neinteresanți.

Componentele romanelor care au priză la public sunt: povestea în sine, personaje interesante, subiectul romanului, atmosfera, sau starea de spirit pe care o generează o cartea. Toate aceste elemente trebuie să fie intercalate, iar într-un roman de calitate fiecare contribuie la evidențierea celuilalt. dacă ar fi să eliminăm aceste elemente, începând de la ultimul către primul, încă mai putem obține un roman bunicel, pe care mulți k-ar citi cu interes. Până la urmă, ficțiunea se bazează pe pe povesstea în sine, fie că este vorba despre un thriller, o poveste de dragoste, ori polițistă, science fiction, ori fantastică. Dacă ar fi să eliminăm începând de la primul element, vom obține un experiment artistic pe care probabil îl vor citi și poate chiar aprecia câțiva cititori, iar asta numai în cazul în care scriitorul este un adevărat geniu. Și asta este în regulă, dacă numai atât își dorește autorul. Însă dacă vrea să se adreseze unui public larg, nu o poate face în cazul în care îi privează de ceea ce-și doresc mai tare.

Dacă vreun autor încă se mai îndoiește că arta adevărată este incompatibilă cu abilitatea unui povestitor de-s spune o poveste, atunci și-a ales o carieră greșită. »

DIGITAL CAMERA

Cam atât pentru astăzi…

În articolul următor, voi începe prezentarea tuturor edițiilor românești ale cărților Monicăi Ramirez. Rămâneți aproape…

(VA URMA)

About these ads

2 Responses to MONICA RAMIREZ: „MĂ DECLAR SUS ȘI TARE UN SCRIITOR COMERCIAL !!!” (I)

  1. Monica Ramirez says:

    Multumesc mult!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 102 other followers

%d bloggers like this: