UN OM-ORCHESTRĂ AL RADIOULUI ROMÂNESC : DAN URSULEANU (1942-2013) (I)

« Duc o viaţă destul de epică. Îmi fac introspecţia şi ajung la concluzia că sunt un om bidimensional, cu poezia pe abscisă şi cu umorul pe ordonată. Îmi plac dualităţile, de aceea chiar şi SUSTRAGERI DE LA ASEMĂNARE pendulează între tristeţe şi veselie, cu corolarul lor – starea de neutralitate. »

DAN URSULEANU – Din prefața la volumul de poezii SUSTRAGERI DE LA ASEMĂNARE, în curs de apariție postum

Dan Ursuleanu 03

Dacă Dumnezeu ar mai fi avut răbdare, dacă ar judeca întotdeauna oamenii după valoare și i-ar lăsa în viață după acest criteriu, astăzi DAN URSULEANU ar fi împlinit 71 de ani. N-a fost să fie… Dacă e bine sau rău, nu pot să judec tocmai eu, care sunt un ateu convins. Și probabil că sunt ateu tocmai din acest motiv: valorile dispar prematur, iar cei hârșiți în rele par să dăinuie o veșnicie… Cum spuneam, nu eu sunt cel chemat să judece mersul lumii, chiar dacă – uneori – aș avea tot dreptul s-o fac, doar fac parte din aceeași creație divină ca și ceilalți aproape 7 miliarde de amărâți care fac umbră acestei planete (mai mult sau mai puțin îndreptățit!). Dar nu despre asta e vorba acum…

Dan Ursuleanu a fost (și va rămâne, neîndoielnic) un nume important al radioului românesc. Spiritul său enciclopedic, cultura umanistă solidă, dublată de un umor absolut delicios, ca și calitățile umane – dintre care cele mai importante mi se par a fi fost echilibrul în judecăți  și capacitatea de comunicare cu oameni de cele mai diferite condiții – au avut o contribuție importantă în ascensiunea sa profesională, terminată într-un post de director al Radiodifuziunii Române unde (după propria-i mărturisire) nu s-a simțit prea bine:  „NU aș mai accepta posturi de conducere. Cu cât am urcat pe scara ierarhică, m-am îndepărtat de ziaristica propriu-zisă. Un fel de descalificare profesională, îi putem zice, izvorâtă din recunoașterea meritelor mele profesionale. Cum bine ziceai, un paradox. Paradoxul avansării! Dar, cred că e necesară o precizare. Vorbesc de obiceiul împământenit în țărișoara noastră în cele patru decenii de utopie comunistă, căci în societățile normale, meseriașii sunt lăsați să-și facă treaba la care se pricep cel mai bine, adică să-și valorifice brățara lor de aur, de bucătăria birocratică ocupându-se persoane pregătite pentru managementul performant. Remunerarea, care era direct proporțională cu treapta ierarhică în socialismul mutilateral dezvoltat, a fost stimulentul principal al renunțării la practicarea efectivă a meseriei de către gazetarii ajunși în postura respectivă. După 1989, situația s-a normalizat și în România, vedetele de televiziune, în special, având salarii mult mai mari decât cei aflați în posturi administrative. Nu la nivelul celor din SUA, unde salariile anuale se discutau de la șapte cifre în sus, unii, cum e cazul Oprah-ei, ajungând chiar la opt cifre. Ca un aspect anecdotic, anecdotic doar în formă, îmi povestea cineva care vizitase RFG-ul pe la finele anilor 70 că venind vorba de salariul unei mari vedete de televiziune, salariu care depășea cu mult pe cele ale șefilor postului unde apărea respectivul, șefii găseau absolut normal acest lucru, motivând, fără glumă, că vedeta, vedetă fiind, trebuie să-și asorteze costumul la culoarea limuzinei, sau invers. Și cum omu’ are vreo trei limuzine…”

(Fragment din volumul Opriți plăcerea la domnu’  – Ed. Răzeșu, 2011)

Dan Ursuleanu 11

Dan Ursuleanu, la vremea satisfacerii serviciului militar

Și totuși… Cariera lui Dan Ursuleanu a fost una extrem de interesantă și de apreciată la vremea ei. Să încercăm să-i urmărim puțin biografia, așa cum a apărut ea în volumul deja menționat, Opriți plăcerea la domnu’ (Ed. Răzeșu, Piatra Neamț – 2011, ediția a III-a), semnat de un alt binecunoscut om de radio și televiziune de dinainte de 1989, VALENTIN VERZEANU:

« DAN URSULEANU

Născut la 6 noiembrie 1942, la Cernăuți.

Absolvent în 1967 al Facultății de Filologie – Universitatea București.

După absolvire, colaborează doi ani la revista literară Luceafărul din București. În decembrie 1966 este angajat la Redacția Copii-Tineret a Radioteleviziunii Române. Primele emisiuni radiofonice importante sunt: „Caravana fanteziei”, „La frontierele cunoașterii”, „Club T”, „Laboratoarele performanței”.

În perioada 1975-1982 este detașat la compartimentul TV al redacției Copii-Tineret, pentru a realiza emisiunea de tineret „Romantic Club”. Prezintă concursurile interjudețene „Cheia orașelor” și „Turneul emblemelor”, fiecare desfășurându-se în diferite locații din țară, pe durata unui an.

Revine la Radio, pentru a se alătura recent înființatului colectiv redacțional al Programului III. Devenit realizator de emisie, treapta supremă a jurnalismului de radio, va redacta emisiuni importante precum „Extemporal la fantezie”, „Căutătorii de energie” și „Trecem pe recepție”. Punctul maxim al succesului a fost atins cu ciclul emisiunilor „Logicon”, concurs de teste, probleme și jocuri logice (15-20.000 de scrisori anual !) precum și cu cu emisiunea „Exploratorii lumii de mâine”, singurul program SF din estul Europei. ”Exploratorii…” a abordat și teme incomode pentru sistemul comunist, ba chiar a sfidat tabuuri cum ar fi ufologia, parapsihologia, domeniul Cazurilor Neelucidate Încă (CNI) sau literatura științifico-fantastică ce înfiera, în parabole, sistemul de opresiune al epocii.

Din 1982 realizează circa 200 de emisiuni de divertisment ( de două ore fiecare), sub genericul „Teatru de divertisment”. Unele dintre ele au rămas antologice, fiind reluate de mai multe ori în decursul timpului. Printre ele: „Ulise pe scenă și în culise”, „Alfa Romeo și Julieta”, „Poveste în doi timpi și trei muschetari”, „Tunelul timpului liber”, „Crocodiliada”, „Reclama e sufletul umorului” ș.a.m.d.

După Revoluția din decembrie 1989 i se propune funcția de redactor-șef al Programului III. Oferta este declinată. Va accepta însă să înființeze și să conducă un nou compartiment mamut al Radiodifuziunii și anume Direcția de Relații cu Publicul – Secretariat General. Atunci, Dan Ursuleanu a conceput și organizat noul post de radio „Antena Bucureștilor”, al cărui prim șef a fost. Ulterior, postul a devenit „Radio București” ( nota S.G. – actualmente se numește „București FM” și emite pe lungimea de undă de 98.3 khz). Totodată a făcut parte din Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii, având și atribuția de purtător de cuvânt al instituției.

În 1998 a înființat Redacția Jocuri, Divertisment – Copii Tineret, devenind redactor-șef. A realizat mai multe emisiuni „Cafeneaua literar-artistică”, cu invitați de marcă din domeniul cultural. A condus și emisiunea-concurs pentru rebusiști „Careul de aur”, la Televiziunea Română.

La marea reorganizare a Societății Române de Radio din 2002, această redacție a fot desființată. După acest an, Dan Ursuleanu a lucrat pe canalul România Cultural, realizând emisiunile „Memoria Radioului” și „Cap-Compas”.

În anul 2006 a ieșit la pensie.

Cunoaște limbile franceză și italiană.

Cărți publicate: „Umor pe patru roți” și „Comic voiajor”, „Lupul care a uitat proverbele” și „Poveste cu poze și pozne” (versuri pentru copii), două dicționare de scrabble, „O legendă a Radioului românesc: Programul III”. Scrie o enciclopedie despre câini și trei dicționare pentru rebusiști.

Hobby-uri: șah, filatelie, rebusism, scrabble. »

Primii pași în meseria de jurnalist radio-tv...

Primii pași în meseria de jurnalist radio-tv…

Și o completare, aparținând chiar lui Dan Ursuleanu, la CV-ul de mai sus:

« Dacă e să regret ceva în viață, regret doar faptul că am absentat de la momentele efervescente ale întemeierii Programului 3 (nota S.G. – eveniment petrecut în martie 1973). Când la Radio se întâmplau zile istorice, eu eram la Televiziune! Omul potrivit, la locul nepotrivit, deh!… Am luat celebrul program, din mers, șapte ani mai târziu. Șapte ani de fericire pierduți. Oricum, mai bine mai târziu, decât niciodată. Omul potrivit, la locul nepotrivit. Apoi a început să se potrivească timpul și pentru mine. Rotița mea perfectă completa mecanismul unui ceas perfect. »

Și a fost un timp plin de împliniri și de satisfacții profesionale deosebite. În scurt timp, Dan Ursuleanu a ajuns unul dintre cei mai apreciați realizatori de radio ai fostului Program III, o voce emblematică, greu de uitat. Dar – în același timp – un exemplu de urmat, pe care mulți l-au luat în serios. Inclusiv eu.

Despre asta însă, în episodul următor…

(VA URMA)

Dan Ursuleanu 20

About these ads

4 Responses to UN OM-ORCHESTRĂ AL RADIOULUI ROMÂNESC : DAN URSULEANU (1942-2013) (I)

  1. Valmon says:

    Un om orchestra, credeam ca s-a ocupat doar de exploratori!

  2. Dan Tenescu says:

    Cine a vazut Oblio o fi inteles ca “pointless” nu inseamna neaparat inutil.
    Dar vocea tatalui lui Oblio mi-l aduce mereu aminte.

    Dan a fost primul “om mare” care mi-a solicitat explicit sa-l scutesc de batraniciosul “nenea”.
    Boala, suferinta si sfarsitul au venit prea repede pentru acest prieten drag, furnizor de sperante bancuri politice, curiozitati filatelice si gingasie….

    Orchestra care s-a dus a avut instrumente unice, nebanuite.
    Pot doar sa sper ca omenirea le va redescopri candva.
    Si va zambi.

    • moshulsf says:

      Cum spuneam și în comentariul anterior, în scurt timp veți descoperi că Dan Ursuleanu a fost un om cu totul deosebit, din multe puncte de vedere. Serialul pe care l-am început în urmă cu aproximativ o lună și jumătate va continua săptămâna viitoare, când veți afla alte aspecte ale unei personalități de excepție, căreia eu mă simt onorat (și dator!) să-i port renumele mai departe…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 102 other followers

%d bloggers like this: